Istoria Serbiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Acest articol face parte din seria
Istoria Serbiei

Serbia Preistorică

Cultura Starčevo · Cultura Vinča
Moesia · Originile sârbilor

Serbia Medievală

Rascia · Doclea / Zeta · Zachlumia
Travunia · Țaratul Sârb
Serbia moravă · Bătălia de la Kosovo
Despotatul Serbiei

Serbia otomano-habsburgică

Prima Serbie Habsburgică
A doua Serbie Habsburgică
Serbia Revoluționară

Serbia Modernă

Principatul Serbiei · Regatul Serbiei
Campania din Serbia
Regatul Iugoslaviei
Serbia (1941–1944)
Republica de la Užice
RS Serbia · RF Iugoslavia
Serbia și Muntenegru
Serbia

Serbian Cross1.svg

Portal Serbia
 v  d  m 

Primii locuitori de pe teritoriul Serbiei au fost ilirii (în vest) și tracii (în est). Începând cu sec.II-î.Hr., regiunea este cucerită de romani și inclusă în provincia Illyricum. Între sec. V-VII sosesc aici triburi slave care la contactul cu autohtonii, se vor amesteca cu aceștia, ducând la formarea poporului sârb[necesită citare].

Bătălia de la Kosovo Polje din 1389

Originile istoriei Serbiei actuale se găsesc în migrațiile slave în Balcani, pe teritoriile conduse de Imperiul Bizantin, între secolele V-VII. Triburile slave au migrat pe rând din nordul Europei Centrale (Polonia actuală) și din stepele din estul Europei, însoțind triburile avare in migrația lor spre Europa Centrală și de Vest. După destrămarea uniunii triburilor avare, slavii s-au emancipat de sub controlul acestora si s-au dispersat în Balcani, stabilindu-se printre satele și orașele locuite de populația romanică preexistentă. A urmat un proces de asimilare a culturii greco-romane, în care triburile slave au încercat să imite și adopte organizarea și structurile statale tipice Imperiului roman, preponderent în forma sa bizantină. Pentru multe secole din acest moment uniunile politice ale sârbilor au fost făcute cu ajutorul conducătorilor valahi și bulgari, rezultând un întreg șir de așa-numite țarate, având conducere, populație și frontiere foarte imprecise, măcinate de puternice certuri interne. Unul dintre primele state sârbe, înființat în regiunea Rascia sau Raška, a fost înființat la jumătatea secolului al XII-lea de Casa Vlastimirović; a devenit Regatul Serbiei, iar ulterior, prin regrupare, a evoluat în Imperiul Sârb sub guvernarea Casei Nemanjić, care s-a extins până la un punct culminant în secolul al XIV-lea. Statul Sârb a dispărut în secolul al XVI-lea destrămată de certurile interne și de cucerirea otomanilor. Succesul Revoluției Sârbe împotriva dominației otomane în 1817, a dus la înființarea Principatului Serbiei, la care independența a fost recunoscută oficial în 1878. Ca urmarea a unei victorii în Războaiele Balcanice în 1913, Serbia s-a extins până la Vardar Macedonia, Kosovo și Raška (regiune). În 1918, regiunea Voivodinei și-a proclamat secesiunea față de Austro-Ungaria pentru a se unii cu Regatul Serbiei, iar imediat după întreaga Serbie va deveni o parte din Regatul Iugoslaviei.

Trupele armatei sârbe au invadat întregul Banat în septembrie-octombrie 1918, stabilindu-și sediul la Timișoara. Comisiile aliate de control (americană, franceză) s-au deplasat la Timișoara pentru a dialoga la fața locului cu reprezentanții tuturor popoarelor conlocuitoare, după care au redactat un raport final prin care i se cerea armatei sârbe să se retragă din teritoriul ocupat nejustificat.

Serbiei i s-au stabilit granițele actuale după Al Doilea Război Mondial, când a devenit o unitate federală în cadrul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. După destrămarea Iugoslaviei într-o serie de războaie în anii 1990, Serbia a devenit încă odată un stat independent pe 5 iunie 2006, după destrămarea scurtei Uniuni Statale cu Muntenegru.

Pe 17 februarie 2008, parlamentul provinciei Kosovo și-a declarat independența față de Serbia, după zece ani de Misiunea de Administrație Interimară a ONU în Kosovo. Reacțiile la nivel international a fost diferite. Serbia continuă să susțină că provincia Kosovo face parte din integritatea sa teritorială.

Legături externe[modificare | modificare sursă]