Pozitron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Pozitron este antiparticula asociată electronului, în fizica nucleară un pozitron este numit şi antielectron. Pozitronul are sarcina electrică +1 şi spinul 1/2 şi are aceeaşi masă ca a unui elctron. Când un pozitron cu o energie redusă ciocneşte un electron de joasă energie, are loc procesul de anihilare electron-antielectron, generându-se doi fotoni din spectrul radiaţiilor gamma . Acest proces este un exemplu tipic de transformare a masei în energie şi respectă principiul echivalenţei masă-energie al lui Albert Einstein.

Pozitronii pot fi generaţi de emisia pozitronilor din dezintegrare radioactivă (o interacţiune slabă) sau prin producerea perechilor de catre un foton cu suficientă energie.

Existenţa pozitronilor a fost prima dată postulată de catre Paul Dirac în 1928, ca o consecinţă a ecuaţiei Dirac. În 1932 pozitronii au fost descoperiţi de catre Carl D. Anderson, cel care a şi botezat această particulă. Pozitronul a fost descoperit prin trecerea de radiaţii cosmice prin "camera cu ceaţă".

Astăzi, pozitronii creaţi prin de dezintegrare radioactivă, sunt folosiţi in tomografia cu emisie de pozitroni(TEP), în spitale si în laboratoare fiind folosiţi la experimentele de ciocnire electron-pozitron. În cazul TEP, pozitronul arată suprafeţele de activitate din creierul uman.

[modifică] Legaturi externe

Unelte personale