Béla Kun

Béla Kun, inițial Béla Cohen, (n. 20 februarie 1886, Lele, în română Lelei, Comitatul Sălaj - d. 29 august 1938 Uniunea Sovietică) a fost un politician maghiar comunist provenit dintr-o familie de evrei, care a condus în anul 1919 revoluția bolșevică din Ungaria. A fost de profesie jurist, însă a activat și ca ziarist.

Viața

S-a născut în 1886 într-o familie de funcționari din comuna Lelei (SJ), lângă orașul Cehu Silvaniei, în Transilvania. Părinții lui erau atei. Tatăl lui era evreu renegat și activa ca notar public, iar mama lui era protestantă renegată. Béla Kun a urmat mai întâi cursurile școlii reformate, continuându-și apoi studiile la universitatea din Cluj. După absolvirea studiilor a devenit avocat, apoi a abandonat avocatura și a început cariera de ziarist. În 1906 și-a maghiarizat numele din Cohen (maghiarizat Kohn), în Kun. În 1913 s-a căsătorit cu Irén Gál. Înainte de a porni primul război mondial, a fost ziarist la Cluj într-un grup de simpatizanți ai partidului Social Democrat ungar. A fost de mai multe ori judecat din cauza articolelor anarhiste pe care le-a publicat. În 1907 a stat în închisoare timp de un an jumătate, s-a lăsat de jurnalism și a ales să fie mic funcționar. Kun a fost și casier al Comitetului de Asigurări Sociale al Sindicatelor din Cluj, care l-au acuzat ulterior de delapidare, scăpând de judecată doar prin fuga în Budapesta și înrolare în armata austro-ungară. În 1916 a fost luat prizonier de ruși, care l-au trimis într-un campament militar special din Munții Ural, unde a devenit comunist. În revoluția civilă rusă din 1918, Kun a luptat pentru bolșevici, timp în care și-a făcut planuri detaliate pentru a exporta comunismul în Ungaria.

Lider al Partidului Comunist Ungar

Pe 17 noiembrie 1918, Kun, cu câteva sute de agenți comuniști unguri și cu mulți bani primiți de la sovietici s-a întors în Ungaria. În luna noiembrie 1918, Kun a creat Partidul Comunist Maghiar, și a devenit președintele comitetului central. Mișcarea comunistă care era îndreptată împotriva primului ministru Mihály Károlyi și a partidului Social Democrat din care inainte de război făcuse parte, a agitat lumea, toți cei care erau împotriva lui fiind torturați sau împușcați, iar ziariștii cenzurați, totul prin bani finanțați de Partidul Comunist Rus. Ziarul Comunist roșu din Ungaria a dus o propagandă sângeroasă, rezultată în numeroase crime, astfel că cei care făceau grevă erau împușcați. Pe 22 februarie 1919 discursurile lui Kun au creat o atmosferă imposibil de suportat. Comuniștii au început să tragă în cetățenii care au demonstrat împotriva lui Kun, lângă redacția ziarului Népszava. Cu acea ocazie au murit 4 polițiști și mulți cetățeni nevinovați.

133 de zile

Articol principal: Republica Sovietică Ungaria.

Dupa ce devalizează grav cassa băncii unde lucra, Kun Béla fuge în Ungaria, se înrolează în armata austro-ungară, devine prizonier la ruși care îl internează în vederea pregătirii ca ofițer de commando bolșevic. Trimis la Budapesta la finele războilui, pregăte puch-ul bolșevic și la data de 21 martie 1919 preia puterea în Ungaria în fruntea unui commando de comuniști autoproclamat Partidul Comunist din Ungaria. În aprilie 1919 Armata Roșie maghiară și câteva companii rusești sovietice s-au luptat cu românii, care la început s-au retras pe Tisa.

Pe 24 iulie 1919, Mareșalul Francez Luis Franchet îi scrie o scrisoare lui Ferdinand Foch, în care îi împărtășește că este convins că armata lui Kun va fi înfrântă. Generalul Fertianus, îi răspunde: «Noi nu avem nimic împotriva armatei ungare, în două săpătmâni nu mai va exista regimul Kun».

După un asalt maghiar la Oradea, armata română a trecut Tisa pe 4 august 1919 și a cucerit Budapesta. Între timp, la Seghedin (în magh. Szeged) Miklós Horthy se pregătește pentru preluarea puterii. Pe 14 noiembrie 1919, Horthy devine conducătorul temporar al Ungariei, iar Bela Kun fuge în Austria, unde este luat prizonier.

Moartea

A murit în URSS, fiind judecat și condamnat la moarte în timpul epurărilor din anii 1937-38 din URSS ordonate de Stalin. A fost reabilitat în 1956, pentru a celebra înabușirea revoluției anticomuniste ungare de către trupele sovietice chemate în ajutor de către colaboraționistul ungur Janos Kadar.