Gălbenele

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Calendula officinalisAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Calendula officinalis - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-024.jpg
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Gen: Calendula
Specie: ''C. officinalis''
Nume binomial
''Calendula officinalis''
L., 1753

Gălbenele (Calendula officinalis) este o specie de plante de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40-80 cm, bogat ramificată, pubescentă, cu miros balsamic puternic. Gălbenelele pot fi cultivate pretutindeni în România, fără să apară probleme de climă sau de sol. Gălbenelele fac parte din familia compozitelor (Asteraceae).

Denumiri populare[modificare | modificare sursă]

Flori de gălbenele

Gălbenele se mai numesc și rujuliță, călinică, filimică, ochi galben[1].

Caractere morfologice[modificare | modificare sursă]

  • Rădăcina este pivotantă, lungă de cea 20 cm și groasă până la un centimetru[2] . .
  • Tulpina este erectă, foliată, cu 5-25 ramificații[2].
  • Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, verde-viu, glabre; cele inferioare invers lanceolate, rotunjite la vârf, lungi până la 16 cm, iar spre partea superioară sunt din ce în ce mai îngustate și mai mici până la lanceolate[2].
RO BV Calendula 1.jpg
  • Florile sunt grupate în antodii terminale (20-50 pe o tufă); acestea au pe margine flori ligulate 15-40 la populațiile locale, 60-500 la soiuri cu inflorescențe invoalte („bătute") - „Ball's Master-price" și „Gigant Pacific" - care au și avantajul de a avea aceste flori ligulate de culoare galbenă-portocalie (cele de culoare galbenă-deschis nu sunt admise);în centru se găsesc flori tubuloase[2].
  • Fructele sunt achene curbate în formă de seceră, cu mici țepi pe suprafață, fără papus[2].

Compoziție chimică[modificare | modificare sursă]

Compoziție chimică: saponozide triterpenice având la bază derivați ai acidului glucuronil oleanolic: carotinoide dintre care licopina, a și (3-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila, violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc, precum și unele poliine; flavonoizi și glicozizi flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi și derivați ai cvercetolului; ulei volatil (cea 0,02%), substanțe amare cu structura nedefinită, gumirezine, mucilagii, esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric; vitamina C, acid malic substanțe proteice [2].

Utilizare[modificare | modificare sursă]

În terapii medicinale, gălbenelele se utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în primul rând - ținta fiind ulcerul și gastritele. Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice și afecțiunile biliare. Principiile active din gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a înțepăturilor de insecte, a degeraturilor și arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate. Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționar plantelor de leac, Editura Călin , București, 2008, ISBN 978-973-7661-08-1
  2. ^ a b c d e f Galbenele (Calendula officinalis L.) accesat 2010-03-20

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gălbenele
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Gălbenele