Drepturi LGBT în România

Legi privind parteneriatele între persoanele de același sex în Europa¹

     Căsătorie

     Uniune civilă

     Recunoaștere internă limitată (coabitare)

     Recunoaștere externă limitată (drepturi de rezidență)

     Nerecunoscute

     Constituția limitează căsătoria la cupluri formate din persoane de sex opus.

---

¹ Pot include legi recente sau hotărâri judecătorești care încă nu au intrat în vigoare.

  

Persoanele lesbiene, gay, bisexuale sau transsexuale (LGBT) din România se pot confrunta cu diferite impedimente juridice. România este, în general, conservatoare cu privire la drepturile persoanelor gay, lesbiene, bisexuale sau transsexuale. România, alături de Bulgaria, Letonia, Lituania, Moldova, Serbia, Muntenegru și Ucraina, nu numai că nu garantează dreptul la căsătorie persoanelor care aparțin comunității LGBT, dar chiar stipulează în Codul Civil că actul căsătoriei poate fi încheiat numai între persoanele de sex opus. În România, două treimi dintre gay își ascund orientarea sexuală, ca să minimalizeze discriminarea și actele de violență, potrivit unui studiu efectuat de organizația ACCEPT. În indexul Rainbow Europe 2016 realizat de ILGA-Europe, un ONG care militează pentru drepturile gay, România se situează pe locul 34 din cele 49 de state analizate (cu un punctaj de 23,45%), având drept criterii de evaluare legislația, discriminarea, atmosfera ostilă de care se lovesc membrii comunității LGBT.

Cu toate acestea, România a făcut modificări semnificative a legislației privind drepturile LGBT din anul 2000 încoace. În perioada anilor 2000–2002, s-a dezincriminat complet homosexualitatea, s-au introdus și pus în aplicare pe scară largă legi anti-discriminare, s-a egalat vârsta consimțământului pentru relații sexuale și s-au introdus legi împotriva crimelor motivate de homofobie. În plus, comunitățile LGBT au devenit mai vizibile în ultimii ani, ca urmare a unor evenimente cum ar fi parada anuală Bucharest Pride și festivalul Serile Filmului Gay din Cluj-Napoca. În 2006, România a fost numită de către asociația internațională Human Rights Watch ca fiind una dintre cele cinci țări din lume care a făcut „progrese exemplare în combaterea abuzurilor pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen”.

Legislația românească

Istoric

Homosexualitatea este incriminată odată cu instalarea regimului autoritar al lui Carol al II-lea.

În Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza (1864), inspirat mai ales din cel francez (care nu mai pedepsea penal homosexualii din anul 1791), nu existau diferențe între tratamentul relațiilor heterosexuale sau homosexuale. După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza se extinde în multe regiuni ale noului Regat, mai puțin în Transilvania, care își păstrează o oarecare autonomie din acest punct de vedere, unde a rămas în vigoare Codul Penal elaborat în 1878, prin care se pedepsea violul homosexual:

„Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefirești, care se pedepsește cu recluziunea până la 5 ani, când asemenea acte se săvârșesc între bărbați, prin violență sau amenințări, iar dacă crima a pricinuit moartea părții vătămate, cu temniță grea pe viață.”

Homosexualitatea a fost interzisă în România, în anul 1937, odată cu ascensiunea rapidă a nazismului în Europa, sub regimul autoritarist al lui Carol al II-lea. În anul 1938, articolul 431 al Codului lui Carol al II-lea este modificat în așa fel încât:

„1. Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală și se pedepsesc cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani.
2. Dacă actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1 la 3 ani.
3. Aceeași pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică și în cazul când actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public.”

