Dietă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Dietă (dezambiguizare).
O selecţie de mâncăruri diferite consumate de om; de notat este faptul că dieta unei persoane variază de la om la om

În medicină și nutriție, termenul dietă se referă la un regim alimentar special, recomandat fie în cazul unei maladii fie, mai curent, pentru menținerea stării de sănătate, pentru păstrarea sau atingerea unei anumite greutăți corporale etc. O dietă constă practic într-un set de reguli alimentare, reguli care impun consumul de nutrienți în anumite cantități și din anumite grupuri de alimente. Aceste reguli sunt dependente de datele biologice ale individului care urmează dieta și variază de la o dietă la alta.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Schimbarea dietei în Paleolitic[modificare | modificare sursă]

Potrivit ultimelor studii, transformările biologice care au dus la apariția lui Homo erectus, foarte posibil precursorul oamenilor moderni, au fost generate de adoptarea unei diete. Mai precis, un regim alimentar centrat pe consumul de carne și de rădăcinoase a luat locul, acum 1,9 mil. ani, alimentației bazate pe fructe caracteristică primilor hominizi. Modificările biologice și sociale generate de adoptarea acestei diete au dus la apariția primilor oameni în adevăratul sens al cuvântului, introducerea cărnii ca element preoponderent în alimentație fiind factorul decisiv[1]. Conform arheologului Loren Cordain, o promotoare a așa-numitei paleodiete¸ „originile noastre – începutul efectiv al speciei umane – pot fi identificate cu schimbările fundamentale în dieta primilor noștri strămoși care au făcut posibilă evoluția creierelor noastre de mari dimensiuni.”[2] Tendința evolutivă către devoltarea unui creier mai puternic și de dimensiuni mai mari a fost condiționată, spun antropologii, de trecerea la o dietă superioară calitativ care să ofere energia necesară[3].

Unii nutriționiști sunt de părere că această tranziție alimentară din perioada paleolitică este și la originea problemelor de greutate comune în zilele noastre. „Corpurile noastre au mai multe sisteme care să ne permită să luăm în greutate decât să pierdem kilograme. Din punct de vedere istoric, acest lucru ne-a fost extrem de util. [...] Strămoșii noștri au supraviețuit acumulând kilograme și stocând masă corporală pentru a supraviețui perioadelor de foamete. Trupurile noastre au păstrat însă această tendință spre acumularea de grăsime și în zilele noastre, când ea poate fi cu greu învinsă prin puterea voinței”[4]. De vină pentru larga răspândire a obezității și a problemelor de sănătate cauzate de excesul de kilograme ar fi deci faptul că dieta strămoșilor noștri, ce nu descoperiseră încă agricultura, rămânând în stadiul de vânători-culegători, era bazată în proporție de peste 50% pe carne și pește. În schimb, cerealele, produsele lactate, zaharurile rafinate, uleiurile vegetale ori alcoolul lipseau complet din alimentație, la fel ca și carnea provenită de la animale domesticite, introdusă în dietă abia acum zece milenii[5]. Introducerea tuturor acestor elemente într-o dietă care până atunci acoperea perfect necesarul de energie fără a avea efecte secundare nedorite ar fi cauzat tulburările de greutate și de sănătate ce afectează omul contemporan.

Efectele regimului alimentar specific primilor hominizi din paleolitic rămân în continuare controversate: adepții paleodietei susțin că ea ar avea chiar valoare terapeutică în tratarea unor boli cronice (osteoporoză, hipertensiune și alte boli cardiovasculare, litiază renală ș.a.m.d.)[6], în vreme ce adversarii săi spun că de fapt această dietă era deficitară iar procurarea ei, mult prea dificilă, ceea ce a condus în final la transformarea vânătorilor-culegători în agricultori, carbohidrații fiind o sursă mai eficientă de energie[7]. Un consens există însă asupra faptului că, deși dieta din paleolitic ar putea fi imposibil de reprodus în detaliu, fie din cauza limitelor cunoștințelor noastre, fie ca urmare a modificărilor faunei și florei, tranziția de la un regim alimentar bazat pe fructe la unul carnivor a fost factorul determinant în evoluția primilor oameni[8].

Prima revoluție agricolă[modificare | modificare sursă]

Alimentația modernă[modificare | modificare sursă]

Modul actual de hrănire devine tot mai mult axat pe alimente prelucrate industrial, semipreparate, conservate, cu adaos de îndulcitori, aromatizanți, coloranți, conservanți, amelioratori de gust etc. Acest tip de alimentație se impune mai ales în zonele urbane în defavoarea alimentelor cu adevărat naturale și a celor valoroase pentru sănătate.

