Matei, Bistrița-Năsăud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Matei
Szentmáté
—  Sat  —
Matei se află în România
{{{alt}}}
Matei
Localizarea satului pe harta României
Matei se află în Județul Bistrița-Năsăud
{{{alt}}}
Matei
Localizarea satului pe harta județului Bistrița-Năsăud
Coordonate: Coordonate: 46°58′54″N 24°15′59″E / 46.98167°N 24.26639°E / 46.98167; 24.2663946°58′54″N 24°15′59″E / 46.98167°N 24.26639°E / 46.98167; 24.26639

Țară  România
Județ Actual Bistrita-Nasaud county CoA.png Bistrița-Năsăud
Comună Matei
Atestare 1391

Populație (2011)
 - Total 733 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 427135
Prefix telefonic +40 x59 [1]

Matei în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73.(Click pentru imagine interactivă)
Matei în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73.
(Click pentru imagine interactivă)

Matei, mai demult Mateiu (în maghiară Szentmáté, Máté , în dialectul săsesc Matesdref, Matesdraf și în germană Mathesdorf, Mathiasdorf) este un sat în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Este reședința comunei Matei.

Istorie[modificare | modificare sursă]

  • Primii locuitori de pe teritoriul satului au fost oamenii culturii Criș, veniți din Peninsula Balcanică pe la 5850 î. Chr. Ei au fost primii agricultori, aducând cu ei cultivarea cerealelor, capra și oaia domestică de talie mică și eventual porcul și vaca domestică. Ultimele două animale eventual au fost domesticite pe loc. Tot ei au adus tehnologia confecționării uneltelor de piatră șlefuită și a vaselor de lut ars. Ei au fost urmați de cultura ceramicii lineare cu note muzicale, cultura Petrești, sinteza Iclod-Petrești, cultura Coțofeni, bronzul timpuriu II., cultura Wietenberg, cultura Noua, grupul Gligorești, prima epocă a fierului, celți, daci de epocă romană, cultura Sântana de Mureș-Cerneahov, gepizi, slavi, unguri, sași, români, țigani, evrei, slovaci (ultimele trei naționalități au fost întotdeauna în număr mai redus față de unguri și români).
  • Satul e atestat documentar prima dată în 1391, sub numele Mathe, ca proprietate a lui Janos, care probabil era urmașul familiei Sombori.
  • În evul mediu satul a fost locuit de maghiari[2] și sași.
  • În 1625 ajunge în posesia familiei Haller, până atunci aparținuse familiei Kenedi.
  • În 1662 este înființată biserica evanghelică din sat.
  • Între anii 1661-1663, populația săsească a dispărut, cel mai probabil a căzut pradă hoardelor tătare.
  • În anul 1702 familia Haller a colonizat în sat în locul sașilor maghiari reformați din zona Târnavelor(în special din Dârlos) pentru a crește populația.
  • Începând cu Secolul al XVIII-lea s-au stabilit în sat primii români, care erau de religie Greco-catolică.

Clădiri istorice[modificare | modificare sursă]

  • Biserica reformată, fostă catolică și apoi evanghelică, a fost construită în epoca romanică și apoi transformată cândva după 1300 în stil gotic. După începerea Reformei, sașii au trecut la luteranism. Sașii au dărâmat sacristia bisericii și au spart în bucăți baptisteriul dăltuit din tuf vulcanic, ascunzându-l sub straturile de podea ale sacristiei. În secolul XVIII-lea, nava bisericii a fost prevăzută cu plafon din scânduri de lemn și pe el au fost trecute diferite inscripții pictate despre renovări și donații. În jurul bisericii, în 2007 au fost observate 7 gropi comune sigure și 4 care pot aparține de acestea sau pot fi separate. Oasele din gropi nu sunt în ordine anatomică și un capăt sau ambele capete ale oaselor lipsesc. Asta înseamnă, că la un moment dat, locuitorii au scos cel puțin o parte a mormintelor din biserică și au îngropat oasele în gropi săpate în jurul bisericii.
  • Biserica greco-catolică „Sfinții Mihail și Gavril” era construită din lodbe și a fost distrusă de tornada din 13 mai 1912. Era orientată vest-est și se afla la marginea cimitirului (actualmente ortodox), în spatele actualei gospodării a lui Darlaczi Gyozo. La est de ea se mai poate vedea și azi o cruce de calcar cu inscripție chirilică. La sud de aceasta, lângă grădina lui Darlaczi Karoly, se află o piatră de căpătâi din gresie locală, purtând pe ea în caractere chirilice anul 1787.
  • Conacul Haller e amintit prima dată în 1615, cînd deja exista de o anumită perioadă de timp. În 2001, când primele două încăperi ale pivniței au fost betonate pentru a se deschide magazin în pivniță, odată cu modificarea treptelor și reparația ușii, de undeva au scos și un fragment arhitectonic renascentist. Într-o hartă de prin anii 1980, conacul e amintit ca având tindă barocă. Conacul a trecut și prin mâna familiei Bethlen, Karolyi, Lazar. Azi găzduiește primăria, consiliul local și căminul cultural. Harta făcută de armata austriacă arată pe lângă el și alte construcții, dărâmate la diferite intervale de timp. În fața actualului cămin cultural a fost și o fântână arteziană, care în secolul XX. a dispărut sub umplutura adusă în curte, pentru a șterge urma conților unguri.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a satului Matei

     Maghiari (80%)

     Români (20%)

La recensământul din 2002, satul avea 782 de locuitori, dintre care: 621 maghiari, 161 români.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ (prima amintire a ungurilor e din 1499, fiind amintiți Biro Andras și iobagul Janos. Ei sunt primii locuitori ai satului, amintiți documentar)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]