Creier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Animație tridimensională a creierului

Creierul sau encefalul (lat. cerebrum, grec. Ενκέφαλον, encephalon) reprezintă partea sistemului nervos central aflată în interiorul craniului. El controlează numeroase funcții ale organismului ca bătăile inimii, mersul și alergarea, generarea de gânduri și emoții. Creierul la animalele vertebrate este protejat de cutia craniană, fiind căptușit cu o membrană (meninge).

Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de conexiuni.[1][2]

Funcție[modificare | modificare sursă]

Creierul funcționează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce coordonează comportarea organismului în funcție de informațiile primite.

De fapt, nu toate informațiile de la nervii periferici ajung până la scoarța cerebrală, ci sunt prin împletiturile nervilor (plexuri) reținute la unii centri nervoși externi, precum măduva spinării sau bulbul rahidian. Deci, la unele informații reacționăm inconștient prin reflexe.

La animalele cu un sistem nervos superior, ca și la om, există acest sistem nervos autonom, care funcționează independent de sistemul nervos central (din creier).

Acest sistem nervos autonom coordonează mai rapid, ușurează activitatea cerebrală, care ar fi supraîncărcat de informații, putând ajunge la blocarea activității cerebrale (inhibiția corticală). Printre astfel de reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respirația, activitatea cardiacă, digestia, excreția, setea, ca și reproducția (înmulțirea speciei).

Funcțiunea creierului se realizează printr-o rețea densă de neuroni - această activitate a creierului se măsoară prin EEG (electro-encefalo-gramă) - care stabilesc intensitatea biocurenților produși la acest nivel.

Diferențierea structurală și funcțională a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluției speciilor se manifestă prin apariția inteligentei și a capacității de a învăța, prin proprietățile plastice neuronale.

Alcătuire[modificare | modificare sursă]

Lobii scoarței cerebrale: lobul frontal (roșu), temporal (verde), occipital (galben) și parietal (portocaliu). Cerebelul (albastru) nu face parte din telencefal.

Creierul este format din trei părți principale: anterioară, medie și posterioară. Creierul anterior este împărțit în două jumătăți reprezentate de emisfera cerebrală dreaptă și emisfera cerebrală stângă.

Creierul la vertebrate este alcătuit din:

  • Prosencephalon (creierul anterior (lobii olfactivi))
  • Telencephalon sau telencefal (cu 2 emisfere cerebrale)
  • Cortex (scoarța cerebrală)
  • Basalganglien (ganglionii bazali)
  • Limbisches System (sistemul limbului)
  • Diencefal (creierul mijlociu)
  • Talamus
  • Epitalamus
  • Subtalamus
  • Hipotalamus (regina glandelor endocrine Hipofiza este legată de hipotalamus)
  • Metathalamus

În împărțirea didactică a creierului rhombencefalul și mezencefalul sunt de multe ori tratate împreună ca truncus cerebri (trunchiul cerebral).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Savanții pun la cale un proiect științific grandios: identificarea tuturor conexiunilor din creier, 26 decembrie 2011, Descoperă, accesat la 22 mai 2012
  2. ^ * Avem cu câteva miliarde de neuroni mai puțin decât se credea, 2 martie 2012, Descoperă, accesat la 27 mai 2012

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]