Ploaie acidă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Când se ard combustibili fosili, cum sunt cărbunele, benzina sau petrolul, se emit oxizi de sulf, carbon şi azot în atmosferă. Aceşti oxizi se combină cu umezeala din aer şi formează acid sulfuric, acid carbonic şi acid azotic. Când plouă sau ninge, aceşti acizi ajung pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă.
În secolul XX, aciditatea aerului şi ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o ameninţare capitală la adresa calităţii mediului. Cea mai mare parte a acestei acidităţi este produsă în ţările industrializate din emisfera nordică: SUA, Canada, Japonia şi majoritatea ţărilor din Europa de Est şi de Vest.
Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viaţă, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri, râuri şi pârâuri şi la nivelul vegetaţiei. Aciditatea apei omoară practic orice formă de viaţă. La începutul anilor '90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. Cele mai grave probleme au existat în Norvegia, Suedia şi Canada.
Ameninţarea reprezentată de ploaia acidă nu e limitată de graniţele geografice, căci vânturile transportă substanţele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetările confirmau faptul că poluarea provenită de la centralele electrice care funcţionează cu cărbuni în centrul şi vestul SUA erau cauza principală a marilor probleme legate de ploaia acidă în estul Canadei şi nord-estul SUA. Efectele distructive ale ploii acide nu se limitează la mediul natural. Structuri de piatră, metal sau ciment au fost şi ele afectate sau chiar distruse. Unele dintre marile monumente ale lumii, catedralele Europei sau Colosseum-ul din Roma, prezintă semne de deteriorare datorate ploii acide. Oamenii de ştiinţă folosesc ceea ce se cheamă factorul pH pentru a măsura aciditatea sau alcalinitatea soluţiilor lichide. Pe o scară de la 0 la 14, 0 reprezintă cel mai ridicat nivel de aciditate, iar 14 cel mai ridicat nivel de bazicitate sau alcalinitate. O soluţie de apă distilată care nu conţine nici acizi nici baze, are pH 7 sau neutru. Dacă nivelul pH-ului în apa de ploaie scade sub 5.5, ploaia este considerată acidă. Ploile din estul SUA şi din Europa au adesea un pH între 4.5 şi 4.0.
Deşi costurile echipamentelor antipoluante precum arzătoare, filtre sau instalaţii de spălare sunt mari, costurile stricăciunilor cauzate mediului şi vieţii omeneşti se estimează a fi şi mai mari, pentru că ele pot fi ireversibile. Chiar dacă în prezent se iau măsuri de prevenire, pâna la 500.000 de lacuri din America de Nord şi peste 118 milioane metrii cubi de copaci din Europa se vor distruge probabil, înainte de sfârşitul secolului XX din cauza ploii acide.