În perioada comunistă, incriminarea homosexualității din Codul Penal este păstrată și întărită. În noul Cod Penal al Republicii Populare Române promulgat în 1948, vechiul articol 431 înăsprește pedepsele la un minimum de 2 ani și un maximum de 5 ani. În 1957 deja dispare condiționarea „scandalului public” și orice raport sexual consimțit între persoane de același sex este incriminat. După venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, în 1968, Parlamentul comunist modifică Codul Penal al lui Carol al II-lea, astfel încât, infracțiunile privitoare la viața sexuală erau incluse în secțiunea infracțiunilor contra persoanei. Homosexualitatea apare ca termen lingvistic în noul Cod Penal. Ideologic, homosexualitatea era neproductivă pentru comuniști, care aveau nevoie de mame eroine și de un slat demografic rapid. Homosexualitatea este catalogată ca o infracțiune serioasă îndreptată împotriva orânduirii socialiste care necesită o pedeapsă pe măsură. Începe astfel prigoana sistematică împotriva homosexualilor, cu precădere în rândul elitelor, deoarece sistemul comunist considera că nu pot exista homosexuali în rândul clasei muncitorești: razii, delațiuni sistematice, dosare speciale, arestări și condamnări între unu și cinci ani de zile. Această atmosferă de teroare a făcut ca personalitățile intelectuale homosexuale din România să constituie o minoritate aproape invizibilă, aflată sub continua amenințare a sistemului comunist.

Lobby-ul ACCEPT a avut un rol semnificativ în abrogarea Articolului 200 în 2001.

După 1989–1990, Articolul 200 a rămas în vigoare o perioadă, când au loc foarte multe abuzuri față de membri ai comunității gay, cele mai răsunătoare fiind cazurile fostei handbaliste Mariana Cetiner și al cuplului Ciprian Cucu–Marian Mutașcu din Sânnicolau Mare. În iulie 1994, Curtea Constituțională a recunoscut că legile împotriva homosexualității sunt o încălcare a drepturilor omului, declarându-le neconstituționale. În ciuda acestui fapt, în noiembrie 1996, toate barurile, cluburile, ziarele, revistele, asociațiile sau firmele destinate comunității LGBT au fost interzise. A existat o anumită reticență în a dezincrimina relațiile homosexuale. Aceasta datorită unor credințe esențialiste și naționaliste conform cărora homosexualii reprezintă o amenințare la familia tradițională și modul de viață românesc. La 25 octombrie 1996 este fondată asociația ACCEPT, prima și cea mai mare organizație neguvernamentală din România care apără drepturile persoanelor LGBT. La presiunile exercitate de societatea civilă, Consiliul Europei, dar și organizații care luptă pentru drepturile omului (printre altele IRDO, APADOR-CH, LADO, Amnesty International, ILGA), Articolul 200 a fost modificat în timpul guvernului de stânga condus de Nicolae Văcăroiu (1996) și anulat de guvernul PSD, condus de Adrian Năstase, în anul 2001, homosexualitatea fiind, din nou, legalizată, după ce fusese scoasă în afara legii prin Codul lui Carol al II-lea (1937). România este, astfel, ultima țară ortodoxă care a dezincriminat actele homosexuale. România trebuia să elimine Articolul 200 din Codul Penal pentru a respecta criteriile politice de la Copenhaga stabilite pentru integrarea în Uniunea Europeană, care prevăd „respectarea și protecția minorităților”.

Evoluții recente

În prezent, nu există legi împotriva persoanelor LGBT în România. Actele sexuale consensuale între două persoane de același sex au fost legalizate în 1996, iar ultima lege care discrimina persoanele gay, Articolul 200 al Codului Penal, a fost abrogată pe 21 iunie 2001, prin OUG 89. Vârsta consimțământului pentru acte sexuale este de 15 ani, egală pentru acte sexuale heterosexuale și homosexuale. Până în 2002, vârsta consimțământului în ceea ce privește actele sexuale pentru gay și lesbiene era mai mare decât pentru heterosexuali (18 ani).

