Cauciuc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Arbori de cauciuc în Malaysia.

Cauciucul este un termen general care definește polimeri elastici din gumă, poate fi de origine naturală, sau cauciucul sintetic obținut din izopren, acesta din urmă este o formă mai pură omogenă și cheltuielile de obținere sunt mai reduse decât cele ale cauciucului natural. Utilizarea principală a cauciucului sintetic este pentru fabricarea anvelopelor, sau ca înlocuitor al cauciucului natural care se obține din latexul de rășină produs de arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis).

Istoric[modificare | modificare sursă]

În perioada 1735 - 1744, exploratorul Charles Marie de La Condamine întreprinde o expediție științifică în Peru pentru măsurarea meridianului terestru. În zona Amazonului, în 1744, descoperă arborele de cauciuc și remarcă proprietățile sevei secretată de acesta.

Charles Goodyear descoperă întâmplător vulcanizarea pe care o brevetează în 1844. În 1860, Charles G. William obține separarea izoprenului. Alte inovații industriale sunt aduse de francezul Gustave Bouchardat în 1880 și de englezul William Tilden în 1884. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este stimulată producția de cauciuc sintetic pentru înlocuirea cauciucului natural.

Cauciucul sintetic[modificare | modificare sursă]

In anul 1860 Greville Williams reușește să obțină și să stabilească formula chimică a izoprenului (C5H8) prin distilarea cauciucului natural. Această descoperire face posibilă etapa următoare de sintetizare a cauciucului artificial din izopren și acid clorhidric, în anul 1879 de către „Gustave Bouchardat”. Prin anul 1900 J. Kondakow reușește sintetizarea din dimetilbutadienă, patentul de obținere a cauciucului artificial a fost acordat în anul 1909 lui „Fritz Hofmann”. Această descoperire permite firmei Bayer din Leverkusen să producă între anii 1915 -1918 o cantitate de 2 500 de tone cauciuc artificial. Prima producție de cauciuc sintetic reentabilă din punct de vedere economic a fost cauciucul (SBR) produs în 1929 prin metoda de polimerizare a emulsiei a lui Walter Bock din 1,3-Butadienă și styrol. In anul 1930 Erich Konrad și Eduard Tschunkur reușeșc să producă în Germania cauciucul NBR, iar în SUA firma DuPont produce cauciucul CR, care azi este numit neopren. În 1942, în SUA se reușește producerea cauciucului-silicon, iar în 1948 cauciucul-fluor, ca în anii următori să fie perfecționată tot mai mult producția de cauciuc sintetic.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Intre 65 % și 70 % din producția totală de cauciuc este folosită ca materie primă pentru producerea anvelopelor de mașini. Cauciucul natural este folosit atare ca polimer sau sub formă de amestec cu cauciucul sintetic. Dezavantajul cauciucului natural este se poate descompune dacă ajunge în contact cu lumina solară (razele UV) sau cu lipidele. O altă aplicare importantă este de folosire ca liant în industria hârtiei, industria producătoare de covoare sau în medicină, la mănușile din latex. Mai poate fi folosit ca profile elastice de etanșare; la cele care sunt supuse la acțiunea intemperiilor se folosește EPDM (ethylene propylene diene monomer).

Producători de cauciuc natural[modificare | modificare sursă]

Țări mai importante producătoare de cauciuc natural
Rang Stat Producție (in mii. t) Rang Stat Producție (in mii. t)
Opt state produc peste 88 % din producţia mondială
   1 Tailanda 3030   10 Brazilia 96
   2 Indonezia 1792   11 Sri Lanka 92
   3 Malaysia 1000   12 Filipine 88
   4 India 694   13 Guatemala 50
   5 China 550   14 Cambodgia 46
   6 Vietnam 391   15 Camerun 46
   7 Coasta de fildeș 123   16 Myanmar 36
   8 Nigeria 112   17 Mexic 23
   9 Liberia 108