Valență

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Valența (numărul de oxidare) caracterizează capacitatea de combinare a unui atom cu un alt atom. Ea este dată de numărul electronilor cu care atomul participă la formarea legăturilor chimice și variază în funcție de atom și grupare chimică.

Valența este determinată de numărul electronilor care participă la legătura chimică. Numărul grupei principale indică valența maximă a elementelor. Valența se poate raporta la hidrogen sau la oxigen. Valența elementelor raportată la hidrogen crește în perioadă de la grupa I-A la grupa IV-A, apoi scade. Pentru elementele din grupele V-A, VI-A și VII-A valența față de hidrogen se stabilește cu ajutorul relației: Valența = 8 - nr. grupei principale. Valența maximă a elementelor față de oxigen este egală cu numărul grupei principale (excepție făcând fluorul, care este constant monovalent). Nemetalele din grupele V-A, VI-A și VII-A pot avea și valențele cu două unitați mai mici decât valoarea maximă față de oxigen. Elementele din grupa VIII-A, grupa gazelor rare (nobile), nu au valență. Electrovalența reprezintă valența elementelor care se transformă ușor în ioni și este egală cu numărul de electroni cedați sau acceptați. Covalența reprezintă valența exprimată prin numărul de electroni pe care un atom îi pune în comun cu electronii altui atom. Covalența se notează cu cifre romane scrise în paranteză în dreapta simbolului chimic. De exemplu: H(I), O(II).

Valența elementelor se consideră față de două elemente:

Grupări monoatomice Grupări poliatomice
ClI, Clorură (OH)I, Hidroxid
FI, Fluorură (NO3)I, Azotat
II, Iodură (NO2)I, Azotit
HI, Hidrură (CO3)II, Carbonat
BrII, Bromură (SO4)II, Sulfat
OII, Oxid (SO3)II, Sulfit
SII, Sulfură (PO4)III, Fosfat
NIII, Azotură (HSO4)I, Sulfat acid
CII, IV, Carbură (HSO3)I, Sulfit acid
PV, III, I, Fosfură (PO3)III, Fosfit
(HPO3)II, Fosfit acid
(H2 PO3)I, Fosfit diacid
(CH3-COOH)I, Acetat
(HCO3)I, Carbonat acid(bicarbonat)