La sfârșitul anului 2007, Partidul România Mare de extremă dreaptă a propus o lege în Senat, care ar interzice „propagarea ideilor și organizarea manifestațiilor de către homosexuali și lesbiene”, destinată în primul rând pentru a preveni organizarea paradei anuale GayFest din București. Propunerea a fost respinsă de Senat la data de 11 februarie 2008, cu 17 de voturi pentru, 16 abțineri și 27 de voturi împotrivă.

Pe 21 iulie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în premieră, că toate persoanele, indiferent de orientarea sexuală, au dreptul la o formă de uniune, fie căsătorie, fie parteneriat civil. Practic, CEDO a decis că interzicerea uniunilor între persoane de același sex reprezintă o încălcare a drepturilor omului. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este obligatorie pentru toate țările membre ale Consiliului Europei, așadar și pentru România. Consecința acestei decizii este că statul român va trebui să recunoască parteneriatul civil și/sau căsătoriile între persoane de același sex. În același context, pe 12 martie, Parlamentul European a dat un vot covârșitor în favoarea unui raport anual privind drepturile omului, al italianului Pier Antonio Panzeri (S&D), care recomanda statelor membre, printre altele, să „ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex (...), încurajează instituțiile Uniunii Europene și statele membre să contribuie în continuare la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor între persoane de același sex sau a parteneriatului civil între persoane de același sex ca o problemă politică, socială și de drept civil”. 24 de europarlamentari români au spus „da” acestui amendament.

Legi împotriva discriminării LGBT

Din anul 2000, există o lege împotriva discriminării care nu permite discriminarea bazată pe orientare sexuală. Legea prevede protecția persoanelor LGBT într-o varietate de domenii, precum ocuparea forței de muncă, asigurarea și accesul la bunuri și servicii, locuințe, educație, asistență medicală, programe de radio și televiziune, egalitate în fața justiției și alte servicii publice și de securitate socială. Această lege, una dintre cele mai solide din Uniunea Europeană, a fost aplicată cu succes de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în 2004, când TAROM a refuzat să le ofere cuplurilor homosexuale beneficiile de Ziua Îndrăgostiților (Valentine's Day), care erau valabile doar cuplurilor heterosexuale. TAROM a fost dat în judecată pentru discriminare pe bază de orientare sexuală și a fost amendat, situația fiind corectată conform legii anti-discriminare.

Noul Cod Penal, intrat în vigoare în februarie 2014, cuprinde dispoziții care incriminează instigarea la discriminare și care califică motivarea unei infracțiuni pe bază de orientare sexuală drept circumstanță agravantă (Articolul 77). Cadrul legislativ actual face, de asemenea, referire la raportarea, monitorizarea și colectarea de date cu privire la infracțiunile motivate de ură. Totuși, legislația nu face referire la infracțiunile privind identitatea și expresia de gen.

Recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex

Articol principal: Căsătorii între persoane de același sex în România.

În momentul de față, în România, cuplurile gay nu se pot căsători, nici adopta copii pentru că nu sunt recunoscuți legal ca o familie. De asemenea, legislația românească interzice recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex sau a uniunilor civile încheiate legal în străinătate.

Constituția României definește familia ca fiind bazată pe căsătoria liber consimțită între soți,fără a specifica genul acestora. Legislația care este în vigoare la acest moment nu lasă loc însă de interpretare pentru reprezentanții stării civile. Căsătoria poate fi încheiată legal doar între bărbați și femei, fără ca un cuplu format din persoane de același sex să poată beneficia legal de protecția statului ca și familie.

„Art. 48 – Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. ”

Căsătoria dintre persoanele de același sex este interzisă de Codul Civil și nu există dificultăți de aplicare a acestor prevederi.

„Art. 259 – Căsătoria
(1) Căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii.”

