Pelișor, mai demult Măgărei, Măgărău, Măgria (în dialectul săsesc Muegeroi, Mogerâ, în germană Magarey, Magaren, Magerau, în maghiară Magaré), este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bârghiș.
Orga bisericii luterane [modificare]
Orga din biserica săsească fost construită în 1796 de constructorul de orgi Johannes Prause. În timp, orga a fost reparată și modificată de mai multe ori. În 1833, frații Maetz i-au adăugat un pedalier cu două registre. În 1859 Joh. Wilhelm Maetz i-a adăugat claviatura independentă. În 1866 a fost restaurată de Eugen Pálfy și aurită de F. Pöckhatz. În 1995, orga a fost demontată din biserica satului și a fost adusă la Biserica Evanghelică C.A. București, ocazie cu care a fost din nou restaurată și mărită de Hermann Binder.[4]
Obiective memoriale [modificare]
- Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Obeliscul se află la est de satul Pelișor, pe șoseaua către localitate. Acest monument a fost ridicat, probabil, în anul 1926, de către unii cetățeni din satul Pelișor plecați în America, în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Pentru realizare s-a folosit beton armat. Pe fațada obeliscului sunt înscrise numele a 30 eroi căzuți între anii 1914-1916. În afara numelor mai este și o inscripție comemorativă, greu descifrabilă.
- Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Obeliscul se află în centrul satului Pelișor și a fost dezvelit in anul 1947. Acesta are o înălțime de 2,5 m, fiind realizat din beton mozaicat, fără să aibă gard împrejmuitor. Pe fațada monumentului se află un înscris comemorativ.
În localitate există o biserică fortificată.
-
1826 - Danga pentru vitele din Măgărei
- ^ * Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Ed. Enciclopedică, București, 2002, pg. 1140
- ^ Google Earth
- ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Orga Johannes Prause din București
|
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Nocrich”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”. |
|
|
|
 |
|
| Date preluate de la Sursa 1 și Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania”, București, Editura Kriterion, 1992, pg.228, listă aparținând lui G.E.Müller. |
|