Turița mare
Turița mare |
|||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||
| Clasificare științifică | |||||||||||||
|
|||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||
| Agrimonia eupatoria L, 1753 |
|||||||||||||
Turița mare (Agrimonia eupatoria) este o plantă erbacee din familia Rosaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: asprișoară, buruiană de friguri, cornățel, gălbenare de germe, coada racului, leușteanul muntelui, lipici, sora fragilor, turiciară, turiuță.[1]
Cuprins |
Descriere [modificare]
Plantă erbacee, vivace, cu frunze păroase pe fața interioară, cu flori galben-aurii și cu fructe cu ghimpi mici la bază, răspândită de la câmpie și până la etajul montan (1.000 m),în fânețe și poieni umede, în tufărișuri și luminișuri, la margini de păduri și drumuri, în locuri cu umiditate mare. Înflorește din iulie și până în luna septembrie.[1]
În scopuri medicinale se recoltează părțile aeriene în timpul înfloririi.[2]
Componenți principali [modificare]
Tanin de natură catehică, galotanin și elagitanin, cvercetină liberă, hiperină și rutosidă, substanțe amare, ulei volatil, bioxid de siliciu, acid nicotic, vitaminele C și K, acid ursolic.[1]
Proprietăți [modificare]
- - stimulator al secrețiilor gastro intestinale și măresc apetitul
- - colagog
- - lizează calculii biliari
- - astringent și antidiuretic datorită taninurilor
- - eupeptic-amar[3]
Indicații [modificare]
Intern în calculoză biliară; în tulburările căilor biliare și gastro-intestinale favorizează eliminarea secrețiilor biliare descongestionând ficatul; în combaterea diareei; în reumatismul articular; urticarie.
Extern în ulcere varicoase, plăgi; afecțiuni oculare.[1]
Note [modificare]
Bibliografie [modificare]
- Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 124
