Istoria Sloveniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Acest articol trebuie pus în formatul standard Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna ianuarie 2008.

Locuit în Antichitate de triburile ilire şi celtice, teritoriul Sloveniei devine, în secolul II-I îH, provincie a Imperiului Roman, ramânând dupa 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. În secolele VI-VII se stabilesc aici triburile slovenilor, aparţinând slavilor meridionali. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955).

În secolele VIII-X este adoptat creştinismul (catolicismul), slovenii stabiliţi în extremitatea nord-vestică a lumii slave meridionale, ducându-şi existenţa într-un spaţiu cultural-politic german. Comitatele şi ducatele se constituie din secolul X, dependente de Imperiul Roman, sunt anexate treptat de casa de Habsburg: Steiermark (Štajertska - 1280), Karinthia (Koroška - 1383), Kraina (Kranjska - 1335), Triest (Trst - 1383), Görz (Gorica - 1500), cunoscand, în secolele XV-XVII o puternică colonizare germană.

Dupa o efemeră includere în Provincia Ilire, sub controlul lui Napoleon I (1809-1813), Slovenia reintră sub stăpânirea Austriei, statut menţinut şi după instituirea dualismului austro-ungar din 1867. Mişcarea de emancipare natională, dezvoltată în secolul XIX, impune, dupa prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârşitul primului război mondial, aderarea la 1.12.1918, la Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (din 1929 Regatul Iugoslavia). Etnici sloveni trăiesc după 1918 şi în Italia (Triest) şi Austria (Steiermark şi Kärnten).

Potrivit Constituţiei Republicii Populare Federative Iugoslavia din 31.1.1946, Slovenia devine una dintre cele 6 republici care alcătuiesc statul federal postbelic (sin 1963, RSFI). În urma unui arbitraj al ONU din 1954, portul Triest este atribuit definitiv Italiei, iar regiunea Istria invecinată, cu portul Rijeka (în Italiană Fiume), cu populaţie majoritară slovenă, revine Iugoslaviei şi, implicit, Sloveniei.

Cea mai indistrualizată şi dezvoltată republică a federaţiei Iugoslave, totodată cea mai omogenă etnic, Slovenia se desprinde şi mai lin din statul federal şi depăşeşte fără convulsii sociale şi economice momentul destrămarii Iugoslaviei. În condiţiile crizei pe care o traversează Iugoslavia la sfârşitul deceniului 9, Slovenia şi Croaţia se pronunţă pentru restructurarea radicală a federaţiei, apoi pentru independenţă, Slovenia fiind prima care introduce, în ianuarie 1989, la apelativul "socialist" din titulatura oficială a republicii. În urma referendumului din 23.12.1990, când 95% dintre votanţi se pronunţă pentru suveranitate, Slovenia îşi proclamă, la 25.6.1991 independenţa şi obţine după o serie de ciocniri armate retragerea tuturor unităţilor armatei federale iugoslave până la 26.10.1991. La 15.1.1992 independenţa Sloveniei este recunoscută de statele UE, la 22.5.1992 este admisă la ONU şi la 14.5.1993 în Consiliul Europei. Milan Kučan, preşedinte din 1990/92 este reales, în 1997 pentru un nou mandat de 5 ani ca şef al statului.

Alegerile parlamentare din 10.11.1996 situează în frunte Partidul Liberal Democrat (25 din cele 88 demandate ale parlamnetului), urmat de Partidul Popular Sloven (19 mandate), Partidul Social Democrat (16 mandate), Partidul Creştin Democrat (10 mandate). Janez Drnovšek, liderul Partidului Liberal Democrat, prim-ministru din 1992, formează un nou guvern de coaliţie. După retragerea premierului Janez Drnovšek, în urma unui vot de neîncredere, Parlamentul îl desemnează, în mai 2000, pe Andrej Bajuk în calitate de nou prim-ministru.

Dintre toate fostele republici iugoslave Slovenia a cunoscut după destrămarea statului federal cea mai rapidă dezvoltare economică.