Roșcov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
RoșcovAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
JBaum.JPG
Ceratonia siliqua
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Fabales
Familie: Fabaceae
Subfamilie: Caesalpinioideae
Gen: 'Ceratonia'
Specie: C. siliqua
Nume binomial
''Ceratonia siliqua''
L., 1753

Roșcovul, (arabă خروب kharrūb; ebraică חרוב ḥaruv; greacă χαρουπιά haroubia), (Ceratonia siliqua) este un arbore originar din bazinul Mării Mediterane și face parte din familia fabaceelor.

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Acest arbore crește, în medie, până la 10 metri înălțime dar uneori poate atinge chiar și 15 metri. Coroana este semisferică susținută de un trunchi solid acoperit de o scoarță aspră de culoare brun-cenușie care dezvoltă ramuri robuste. Frunzele penate de un verde închis au dimensiuni cuprinse între 10 și 20 de centimetri și sunt rezistente la îngheț.

Frunze de roşcov
Roşcove
Ceratonia siliqua

Roșcovul este un arbore dioic care înflorește toamna (septembrie-octombrie). Florile sunt mici, de culoare roșie, dispuse într-o inflorescență spiroidală și apar atât pe ramuri cât și direct pe trunchiul arborelui. Florile mascule produc un miros asemănător cu acel al spermei.[1] Fructul este o păstaie și are nevoie de un an pentru a se dezvolta până la coacere. Păstăile coapte care cad pe pământ sunt consumate de diferite animale care dispersează semințele prin materiile fecale. Fructul roșcovului, numit roșcovă, odată ajuns la maturitate și, eventual uscat sau prăjit, poate fi apt și pentru consumul uman.

Habitat[modificare | modificare sursă]

Genul Ceratonia aparține fabaceelor și este considerat un reprezentant arhaic al unei familii dispărute. Este bine adaptat climatului temperat și subtropical și tolerează umiditatea și temperaturile ridicate din zonele de coastă. Prezentând caracteristici xerofite, este un arbore bine adaptat condițiilor ecologice din regiunea Mediteranei. De altfel, preferă solurile bine drenate și prezintă intoleranță la zonele saturate în apă. Pe de altă parte, rădăcinile profunde se pot adapta unor compoziții foarte variate ale solului și acceptă destul de bine pământurile sărăturoase.[2]

Deși se credea că roșcovul nu prezenta noduli de fixare biologică a azotului specifici leguminoaselor, recent s-au identificat noduli conținând bacterii din genul Rhizobium.[3]

Cu toate că este cultivat, roșcovul se poate găsi în stare de sălbăticie în regiunile orientale ale bazinului mediteranean, fiind naturalizat în zonele occidentale. Roșcovul este des întâlnit în sudul Portugaliei, în regiunea Algarve unde este cunoscut sub numele de alfarrobeira pentru arbore și alfarroba pentru fruct. În Spania arborele se numeste algarrobo iar fructul algarroba, pe când în Catalonia și zona Valenciei, arborele se numește garrofer iar fructul garrofa. În Malta, fructul se numește ħarruba iar în Italia carrubo. Numele cel mai comun al păstăii, în Grecia, este χαρουπιά (charoupia) iar în Turcia i se zice keçiboynuzu, ceea ce s-ar traduce "cornul-caprei".[4]

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Păstăile de culoase brun-roșcată, cu gust dulceag, au o ridicată valoare nutrițională (pot fi consumate ca simplu fruct sau pur și simplu folosite in diferite produse de cofetărie); în plus, posedă numeroase proprietăți terapeutice. Roșcovele conțin o cantitate importantă de glucide simple și complexe, mucilagii, pectine, amidon și vitamine. Pulberea din pulpa roșcovelor[5] are efecte antidiareice și de absorbție a toxinelor microbiene. Datorită proprietățiilor astringente, pulberea este utilizată împotriva diareii, dizenteriei, gastritei și enterocolitei.[6] Fructul verde s-a folosit în medicina tradițională ca antimicotic iar guma de caruba, prin conținutul său bogat în lactomanani are un efect sechestrant (formează un gel vâscos care întârzie absorbția de lipide și glucide) ceea ce induce o stare de sațietate (senzație de stomac plin). Guma de caruba mai este folosită și ca adjuvant în cure de slăbire sau tratament preventiv împotriva aterosclerozei.[7]

Producție[modificare | modificare sursă]

Producție în tone
Date furnizate (FAO)

Țară 2003 2004
Spania 67 403 37 % 67 000 36 %
Maroc 24 000 14 % 26 000 14 %
Italia 18 600 10 % 24 000 13 %
Portugalia 20 000 11 % 20 000 11 %
Grecia 20 000 11 % 19 000 10 %
Turcia 14 000 8 % 14 000 8 %
Cipru 7 000 4 % 7 000 4 %
Algeria 4 600 2 % 4 600 2 %
Liban 3 200 2 % 3 200 2 %
Tunisia 1 000 1 % 1 000 1 %
Alte țări 840 0,5 % 840 0,5 %
Total 182 680 100 % 186 640 100 %

Surse[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Roșcov
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Roșcov

Legături externe[modificare | modificare sursă]