Valeriană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
ValerianăAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Valeriana officinalis.jpg
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Dipsacales
Familie: Valerianaceae
Gen: Valeriana
Specie: V. officinalis
Nume binomial
Valeriana officinalis
L. & Maillefer

Valeriana (Valeriana officinalis) este o specie de plante erbacee perene din familia Valerianaceae. Mai este denumită și odolean, năvalnic, gușa-porumbelului sau iarba-pisicii.

Tulpina crește până la o înălțime de 70-170 cm. Florile sunt roșii-liliachii până la albe, grupate într-o inflorescență umbeliformă. Înflorește în perioada iunie-august.

Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă). Preparatele din rizom (ceai, tinctură, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale somnului și aritmii cardiace de natură nervoasă.

Utilizarea valerianei are o tradiție de peste patru mii de ani, fiind considerata o plantă de referință, atât în Europa, cât și în Asia. Investită și cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă acelaș lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice asociate lor. O problemă de extremă actualitate în vremurile noastre, care stau sub semnul tensiunii si al stresului.

Descrierea plantei[modificare | modificare sursă]

Se mai numeste popular si odolean sau gusa porumbelului. Este o planta ierboasa, inalta de un metru - un metru si jumatate, care creste spontan, in locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si destul de neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza acum, la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in curent de apa rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in locuri bine ventilate si lipsite de umiditate. Cand radacinile devin casante si se rup cu un pocnet sec, procesul de uscare s-a incheiat si planta se depoziteaza in saculeti de hartie, in locuri uscate, intunecoase si reci. Pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitatile din flora spontana, unde creste izolat, fiind destul de rara, motiv pentru care se cultiva pe suprafete mari, inclusiv la noi in tara, unde valeriana se gaseste in magazinele Plafar sub forma de ceai sau tincturi.

Preparate pe baza de valeriana[modificare | modificare sursă]

Extractul hidroalcoolic (tinctura)[modificare | modificare sursă]

Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa.

Pulberea de Valeriana[modificare | modificare sursă]

Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de valeriana, pe stomacul gol.

Infuzia combinata[modificare | modificare sursă]

Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Baia terapeutica[modificare | modificare sursă]

Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora.

Tratamente cu valeriana[modificare | modificare sursă]

Insomnie - intr-un studiu german efectuat in anul 2001 se afirmau, in mod categoric, urmatoarele: "Multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa doar in cazul valerianei eficienta poate fi garantata". Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe pacienti de toate varstele si care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte important - imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora 7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.

Crampe musculare - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.

Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa - se administreaza infuzie combinata de valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.

Spasme gastrointestinale - valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi. Tratamentul dureaza 3-7 zile.

Adjuvant in sindromul premenstrual - se face un tratament de o saptamana cu tinctura de valeriana, din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin.

Crampe in timpul menstrelor - se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina periferica au efecte antispastice si calmante rapide.

Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca - cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.

Anghina pectorala - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).

Anxietate - valeriana este (alaturi de o planta exotica - kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care va consta in administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.

Depresie - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de culcare.

Adjuvant in sindromul colonului iritabil - se face un amestec in proportii egale de pulbere de radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi din acest amestec, in cure de cate doua saptamani.

Precautii si contraindicatii la administrarea valerianei[modificare | modificare sursă]

In doze normale, valeriana da foarte rar reactii adverse, care constau in somnolenta si - uneori - usoara senzatie de vertij. Depasirea acestei doze produce insa efecte cum ar fi: senzatii de ameteala, lipsa de concentrare si coordonare, dureri de cap etc. Un studiu facut in Statele Unite pe 102 voluntari a aratat ca administrata in doze mari, seara, valeriana poate da dimineata incetineala de reactie, de decizie, si poate slabi concentrarea. Contra acestor simptome se administreaza sunatoare, care pastreaza efectele calmante, dar are totodata si o actiune invioratoare. Ca somnifer si calmant, doza la care valeriana isi face efectul nu depinde neaparat de greutatea corporala sau de varsta, cantitatea optima pentru obtinerea efectelor terapeutice fiind gasita prin incercare, insa fara a depasi doza maxima admisa. Merita mentionat in acest context ca, in conformitate cu mai multe studii recente, marirea dozei de valeriana nu inseamna neaparat si marirea efectului terapeutic.

Valeriana ca planta magica[modificare | modificare sursă]

In medicina populara romaneasca, valeriana era considerata cea mai puternica arma pentru alungarea tuturor spiritelor rele. In unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca in turtele date drept merinde feciorilor cand plecau cu oile la pascut, pentru a-i feri de iele. In Moldova, fetele tinere purtau o radacina de valeriana in san pentru a fi ferite de zburatori si de tot felul de ispite ale trupului. In zona Neamtului se punea o radacina de valeriana pisata intr-un ulcior cu apa neinceputa si se lasa de la rasaritul pana la asfintitul soarelui. Apa respectiva era bauta de barbatii cu aplecare spre desfrau, iar radacina ramasa se ingropa la stalpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat langa familie si sa nu uite randuielile firii). In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma. Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. In Bucovina, copiii mici si agitati, care plangeau peste masura, nu dormeau noaptea si pareau chinuiti de spirite rele, erau scaldati in apa calda, in care se punea o cana de fiertura de valeriana. Tratamentul se facea sapte zile la rand, dupa care numaidecat copilul se linistea.

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Valeriană