Rostopască

Pagina „Rostopasca” trimite aici. Pentru grupul de artiști plastici din România vedeți Rostopasca (grup artistic)

Rostopasca (nume științific Chelidonium majus L.), cunoscută și sub denumirea populară de iarbă de negi sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică.

Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă.

Arealul de răspândire

Rostopasca este comună în locuri umbroase, ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea montană.

Momentul recoltării

Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se culege partea aeriană a plantei (tulpina, frunzele și florile), cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini.

Principii active

Planta este bogată în alcaloizi.

• Chelidonina și homochelidonina au acțiune sedativă și narcotică asupra centrilor nervoși superiori, relaxează musculatura netedă a vaselor mari și au acțiune ușor stimulatoare asupra respirației.
• Sanguinarina are acțiune excitantă asupra centrilor medulari.
• Cheleritrina are proprietatea de a coborî presiunea arterială și stimulează peristaltismul intestinal și contracțiile uterine.
• Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine și a altor organe, avînd în această direcție acțiune antispastică de tipul papaverinei, prezentând totodată avantajul unei toxicități mai reduse.
• Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plantă au și acțiune coleretic-colagogă (înlesnește secreția bilei), fapt cunoscut în medicina populară încă din timpuri străvechi, fiind utilizate în afecțiunile hepato-biliare, colecistopatii și în ciroza hepatică inițială.
• Pe lângă acțiunile majore, extractele totale din această plantă au remarcabile efecte antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. Cercetările mai recente au dovedit că sanguinarina din rostopască are efecte antitumorale.

Indicații terapeutice

• Farm. Dr. Ovidiu Bojor recomandă Rostopasca în bolile hepato-biliare astfel: infuzie de Rostopască (Chelidonium majus), 1 g (1/2 linguriță la o cană cu apă). Se bea o cană pe zi, în mai multe reprize, timp de 7 zile. Doza nu trebuia depășită. După 7 zile, se face pauză o săptămână. (v. O. Bojor, O. Popescu - Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, 2005, pp.177/78; v. și Tratamentul natural în bolile hepatice axat pe dietă la: http://www.topmedici.ro/Medicul-de-pe-site/Tratamentul-natural-in-bolile-hepatice-axat-pe-dieta.html). V. și articolul despre Armurariu

Tratamente naturale pe bază de rostopască

Rostopasca (Chelidonium majus) este considerată un remediu natural în tratarea și vindecarea următoarelor afecțiuni: afectiuni renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, bătături, tuse, si hepatită cronică(desi planta este hepatotoxica.)Rostopasca este cunoscută și pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul.
Sucul de rostopască se recomandă în tratarea mătreții, constipației, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopască în vindecarea afecțiunilor hepatice.

Contraindicații

Această plantă nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alăptează.

Vezi și

• Listă de plante medicinale - R
• Listă de denumiri dacice de plante medicinale
• Clasificarea Regnului Plantae după Anca Sârbu, 1999
• Listă de plante toxice
• Denumiri dacice de plante medicinale
• Nume alternative românești de plante

Bibliografie

• Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 108

Legături externe

• Tratamente naturale pe bază de rostopască