Abrus precatorius
| Jequirity | |||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||||||||||||||||
| Clasificare științifică | |||||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||||
| Nume binomial | |||||||||||||||||||
| Abrus precatorius L., 1753 |
|||||||||||||||||||
Abrus precatorius numită și ochiul crabului, este o legumă cu frunze lungi penate. Semințele sunt adesea folosite ca mărgele și pentru instrumente de percuție. Sămânța este foarte otrăvitoare, dar dacă este înghițită crudă și nesfărâmată nu va produce niciun rău.
Toxina prezentă în Abrus precatorius este foarte apropiată de cea prezentă în ricin, numită abrin. Este un dimer alcătuit din 2 subunități de proteine pe celule membranoase, care transportă toxina în celule. Înăuntrul celulei, lanțul A oprește sinteza proteică prin dezactivarea subunității 26S al ribozomului. O moleculă de abrin va dezactiva până la 1500 ribozomi pe secundă. Simptomele sunt identice cu cele de la ricin excepție făcând doza fatală la ricin este de aproximativ 75 de ori mai mare decât cea de abrin. Abrinul poate omorî cu o masă circulară de mai puțin de 3 μg (micriograme).
Semințele lui Abrus precatorius sunt foarte valoroase în bijuteria nativă pentru culorile strălucitoare. Partea a treia a boabei, care conține hilumul (cicatricea de atașare) este neagră, pe când restul este roșu intens, sugerând o gărgăriță. A face bijuterii cu aceste semințe este periculos deoarece au fost cazuri de moarte în somn prin înghițirea unor semințe foarte mici. Însă rămâne un simbol al iubirii în China de o lungă durată de timp.