La 5 iunie 2013, comisia parlamentară pentru revizuirea constituției a votat pentru a include un articol despre protejarea minorității sexuale împotriva discriminării în noua Constituție. Aceeași comisie a votat a doua zi schimbarea actualei legi a căsătoriei, care descrie căsătoria ca „o uniune consensuală între soți”, la un format mai restrictiv, descriind-o ca fiind „o uniune între un bărbat și o femeie”, interzicând astfel căsătoria între persoane de același sex. Confruntată cu o serie de proteste din societatea civilă și organizațiile interne și internaționale, cum ar fi ACCEPT și Amnesty International, comisia a retras ambele amendamente. Zeci de ONG-uri au protestat față de această acțiune a comisiei parlamentare (pentru a retrage protecția constituțională împotriva discriminării pe bază de orientare sexuală) și au declarat următoarele: „membrii Comitetului pentru Revizuirea Constituțională refuză protecția cetățenilor care au cel mai mult nevoie de protecție împotriva discriminării” și că „în calitate de stat membru a Uniunii Europene, este obligatoriu ca România să pună în aplicare dispozițiile dreptului comunitar în legislația națională”.

Remus Cernea, unul dintre puținii politicieni români care sprijină în mod public drepturile LGBT.

Unul dintre puținii politicieni care acordă sprijin public comunității LGBT din România este Remus Cernea, co-președintele Partidului Verde. În 2010, a fost singurul om politic care a participat la GayFest. În 2011, el și colegul lui, Claudiu Crăciun, au participat la parada gay, iar europarlamentarele Daciana Sârbu și Monica Macovei și-au arătat susținerea față de organizatori. În aprilie 2013, Remus Cernea anunța o propunere de lege care să garanteze homosexualilor aceleași drepturi civile de care beneficiază heterosexualii. Propunerea acestuia a fost întâmpinată cu critici din partea oponenților. Pe 7 iulie, Cernea a prezentat proiectul de lege în Senat, așteptând rapoarte și aprobări din partea comisiilor parlamentare competente. Pe 17 decembrie, proiectul de lege a fost respins de Senat cu 110 voturi împotrivă și doar două pentru. După trimiterea în Camera Deputaților, proiectul de lege a fost respins oficial pe 11 iunie 2014, cu o majoritate covârșitoare de 298 de voturi împotrivă. Totuși, Cernea nu a renunțat la această inițiativă legislativă. Mai mult, în 2014, pentru a-i convinge să voteze o lege privind parteneriatul civil între persoanele de același sex, Cernea le-a prezentat parlamentarilor două cupluri de homosexuali. În februarie 2017, proiectul parteneriatului civil, inițiat tot de Remus Cernea, a primit aviz favorabil în Comisia pentru drepturile omului din Camera Deputaților. Proiectul a fost avizat cu șase voturi pentru (două – USR, două – UDMR, unul – PNL, unul – PSD), trei împotrivă (PSD) și o abținere (minorități).

Adopție și planning familial

Legea 273/2004 privind procedura adopției în România nu prevede condiția de a fi heterosexual al adoptatorului, prin urmare, potrivit legislației interne, un homosexual ar putea pretinde să adopte un copil.

Pe plan european, în cauza E. B. versus Franța din 2008, Marea Cameră a Curții de la Strasbourg a stabilit că refuzul autorităților de a permite unei persoane să adopte un copil pe temeiul orientării sexuale (în cauză este vorba de o lesbiană) creează o diferență de tratament incompatibilă cu drepturile omului, aceasta întrucât este interzisă discriminarea unei persoane în ceea ce privește viața ei privată și de familie. În cauza X ș.a. versus Austria din 2013 Curtea spune că nu se poate refuza ca partenerul să adopte copilul celuilalt partener pe motivul că este de același sex. Punctele 26 și 27 din Recomandarea 5/2010 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei prevăd că în luarea deciziilor cu privire la responsabilitățile parentale sau la adopție nu trebuie să se facă discriminări pe bază de gen sau preferințe sexuale.

