Béla Kun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Béla Kun, iniţial Béla Cohen, (n. 20 februarie 1886, Lele, in română Lelei, Comitatul Sălaj - d. în 1938 ori 1939, în Uniunea Sovietică) a fost un politician comunist maghiar evreu, care a condus în anul 1919 revoluţia bolşevică din Ungaria. A fost de profesie jurist, însă a activat şi ca ziarist.

S-a născut în 1886 într-o familie de funcţionari din oraşul Cehu Silvaniei. Părinţii lui erau atei. Tatăl lui era evreu şi activa ca notar public, iar mama lui era protestantă. Béla Kun a urmat mai întâi cursurile şcolii reformate, continuându-şi apoi studiile la universitatea din Cluj. După absolvirea studiilor a devenit avocat, apoi a abandonat avocatura şi şi-a început cariera de ziarist. În 1906 şi-a maghiarizat numele din Cohen în Kun. A fost de mai multe ori judecat din cauza articolelor pe care le-a publicat. În 1907 a stat în închisoare timp de un an jumătate, s-a lăsat de jurnalism şi a ales să fie funcţionar la o bancă (casier). În 1913 s-a căsătorit cu Gál Irén. Înainte de a porni primul război mondial, a fost ziarist la Cluj într-un grup de simpantizanţi ai partidului Social Democrat ungar. În primul război mondial s-a înrolat în armata austro-ungară, iar în 1916 a fost luat prizonier de ruşi, care l-au trimis într-un campament militar din Munţii Urali, unde a devenit comunist. În revoluţia civilă rusă din 1918, Kun a luptat pentru bolşevici, timp în care şi-a făcut planuri detaliate pentru a exporta comunismul în Ungaria.

Pe 17 noiembrie 1918, Kun, cu câteva sute de unguri comunişti şi cu mulţi bani primiţi de la ruşi s-a întors în Ungaria. În luna noiembrie 1918, Kun a creat partidul comunist maghiar P.C.M, şi a devenit preşedintele comitetului central. Mişcarea comunistă care era îndreptată împotriva primului ministru Mihály Károlyi, şi a partidului Social Democrat, a agitat lumea, toţi cei care erau împotriva lui fiind chinuiţi sau împuscaţi, iar ziariştii cenzuraţi, totul prin bani finanţaţi de Partidul Comunist Rus. Ziarul Comunist roşu din Ungaria a dus o propagandă sângeroasă, rezultată în numeroase crime, astfel că cei care făceau grevă, erau împuşcaţi. Pe 22 februarie 1919 discursurile lui Kun au creat o atmosferă imposibil de suportat. Comuniştii au început să tragă în cetăţenii care au demonstrat împotriva lui Kun, lângă redacţia ziarului Népszava. Cu acea ocazie au murit 4 poliţişti şi mulţi cetăţeni nevinovaţi.

[modifică] 133 de zile

Dupa ce devalizeaza grav cassa bancii unde lucra, Kun Béla fuge in Ungaria si la data de 21 martie 1919, preia puterea în Ungaria în fruntea unui commando de comuniştii. În aprilie 1919 Armata Roşie maghiară şi câteva companii ruseşti roşii s-au luptat cu românii, care la început s-au retras pe Tisa.

Pe 24 iulie 1919, Mareşalul Francez Luis Franchet îi scrie o scrisoare lui Ferdinand Foch, în care îi împărtăşeşte că este convins că armata lui Kun va fi înfrântă. Generalul Fertianus, îi răspunde: Noi nu avem nimic împotriva armatei ungare, în două săpătmâni nu mai va exista regimul Kun.

După un asalt maghiar la Oradea, armata română a trecut Tisa pe 4 august 1919 şi a cucerit Budapesta. Între timp, la Seghedin (in magh. Szeged) Miklós Horthy se pregăteşte pentru preluarea puterii. Pe 14 noiembrie 1919, Horthy devine conducătorul temporar al Ungariei, iar Bela Kun fuge în Austria, unde e luat prizonier.