Marea Moartă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vedere dinspre Israel spre Iordania
Marea Moartă
Date
Așezare Levant
Țări Israel, Autoritatea Națională Palestiniană, Iordania
Suprafață 600 km²
Dimensiuni Lungime: 50 km
Lățime: 15 km (punctul cel mai lat)
Oglinda apei 427 m sub NM
Adâncime max. 306 m, medie 200 m
Afluenți Iordan
Caracteristici
  • cel mai jos lac/mare din lume
  • cel mai jos teren (uscat)
  • apă de 9.6 ori mai sărată decat oceanul
  • densitate de 1.24 kg/l

Marea Moartă, în ebraică (ים המלח) Yam HaMelach, respectiv în arabă „Marea Sărată“ (بحر الميّت), este un lac (mare continentală) fără legătură cu oceanul planetar. Apa sărată este adunată aici in depresiunea Iordanului care este continuarea nordică a „Marelui rift sau Marea falie Siro-Africană”. Singura apă curgătoare care o alimentează este râul Iordan, care este granița naturală dintre Israel, Cisiordania și Iordania, iar iarna, în anotimpul ploios, o parte din șuvoaiele de apă care se adună din deșertul înconjurător se scurg tot aici.

Marea Moartă are oglinda apei la 427 m sub nivelul mării, țărmul inconjurător fiind astfel terenul uscat cu altitudinea cea mai joasă de pe glob, marea deținând deasemenea recordul corpului de apă cel mai jos de pe pământ. Nivelul apei scade in fiecare an cu aproximativ un metru, un proces care accelereaza, existând pericolul de secare a mării.

Conținutul de sare al apei a ajuns in 2011 la 34.2%, acesta fiind unul din cele mai sărate corpuri de apă din lume, de 9.6 ori mai sărat decât oceanul planetar. Conținutul extrem de sare este foarte neprielnic vieții și de aici numele de Marea Moartă. Alte recorduri: este corpul de apa cu cea mai mare concentrație de brom din lume și lacul hipersalin cel mai adânc de pe pământ (306 metri).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Numele de „Marea Moartă” este atribuită lui Hieronymus (secolul IV).[necesită citare] Înainte era numită „Marea de sare” sau „Marea de asfalt” (existand aici cateva surse care emană asfalt). Numele de „Marea Moartă” nu este deloc exagerat: salinitatea ridicată face viața in apă foarte dificilă. Denumirea de „Marea Moartă” a fost dată de grecul Pausanias care a cercetat-o.[necesită citare]

În grotele care se află în nord-vestul mării în apropierea așezării Qumran, între anii 1947-1956 au fost găsite Manuscrisele de la Marea Moartă. Circa 900 de manuscrise, în limbile ebraică, greacă și arameică, au fost considerate de specialiști dovada aplicării legii lui Moise de către grupul de credință iudaică eseniană în secolul al II-lea î.e.n. Primele 500 de tăblițe de la Qumran au fost descoperite de către un beduin, în mod întâmplător. Astăzi manuscrisele pot fi văzute în două muzee din Ierusalim: Muzeul Rockefeller și Muzeul Național.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Poză (satelit) pentru localizarea Mării Moarte
  • Coordonate: long. estică 31°29′27", lat. nordică 35°28′47"
  • Marea Moartă are suprafață de 600 km², lungimea de 50 km și o lățime maximă de 15 km.
  • Conține apă sărată adunată într-o depresiune joasä. Această porțiune a depresiunii Iordanului are oglinda apei la 427 m sub nivelul mării și este continuarea nordică a „Marelui rift sau Marea falie Siro-Africană”.

Nivelul apei[modificare | modificare sursă]

Nivelul scăzut al apei și salinitatea mare sunt explicate prin evaporarea intensă și aportul scazut de apa dulce, existând pericolul de secare a mării, nivelul apei scazand in fiecare an cu un metru, un proces care accelereaza.

In anii 1930 marea era alimentată anual cu 1.300 miloane de m³, azi cantitatea de apă fiind de numai 350 miloane de m³ anual. Motivul este că râul Iordan este folosit ca sursă de apă potabilă de către Israel și Iordania, ceea ce duce la scăderea continuă a nivelului apei.

Conținutul de sare[modificare | modificare sursă]

Conținutul de sare al apei a atins 34.2% in 2011. Concentratia sarii fluctueaza in functie de sezon, adancime etc, dar fiind intotdeauna masivă (peste 30%) determină formarea cristalelor de sare pe țărmul mării.

Densitatea extremă (1.24 kg/l) fac posibilă plutirea corpului uman in apă fără să fie nevoie de a innota.

Contrar așteptărilor, în apa aceasta sărată pot să trăiască anumite bacterii anaerobe, ca cele care descompun salpetrul, sulful și celuloza[necesită citare]. Chiar unele plante, ca de exemplu Halophytele[necesită citare], pot supraviețui în aceste condiții extreme de mediu.

Turism[modificare | modificare sursă]

Concentrația ridicată de sare a apei atrage turiștii nu numai pentru distracție (apa sărată menține corpul că pe o plută la suprafața apei), ci și pentru terapia unor afecțiuni respiratorii sau ale pielii (psoriazis) cu mâl de Marea Moarta; neplăcut este faptul că apa sărată cauzează usturime și dureri dacă pătrunde în ochi sau dacă pielea este rănită, din acest motiv innotul, stropirea altora și scufundatul capului în apă fiind interzise.

Zonă interesantă pentru turism este nu numai marea, ci și regiunea înconjurătoare: Ein Bokek, Neve Zohar, oazele En Gedi, Masada, Ierihon, ca și grotele cu manuscriptele vechi de la Qumran - sediul sectei esenienilor. Alte locurile care merită vizitate: Deșertul Iudeei cu numeroase localități biblice, peștera în stâncă de la Qumran , canionul Murabbat, fortăreața Masada.

În partea estică a mării, pe teritoriul Iordaniei, se află peninsula Lisan, unde se află așezările Numeira și Bab Edh Dhra despre care exista speculații că ar fi fost localitățile biblice, acum distruse, Sodoma și Gomora. Aici s-au găsit dovezile cele mai vechi (aproximativ din anul 9.500 î.e.n) pentru faptul că locuitorii s-au ocupat cu agricultura [necesită citare].

Salvarea Marii Moarte[modificare | modificare sursă]

Nivelul apei din anii 1930–2020

Planurile de salvare a Mării Moarte prevăd săparea unui canal de 300 km lungime până la Marea Roșie, lucrare ce ar necesita 5 miliarde de dolari americani. Acest canal de legăură nu numai că ar salva marea, dar ar fi și o sursă de energie electrică prin căderile de apă de pe parcursul canalului. Riscul acestui plan este însă distrugerea probabilă a atolului de corali din golful Eilat / Akaba de la Marea Roșie, prin pierderea unei cantități mari de apă, iar conținutul ridicat de sare din Marea Moartă amestecată cu apă marină din golf ar putea provoca formarea de ghips.

In 2013 Israel, Iordania si Autoritatea Palestiniana au semnat un acord de construire a unei conducte de 180 km intre Marea Rosie si Marea Moarta care se estimeaza ca va dura 5 ani.

Animatie: Scaderea apei Marii intre 1960-2007
Vederi comparative a nivelului apei în anii 1972, 1989 și 2011[1]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Dead Sea (April 6, 2012)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marea Moartă