Sari la conținut

Aurel Baranga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aurel Baranga
Date personale
Nume la naștereAurel Leibovici Modificați la Wikidata
Născut[3][4] Modificați la Wikidata
București, România[5] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarcela Rusu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
diarist[*]
dramaturg Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materColegiul Național Matei Basarab[1]
Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Viața Românească
Urzica
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”[*][1]
România Liberă[1]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul de Stat al Republicii Populare Române ()[2]  Modificați la Wikidata
Membru al C.C. al P.C.R.
Aurel Baranga

Ioan Aurel Baranga (născut Aurel Leibovici, n. 20 iunie 1913, București – d. 10 iunie 1979, București) a fost un poet și dramaturg român de origine evreiască.

A obținut bacalaureatul la Liceul „Matei Basarab” din București în 1931 și a absolvit Facultatea de Medicină în 1938.

Baranga a debutat cu versuri în revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi.[6] Aurel Baranga a editat, împreună cu Gherasim Luca, Paul Păun și Sesto Pals, revista de avangardă Alge. Scriitorul a colaborat la revista de avangardă unu, editată de Sașa Pană și Moldov. În 1948, a scris textul imnului României comuniste din anii 1948-1953 "Zdrobite cătușe", muzica fiind compusă de Matei Socor. Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca „sarcină de partid” să înființeze revista de satiră și umor Urzica.[7] Din 1949 și până la sfârșitul vieții (10 iunie 1979) a fost redactor-șef la Urzica.[6]

În anii 1969-1974 a fost membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român[8]. Conform[9] ar fi locuit în Israel in anii 1970.

Viață personală

[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu, fosta soție a lui Alexandru Bârlădeanu. Aurel Baranga a avut un fiu, Harry Baranga.[10]

  • Poeme în abis, 1933
  • Ninge peste Ucraina, 1945
  • Marea furtună, Fundația pentru literatură și artă, București, 1946
  • Bal în Făgădău, comedie proletcultistă, 1946
  • Vocea Americii, 1948
  • Recolta de aur, 1949
  • Sufletul arendășoaiei, 1949
  • Iarbă rea. Piesă în trei acte, Editura de stat, București, 1949 (prefațată de Sanda Diaconescu)
  • Pentru fericirea poporului, în colaborare cu Nicolae Moraru (acel „rusificator al culturii românești”[11]), 1950
  • Bulevardul Împăcării, 1950
  • Voința de pace a popoarelor nu poate fi înfrântă, 1951
  • L'ivraie, Éditions "Le Livre", București, 1952
  • Ill weed (Iarbă rea), piesă în trei acte, "The Book" Pub. House, București, 1952
  • Teatru: Iarbă rea. Pentru fericirea poporului. Bulevardul Împăcării. Într-o noapte de vară. Cântecul libertății. Mielul turbat, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1953
  • Mielul turbat. Comedie în trei acte, Consiliul Central al Sindicatelor, București, 1954
  • Arcul de triumf, 1954
  • Rețeta fericirii sau "Despre ceva ce nu se vorbește". Piesă în trei acte, ESPLA, București, 1957
  • Teatru, ESPLA, București, 1959 (2 vol.)
  • Adam și Eva, 1963
  • Sfântul Mitică Blajinul, 1965
  • Fii cuminte, Cristofor!, 1965
  • Opinia publică, 1967
  • Comedii: Bulevardul Împăcării. Mielul turbat. Rețeta fericirii. Siciliana. Adam și Eva. Opinia publică, Editura pentru Literatură, București, 1967
  • Poezii, Editura pentru Literatură, București, 1968
  • Interesul general, 1971
  • Tipuri și tertipuri. Dosar de fișe pentru o eventuală caracterologie socială, Editura Politică, București, 1971
  • Simfonia patetică, epopee dramatică în două părți și 10 tablouri, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1974 (prezentare grafică de Armand Crintea)
  • Teze și paranteze. Articole din ziare și publicații periodice între 1970 și 1973, Editura Eminescu, București, 1974
  • Viața unei femei, dramă politică în două părți, Colecția Rampa, Editura Eminescu, București, 1976, (prezentare grafică de Armand Crintea)
  • Satirice, Editura Eminescu, București, 1977 (cuvânt înainte de Nicolae Balotă)
  • Fabule, Editura Eminescu, București, 1977 (copertă de Petre Hagiu și pseudo-prezentare de Șerban Cioculescu)
  • Jurnal de atelier, eseuri, Editura Eminescu, București, 1978

În alte limbi

[modificare | modificare sursă]
  • A dudva („Iarbă rea”), traducere în limba maghiară de Andor Karács, București, 1950.[12]

Premii, distinctii

[modificare | modificare sursă]
  • Premiul de stat al Republicii Socialiste Romania

Scenarii de film

[modificare | modificare sursă]
  • Viața învinge (1950, Dinu Negreanu)
  • Premiera (1976)
  1. ^ a b c d https://revistaurzica.ro/o-personalitate-pe-zi-dramaturgul-si-poetul-aurel-baranga/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Ce preț au scriitorii? 
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Aurel Baranga, Opća i nacionalna enciklopedija 
  5. ^ Баранга Аурел, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ a b „La o nouă lectură: Aurel Baranga de Alex. Ștefănescu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „De la Furnica la Urzica”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, B., Albatros, 1977, p. 55
  9. ^ Enciclopedia dentității Romanesti, București,Editura Litera,1971
  10. ^ Adio unui poet de profesie apatrid - Tudor Eliad
  11. ^ Vladimir Tismăneanu despre „sfertodoctul” N. Moraru
  12. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 261.