Cicoare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cichorium intybusAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Illustration Cichorium intybus0.jpg
Cicoare comună (Cichorium intybus)
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Subregn: Tracheobionta
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Subclasă: Asteridae
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Gen: 'Cichorium '
Specie: C. intybus
Nume binomial
Cichorium intybus
L.
Subspecii

Cichorium intybus ssp. intybus
Cichorium intybus ssp. sativus
Cichorium intybus ssp. glabratum

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cicoare

Cicoarea comună (Cichorium intybus) este o plantă erbacee, perenă, comestibilă, care aparține genului Cichorium din familia Asteraceae. Este cunoscută din antichitate: în Egiptul antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea bolilor hepato-biliare și renale. În zilele noastre, rădăcina de cicoare comună este un foarte popular înlocuitor de cafea, iar părțile aeriene sunt folosite în scop medicinal sau culinar (frunzele bazale, cu un gust ușor amărui, se folosesc în salate asortate, precum și în pregătirea unor mâncăruri specifice bucătăriei franceze și italiene[1]).

Distribuție geografică[modificare | modificare sursă]

Cicoarea comună este o plantă nativă din nordul Africii, Europa și Asia, al cărui areal natural s-a extins și în America de Nord. Este cultivată în regiunile temperate.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Plantă erbacee perenă, spontană și adesea cultivată pentru rădăcinile sale din care se extrage un surogat de cafea. Cicoarea are o arie mare de răspândire în pășuni și fânețe, în locuri necultivate, pe marginea drumurilor, căilor ferate și șanțurilor, pe marginea apelor curgătoare, din zona de câmpie până în cea de deal și munte. În scopuri medicinale de la această plantă se întrebuințează părțile aeriene (Herba Cichorii) ce se recoltează în prima perioadă de înflorire a plantei, in lunile iulie-august, când tulpinile nu au apucat încă să se întărească, rădăcinile (Radix Cichorii) se recoltează în lunile septembrie-octombrie.

Componenți[modificare | modificare sursă]

Cicoare

În tulpină :

  • cicorină
  • insulină
  • arginină
  • colină
  • acid cicoric
  • levuloză
  • fier
  • fosfor
  • calciu

În rădăcină :

  • lactucină
  • substanțe triperpenice amare
  • lactupireină
  • fructoză
  • alfa și beta lactucerol
  • tanin
  • ulei volatil

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

  • diuretic și laxativ hipoglicemiant
  • eupeptic-amar și colagog
  • antitirodian și depurativ

Indicații[modificare | modificare sursă]

În furunculoză și acnee, dischinezii biliare, constipații cronice, angicolite, hepatite cronice iar cafeaua preparată din această plantă are proprietăți gastrice.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Decoct : se fierb în 200 ml. de apă două lingurițe de rădăcină mărunțită, 5 minute, se bea călduț în trei reprize înaintea meselor principale.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cicoarea stimulează apetitul, Laura DOBRE, REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010, accesat la 23 martie 2011

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Terapia Naturistă, Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru. Editura Stiințifică București 1992

Legături externe[modificare | modificare sursă]