Penicilină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Penicilină
Penicillin strukturen.svg
medicament antibiotic
{{{punct-2}}} {{{descrie2}}}
{{{punct-3}}} {{{descrie3}}}
{{{punct-4}}} {{{descrie4}}}
{{{punct-5}}} {{{descrie5}}}
{{{punct-6}}} {{{descrie6}}}
{{{punct-7}}} {{{descrie7}}}
{{{punct-8}}} {{{descrie8}}}
{{{punct-9}}} {{{descrie9}}}
{{{punct-11}}} {{{descrie11}}}
{{{punct-12}}} {{{descrie12}}}
{{{punct-13}}} {{{descrie3}}}
{{{punct-14}}} {{{descrie14}}}
{{{punct-15}}} {{{descrie15}}}


Penicilina este un antibiotic derivat din fungii penicillium. Cu toate că descoperirea ei îi este atribuită lui Alexander Fleming (1928),[1]în anul 1870 medicul englez John Scott Burdon-Sanderson descoperise deja o legătură între mucegai și cultivarea bacteriilor. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babeș; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala[judecată de valoare] a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian.[necesită citare]

Penicilina acționează în special asupra bacteriilor gram pozitive, are formula chimică C9H11N2O4S. În prezent multe tulpini de bacterii au devenit prin folosirea irațională a antibioticului penicilino-rezistente.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În 1928 Alexander Fleming a arătat cum poate fi obținută peniclina din fungusul Penicillinum. Dar pentru obținerea unui medicament eficace, a fost necesară activitatea australianului Howard Florey, a germanului Ernst Boris Chain și a britanicului Norman Heatley.

Și medicul englez John Burdon-Sanderson a încercat aceeași metodă înaintea lui Fleming, dar produsul obținut era prea toxic.

Structura chimica[modificare | modificare sursă]

penicilinele au la baza un sistem heterociclic numit penam format prin condensarea unui ciclu azetidin-2-onic (I) cu un ciclu tiazolidinic (II) (vezi imaginea alaturata). Atomii de carbon 2, 5, 6 sunt asimetrici, avand configuratiile absolute [2S, 5R, 6R]. Prezenta celor trei atomi de carbon asimetrici face ca penicilinele sa fie substante optic active. Pe langa radicalii din imagine, penicilina G, V si ampicilina, mai exista si alte tipuri de peniciline: penicilina F (pentenil penicilina): R= CH3-CH2-CH=CH-CH2

Farmacologie[modificare | modificare sursă]

Există două forme uzuale de penicilină: Penicilina G (forma injectabilă) și Penicilina V (forma acidorezistentă, care se poate administra oral). Penicilina este un antibiotic cu un spectru bactericid relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a determinat obținerea derivatelor ei ca ampicilina care are un spectru bactericid contra gramnegativilor și grampozitivilor.

Importanța[modificare | modificare sursă]

Acest medicament a avut un puternic impact asupra medicinei.

Până la descoperirea antibioticelor, infecțiile produse de răni și boli precum sifilisul erau aproape întotdeauna mortale.

În mai puțin de un secol de când penicilina fost descoperită, antibioticele au salvat peste 200 de milioane de vieți.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]