Marea Moartă
| Marea Moartă | |
|---|---|
| Date | |
| Așezare | Levant |
| Țări | Israel, Autoritatea Națională Palestiniană, Iordania |
| Suprafață | 600 km² |
| Oglinda apei | 400 m sub NN |
| Adâncime | cca. 400 m |
| Fundul lacului | 794 m sub NN |
| Afluenți | Iordan |
| Ieșiri | fără scurgeri |
| Localități | En Gedi, Sedom, Al-Mazra |
| Caracteristici |
|
Marea Moartă, în limba ebraică ( ים המלח ) Yam HaMelach, respectiv în arabă „Marea Sărată“ ( بحر الميّت ), este o mare continentală fără scurgeri spre ocean. Singura apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan, care face granița naturală dintre Israel, Iordania de vest și Iordania.
Numele de „Marea Moartă” este atribuită lui Hieronymus (secolul IV). Înainte era numită „Marea de sare” sau „Marea de asfalt”. Numele de „Marea Moartă” nu este deloc exagerat: datorită salinității ridicate aici nu este posibilă viața. Denumirea de „Marea Moartă” a fost dată de grecul Pausanias, cel care a și cercetat-o pentru prima dată.
În grotele care se află în nord-vestul mării în apropierea așezării Qumran, între anii 1947-1956 au fost găsite Manuscrisele de la Marea Moartă. Circa 900 de manuscrise, în limbile ebraică, greacă și arameică, au fost considerate de specialiști dovada aplicării legii lui Moise de către grupul de credință eseniană în secolul al II-lea î.Hr. Primele 500 de tăblițe de la Qumran au fost descoperite de către un beduin, în mod întâmplător. Această descoperire este și astăzi subiectul disputelor teologilor din toată lumea. Astăzi manuscrisele pot fi văzute în două muzee din Ierusalim: Muzeul Rockefeller și Muzeul Național.
Dintre locurile care merită vizitate se pot aminti: Deșertul Iudaic cu numeroase localități biblice, peștera în stâncă de la Qumran - sediul sectei precreștine a esenienilor, canionul Murabbat, fortăreața Masada, locul în care a fost situat orașul biblic Sodoma, izvorul Ajn Gedi.
Cuprins |
Geografie[modificare]
- Coordonate: long. estică 31°29′27", lat. nordică 35°28′47"
- Marea Moartă are o suprafață de 600 km². Conține apă sărată adunată într-o depresiune joasä.
- Această porțiune a groapei Iordanului are oglinda apei în medie la 396 m sub nivelul mării; este continuarea nordică a „Marii Gropi Africane”.
Acest nivel scăzut al apei și salinitatea mare sunt explicate prin evaporarea intensă, existând pericolul de secare a mării. La ultimele măsurători s-a dovedit că oglinda apei este chiar sub - 400 m (mai jos de 400 m sub nivelul märii). Pe glob, numai Lacul Baikal are un nivel și mai scăzut, și anume de 794 m sub nivelul mării.
Conținutul de sare[modificare]
Conținutul de sare al apei este 33 %, în medie de 28 %, numai Lacul Asal din Africa are un conținut mai ridicat de sare (35 %). Evaporarea intensă a apei datorită climei calde din regiune este compensată parțial de râul Iordan, totuși evaporarea masivă determină formarea cristalelor de sare pe țărmul mării.
Contrar așteptărilor, în apa aceasta sărată pot să trăiască anumite bacterii anaerobe, ca cele care descompun salpetrul, sulful și celuloza. Chiar unele plante, ca de exemplu Halophytele, pot supraviețui în aceste condiții extreme de mediu.
Turismul[modificare]
Zonă interesantă pentru turism este nu numai marea, ci și regiunea înconjurătoare: Ein Bokek, Neve Zohar, oazele En Gedi, Masada, Ierihon, ca și grotele cu manuscriptele vechi de la Qumran. În partea estică a mării, pe teritoriul Iordaniei, se află peninsula Lisan, unde se află așezările Numeira și Bab Edh Dhra. Există bănuieli că aceste două localități ar fi fost localitățile biblice, acum distruse, Sodoma și Gomora. Aici s-au găsit dovezile cele mai vechi (aproximativ din anul 9.500 î.e.n) pentru faptul că locuitorii s-au ocupat cu agricultura. Concentrația ridicată de sare a apei atrage turiștii nu numai pentru baie (menține corpul la suprafața apei), ci și pentru terapia unor afecțiuni respiratorii sau ale pielii (psoriazis); neplăcut e însă faptul că la zgârierea pielii pe pietrele de la mal apa sărată cauzează dureri în locul rănit, sau și usturime în ochi.
Oglinda apei[modificare]
Se presupune că mai demult nivelul apei era mai ridicat, afluența de apă fiind mai mare, de exemplu în anii 1930 marea era alimentată anual cu 1.300 miloane de m³, azi cantitatea de apă fiind de numai 350 miloane de m³ anual. Motivul este că râul Iordan este folosit ca sursă de apă potabilă de către Israel și Iordania, ceea ce duce la scăderea continuă a nivelului apei, marea fiind amenițată de secare. Planurile de salvare a Mării Moarte prevăd săparea unui canal de 300 km lungime până la Marea Roșie, lucrare ce ar necesita 5 miliarde de dolari americani. Acest canal de legăură nu numai că ar salva marea, dar ar fi și o sursă de energie electrică prin căderile de apă de pe parcursul canalului. Riscul acestui plan este însă distrugerea probabilă a atolului de corali din golful Eilat / Akaba de la Marea Roșie, prin pierderea unei cantități mari de apă, iar conținutul ridicat de sare din Marea Moartă amestecată cu apă marină din golf ar putea provoca formarea de ghips.
