Nalbă mare
Nalbă mare |
|||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||
| Clasificare științifică | |||||||||||||
|
|||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||
| Althaea officinalis L, 1753 |
|||||||||||||
Nalbă mare (Althaea officinalis) este o plantă erbacee, bianulală sau vivace, din familia Malvaceae, cunoscută sub denumirile populare de : nalbă albă, nalbă bună, nalbă de câmp, nalbă de luncă, rujă.[1]
Cuprins |
Descriere [modificare]
Plantă erbacee, bianuală sau vivace, cu tulpină dreaptă, înaltă de până la 1 m, ramificată și acoperită cu peri, cu flori mari de culoare roz-violacee cu vinișoare violete, frunze lung-pețiolate, verzi-albicioase și catifelate datorită perilor foarte deși. În flora spontană vegetează numai în zonele de câmpie, prin locuri ruderale, pe lângă drumuri, garduri și pe lângă zidurile caselor părăsite. Înflorește din iulie și până în septembrie.[2]
În scopuri medicinale se utilizează rădăcinile decorticate, recoltate în lunile octombrie-noiembrie.
Componenți principali [modificare]
Mucilagii, zaharuri, amidon, substanțe grase, asparagină, pectine, betaină, substanțe rezinoase, tanin.[1]
Proprietăți [modificare]
- - acțiune internă secretolitică pulmonară
- - antiinflamatoare a aparatelor respirator, renal și gastrointestinal
- - acțiune expectorantă și emolientă
Indicații [modificare]
Intern, sub formă de ceai în inflamațiile căilor respiratorii; în tulburări gastrointestinale și în infecții renale.
Extern, cataplasme în: laringite, traheite, furunculoze și sub formă de gargară în: abcese dentare, amigdalite.[1]
Note [modificare]
- ^ a b c Terapie naturistă (pag.177-178), Ecaterina D, Răducanu D. Ed. Științifică, București 1992
- ^ selene.ro - nalbă mare
