Șapartoc, Mureș
|
[[wiki]]
|
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
| Șapartoc | |
| — Sat — | |
 |
|
| Coordonate: Coordonate: | |
|---|---|
|
|
|
| Țară |  România |
| Județ | Mureș |
| Comună | Albești |
| Prima atestare | 1231 |
|
|
|
| Fus orar | EET (UTC+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (UTC+3) |
| Cod poștal | 547029 |
modifică  |
|
 |
Acest articol despre o localitate din județul Mureș este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
 |
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în aprilie 2008 |
Șapartoc, colocvial Șarpotoc, (în maghiară Sárpatak, în trad. "Pârâul noroios") este o localitate în județul Mureș, Transilvania, România. Aparține de comuna Albești.
Așezarea[modificare]
Satul Șapartoc, comuna Albești (Jud. Mureș) număra odată cca 800 de locuitori și se întinde pe o suprafață de 800 ha, fânațe, teren arabil, pădure, pășune, vii și livezi; este situat la o distanță de numai 12 km de Municipiul Sighișoara (dintre care 9 km din această distanță este pe terenul municipiului și numai 2 km pe terenul satului Șapartoc) și la 7 km de reședința comunală actuală, Albești (pe un drum de hotar fără piatră, spre deosebire de cel de pe teritoriul municipiului Sighișoara). Localitatea a fost o așezare mică de cca 150-160 de familii, deopotrivă de români și unguri.
Agricultura[modificare]
Pământul nu este de categoria celui de pe malul Târnavei Mari. Oamenii băștinași l-au lucrat cu multă sârguință, încât producțiile de grâu de exemplu, erau de cea mai bună calitate, cu o greutate specifică cum nu era pe malul Târnavei, unde deseori grâul era atins de rugină; sigur calitatea la hectar nu echivala cu a altor hotare. Culturile de zarzavat erau căutate pe piață, pomicultura și viticultura erau preocupări alese ale sătenilor, viile și pădurile erau cu multă grijă gospodărite. O preocupare deosebită era de asemenea creșterea vitelor de rasă și a oilor, bogăția țăranului de odinioară.
Istoria[modificare]
Atestarea documentară este de peste de 777 de ani.
În sat sunt trei biserici, română ortodoxă cu o vechime atestată de unul dintre clopotele existente și astăzi din anul 1696 și de o Sfântă Evanghelie din 1723, tipărită în București ”cu binecuvântarea lui Kir Dănilă, Mitropolit a toată Țara Românească”; două biserici de confesiune catolică și calvină, zidite, prima la mijlocul sec. la XIX-lea, 1857, iar a doua în 1930; două case parohiale; două școli, una de stat și una fostă confesională catolică.
Căminul cultural a fost zidit în anii 1960.
Azi (aprilie 2008), în sat mai trăiesc cca. patruzeci de persoane – români și unguri- dar peste vară mai revin și alți fii ai satului care sunt aduși de nostalgia și dragostea de satul natal.
„ “În satu-n care m-am născut,
Și primii ani i-am petrecut,
Acolo este viața mea,
Și sufletul, si inima,
În satu –n care m-am născut.” (Goga )”
