Anghinare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
AnghinareAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Artichokes.jpg
Anghinare gata pentru preparare
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Gen: Cynara
Specie: ''C. scolymus''
Nume binomial
''Cynara scolymus''
L., 1753

Anghinarea (Cynara scolymus) este o specie de plante erbacee perenă, din familia compozitelor, genul Cynara, care înflorește vara—toamna, originară din regiunea mediteraneeană, cultivându-se pentru solzii cărnoși ai inflorescenței și pentru receptaculii florali care sunt comestibili.

Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

  • Tulpina este dreaptă și ramificată.
  • Frunzele sunt mari spinoase, de culoare verde-albicioasă pe dos.
  • Florile sunt roșii-violacee dispuse în capitule mari (circa 14 cm lățime), receptacul mărit și cărnos, comestibil, sepale late, îngroșate, la bază fără spini[1].

Înmulțire[modificare | modificare sursă]

Înmulțirea se face prin însămânțare, în răsadnițe semicalde, în februarie, iar în aprilie se plantează afară sau prin divizare, după înflorire. Cer un sol bogat, luto-humos, poziție însorită. Iarna se protejează de ger[1].

Substanțe active importante[modificare | modificare sursă]

Anghinare conține cinarină, oxidaze, polifenoli, flavone, vitaminele A, B, C, mangan, fosfor, fier, lipide, zaharuri[2].

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Anghinarea se folosește în gastronomie, în terapii, dar poate fi întâlnită și ca plantă ornamentală[2]. Bulbul florii , se folosește cu un succes aparte în Spania și Italia în gastronomie. În Sicilia, în Italia, există chiar o sărbătoare închinată anghinării , unde se mănâncă doar mâncăruri preparate cu anghinare, zeci de tipuri de preparare. În Spania, și mai ales în regiunea de Navarra , perioada recoltării bulbului de anghinare și a altor verdețuri ale aceluiași anotimp se consideră sărbătoare a regiunii de Navarra , iar toate mâncărurile preparate în restaurante și în casele din Navarra se fac cu respectivele verdețuri , printre care anghinarea este un ingredient principal.

Anghinarea are un conținut ridicat de ulei, care poate fi folosit drept combustibil-alternativ, pentru centralele termice[3].

În medicina naturistă, la prepararea produselor naturale pe bază de anghinare, se utilizează rădăcinile de anghinare și frunzele de anghinare. Toate aceste produse sunt considerate remedii naturale excelente în tratarea și vindecarea diverselor afecțiuni ca de exemplu: afecțiuni hepatice, afecțiuni ale circulației sangvine și afecțiuni renale.
De asemenea, anghinarea mai poate fi consumată și în stare proaspătă, fiind astfel apreciată pentru efectele ei vindecătoare în tratarea diareei cronice în special, precum și în tratarea diabetului, hemoroizilor, vomismentelor și migrenelor.
Preparatele naturale din aghinare ajută la vindecarea constipației (sucul de anghinare), afecțiunilor ficatului (ceai de anghinare), reumatismului (ceai de anghinare).

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Milea Preda - Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București - 1989, pag. 163
  2. ^ a b Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1
  3. ^ Deprecierea euro a tras in jos afacerile lui Poienaru, 17.06.2009, zf.ro, accesat la 9 aprilie 2010

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Anghinare
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Anghinare
Wikţionar
Caută „anghinare” în Wikționar, dicționarul liber.