Pe de altă parte, conform reglementărilor legale, două persoane nu pot adopta împreună copii, nici simultan și nici succesiv, cu excepția cazului în care sunt soț și soție. În plus, două persoane de același sex nu pot adopta împreună un copil.

Este legal pentru femeile necăsătorite, inclusiv lesbiene, să acceseze metode de inseminare artificială, precum fertilizarea in vitro (FIV). În 2005, Curtea Constituțională a decis că este neconstituțional refuzul reproducerii asistate medical, cum ar fi FIV, la persoane fizice sau necăsătorite.

Serviciu militar

Până în 2001, homosexualitatea însemna „interzis” în armată. Astăzi, când serviciul militar nu mai este obligatoriu, ci un loc de muncă, Ministerul Apărării declară că persoanele gay se bucură de același tratament cu heterosexualii. Potrivit politicii de recrutare a MApN, „este dreptul fiecărui cetățean român să ia parte la structurile militare ale țării noastre, indiferent de orientarea lor sexuală”. Acesta este un drept garantat prin Constituție, prin Codul Muncii și prin convențiile internaționale ratificate de România. Cu toate acestea, membri LGBT ai armatei aleg să nu-și dezvăluie orientarea sexuală din pricina discriminării.

Identitate de gen

Din 1996, este posibil pentru cineva care a trecut printr-o operație de schimbare de sex să își schimbe legal genul pentru a reflecta noul sex biologic. În România există cel puțin 180 de persoane trans, însă doar șapte dintre ele au reușit să își schimbe actele de identitate astfel încât să corespundă cu actualul lor gen. Prima operație de schimbare de sex a avut loc în 1995.

În sistemul de drept românesc nu există o lege specială, așa cum există spre exemplu în Germania, care să reglementeze aspectele de natură medicală și legală legate de intenția unei persoane pentru efectuarea unei operații de schimbare de sex. Legislația românească nu menționează termenul „transgen” sau termeni echivalenți. Teoretic, persoanele transgen sunt protejate de prevederile din legislația antidiscriminare, dar nu există indicații clare pentru schimbarea stării civile sau pentru procedura reatribuirii de gen. Pentru schimbarea stării civile este nevoie de o decizie judecătorească, bazată, în practică, pe un certificat eliberat de Institutul Național de Medicină Legală, în urma unei proceduri caracterizate de asociația ACCEPT drept arbitrară și invazivă, care a fost dezvoltată ad-hoc, pentru a suplini o lacună legală. După admiterea acțiunii de modificare a actelor de stare civilă ca urmare a schimbării de sex, realizarea operației, expertiza INML care să ateste noul sex, are loc, doar prin procedură administrativă, schimbarea prenumelui persoanei trans. Ulterior se atribuie un nou CNP, se înscriu mențiunile corespunzătoare pe marginea actelor de stare civilă și se obțin noile acte de identitate.

Persoanele transgender se confruntă cu bariere structurale în accesarea unor servicii medicale corespunzătoare, din cauza accesului limitat la polițele de asigurări, costurilor terapiei și prejudecăților și discriminărilor răspândite în sistemul medical. În ansamblu, comunitatea medicală dispune de experiență și cunoaștere limitate în acest domeniu. Persoanele transgender sunt adesea tratate ca pacienți psihiatrici și există doar puțini endocrinologi dispuși să ofere tratament hormonal persoanelor transgender. Primul ONG care deservește nevoile comunității transgen din România, TRANSform, a fost înființat în 2013 de către Sasha Ichim.

