Penicilină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Penicilină
Formula structurală
medicament	antibiotic
{{{punct-2}}}	{{{descrie2}}}
{{{punct-3}}}	{{{descrie3}}}
{{{punct-4}}}	{{{descrie4}}}
{{{punct-5}}}	{{{descrie5}}}
{{{punct-6}}}	{{{descrie6}}}
{{{punct-7}}}	{{{descrie7}}}
{{{punct-8}}}	{{{descrie8}}}
{{{punct-9}}}	{{{descrie9}}}
{{{punct-11}}}	{{{descrie11}}}
{{{punct-12}}}	{{{descrie12}}}
{{{punct-13}}}	{{{descrie3}}}
{{{punct-14}}}	{{{descrie14}}}
{{{punct-15}}}	{{{descrie15}}}
v • d • m

Penicilina este una dintre primele antibiotice, fiind descoperită înaintea lui Alexander Fleming, în anul 1870, de medicul englez John Scott Burdon-Sanderson, dar neputând fi purificat, a cauzat o serie de intoxicaţii. Ea acţionează în special asupra bacteriilor gram pozitive, are formula chimică C₉H₁₁N₂O₄S. În prezent multe tulpini de bacterii au devenit prin folosirea iraţională a antibioticului penicilino-rezistente.

[modifică] Farmacologie

Sunt două forme uzuale de penicilină: Penicilina f (forma injectabilă) şi Penicilina v (forma acidorezistentă) care se poate admnistra oral. Penicilina este un antibiotic cu un spectru bactericid relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a determinat obţinerea derivatelor ei ca ampicilina care are un spectru bactericid contra gramnegativilor şi grampozitivilor.

[modifică] Importanţa

Acest medicament a avut un puternic impact asupra medicinei. Până la descoperirea antibioticelor, infecţiile produse de răni şi boli precum sifilisul erau aproape mortale. În mai puţin de un secol de când există, antibioticele au salvat peste 200 de milioane de vieţi.^[1]

[modifică] Note