Câteva din caracteristicile alimentației moderne, lipsită în mare măsură nu numai de valoare terapeutică, dar adesea chiar și de proprietățile nutritive necesare unei bune dezvoltări a organismului:

  • pâinea integrală și terciurile de cereale au fost gradat înlocuite cu produsele din făină albă;
  • cea mai mare parte a alimentelor sunt prelucrate în diferite grade, fie industrial, fie termic
  • consumul de proteine și grăsimi animale a crescut în defavoarea consumului de legume și fructe
  • sarea este utilizată în cantități mari, uneori în exces, mai ales în semipreparate sau în produsele de tip snacks;
  • dulciurile cu zahăr sau îndulcitori artificiali sunt folosite în cantități considerabile, atât în cazul copiilor cât și al persoanelor adulte;
  • produsele naturale (legume și fructe) sunt consumate ceva mai puțin în stare proaspătă, ceea ce conduce la o carență de vitamine, minerale și enzime în alimentația modernă, carență ce se încearcă a fi compensată prin adaosuri de vitamine și minerale adăugate la diferite alimente sau sub forma suplimetelor alimentare sintetice;
  • alimentele bogate în clorofilă (verdețuri cât mai puțin preparate termic) sunt consumate în doze mai reduse, ceea ce conduce de asemenea la carențe de vitamine și minerale.

Alimente cu efecte nocive[modificare | modificare sursă]

Anumite alimente și principii alimentare sunt recomandate a fi consumate în mod moderat, abuzul fiind dăunător sănătății:

  • carnea. În special naturiștii consideră că predispune la una din formele de intoxicație a organismului. În urma metabolismului proteinelor din carne, rezultă un număr crescut de produși amoniacali și modificarea echilibrului florei microbiene de la nivelul intestinului gros. În final, pot rezulta produși cu toxicitate ridicată ca: indol, scatol, putresceină, cadaverină, care sunt absorbiți de organism. De asemenea, trebuie luat în considerare și faptul că animalele sunt hrănite cu nutrețuri combinate cu hormoni de creștere, dar și numeroșii aditivi de conservare și colorare introduse în alimente în scop comercial.
  • zahărul crește aciditatea în corp, suprasolicită pancreasul endocrin crescând necesarul de insulină al organismului. Favorizează sinteza crescută de grăsimi, care se depun în țesutul adipos. Este considerat un factor important în instalarea aterosclerozei, obezității, diabetului zaharat, a cariilor dentare și favorizează instalarea diferitelor infecții cu ciuperci sau viruși prin slăbirea imunității. Mai mult, datorită rafinării excesive, zahărul alb devine doar un simplu produs chimic, cu o slabă valoare nutritivă.
  • cafeaua stimulează intens, dar nenatural, activitatea sistemului nervos, creând în același timp premisele unei stări de depresie imediat ce efectul maxim a încetat. Aceasta poate duce la diminuarea rezervelor energetice ale organismului și perturbarea capacității de reacție, conducând treptat la surescitare și oboseală nervoasă.
  • alcoolul este considerat marele inamic al stării de sănătate și un factor de risc într-un mare număr de boli, în special cele ce afectează inima, ficatul, stomacul și sistemul nervos. În cazul oricărei afecțiuni tumorale, alcoolul este complet contraindicat, deoarece poate accelera evoluția bolii.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Henry T. Bunn, Meat Made Us Human, în vol. Evolution of the Human Diet, ed. Peter S. Ungar, Oxford University Press, Oxford-New York, 2007, pp. 204-207
  2. ^ Loren Cordain, The Paleo Diet, John Wiley & Sons, Hoboken, 2002. p. 3
  3. ^ Alan Beardsworth & Theresa Keil, Sociology on the Menu, Routledge, London-New York, 2002, pp. 13-16
  4. ^ Michael F. Roizen & Mehmet C. Oz, You on a Diet, Free Press, New York-London-Toronto-Sidney , p. 31
  5. ^ Loren Cordain, Implications of Plio-Pleistocene Hominin Diets for Modern Humans, în vol. Evolution of the Human Diet, ed. Peter S. Ungar, Oxford University Press, Oxford-New York, 2007, pp. 366-370
  6. ^ Loren Cordain, The Nutritional Characteristics of a Contemporary Diet Based Upon Paleolithic Food Groups, în The Journal of the American Nutraceutical Association, vol. 5, nr. 3 (vara 2002)
  7. ^ John D. Speth & Katherine A. Spielmann, Energy Source, Protein Metabolism and Hunter-Gatherer Subsistence Strategies, în Journal of Anthropological Archaeology, nr. 2., 1983
  8. ^ Peter S. Ungar, Limits to Knowledge on the Evolution of the Hominin Diet, în vol. Evolution of the Human Diet, ed. Peter S. Ungar, Oxford University Press, Oxford-New York, 2007

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Calorii si Corsete: O istorie a dietelor de mai bine de 2.000 de ani”, Louise Foxcroft, 2013 - ISBN: 1846684269

Legături externe[modificare | modificare sursă]