Tabel sumar privind reglementările existente în România în ceea ce privește persoanele transgender

Legislația antidiscriminare	Cerințe pentru reatribuire de gen	Posibilitatea de a schimba numele în cazul reatribuirii de gen	Posibilitatea de a modifica certificatul de naștere	Posibilitatea de a se căsători în noul gen	Obligația de a divorța pentru a obține un nou gen
nicio lege	nicio prevedere	nicio lege	nicio lege	nicio lege	nicio lege

Problema donării de sânge

În prezent, în România este interzisă donarea de sânge din partea bărbaților care au întreținut relații sexuale cu alți bărbați, principalul motiv fiind riscul ridicat de infectare cu BTS. În septembrie 2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, analizând o sesizare în ceea ce privește întrebările legate de relațiile homosexuale din chestionarul impus de lege pentru donatorul de sânge, prin coroborare cu încadrarea între criteriile de excludere permanentă de la donare, a recomandat Ministerului Sănătății să depună toate diligențele pentru înlăturarea discriminării. Conform Consiliului, prin formularea acestor întrebări se aduce atingere demnității și se crează „o atmosferă ostilă, degradantă, umilitoare și ofensivă pentru homosexuali”. În anul 2008, la aproape 3 luni după cecizia Consiliului, pentru a se conforma respectivei hotărâri, Ministerul Sănătății a venit cu o propunere de modificare a ordinului privind informațiile comunicate de donatori. Propunerea nu s-a concretizat niciodată. Pe plan european, pe 29 aprilie 2015, Curtea Europeană de Justiție din Luxemburg a propus excluderea persoanelor gay de pe lista donatorilor de sânge, fără ca decizia să fie considerată o discriminare bazată pe orientarea sexuală.

Situația bolnavilor de HIV/SIDA

Căi de transmitere a HIV în România (2015)

     Verticală (3%)

     BSB (14%)

     CDI (23%)

     BSB/CDI (1%)

     Heterosexuală (57%)

     Necunoscută (2%)

Potrivit Claudiei Cătană de la Fundația Romanian Angel Appeal (RAA), „România este singura țară din Europa care are o lege pentru persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA”. În octombrie 2002, a intrat în vigoare Legea 584 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, prin care sunt apărate drepturile acestora.

Primul caz de HIV/SIDA din România a fost diagnosticat în 1985, iar din 1989 au fost semnalate cazuri la copii. Încă de la identificarea virusului imunodeficienței umane (HIV) în 1983, această boală era catalogată drept „cancerul homosexualilor”, datorită incidenței mai mare a bolii în rândul comunității LGBT, dar și a ideii eronate conform căreia numai bărbații homosexuali sunt afectați de SIDA.

Potrivit unui studiu din anul 2006 al Human Rights Watch, deși legea prevedea că persoanele care au contractat virusul HIV au dreptul la confidențialitate și tratament adecvat, autoritățile rareori aplicau legea, și discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA împiedica accesul la îngrijiri medicale și dentare de rutină. Încălcarea confidențialității privind statutul unei persoane cu HIV era des întâlnită și rar pedepsită. Guvernul acorda acestor persoane acces la terapie antiretrovirală; cu toate acestea, stigmatizarea și discriminarea persoanelor cu HIV/SIDA le împiedica în mod frecvent accesul la educație, alte îngrijiri medicale, servicii guvernamentale și loc de muncă. De asemenea, același raport acuza România că tinerii seropozitivi sunt discriminați și li se încalcă drepturile la educație și la îngrijire medicală pentru că oricum mor. Mai mult, Guvernul nu oferă niciun sprijin pentru programe destinate homosexualilor. Ca rezultat, în 2013, doar unul dintre cele două ONG-uri tradiționale care lucrează cu homosexualii au aplicat programe de sănătate pentru acest grup vulnerabil. Accentul a fost pus pe distribuirea de prezervative și schimbarea de comportament, prin utilizarea de mesaje de sănătate (prin Internet, telefoane mobile) și organizarea de grupuri de sprijin pentru homosexualii care trăiesc cu HIV.

Conform unui raport național de monitorizare a HIV/SIDA, la sfârșitul anului 2013 au fost înregistrate din 1985 un total cumulat de 19.261 de cazuri de HIV/SIDA, aproape jumătate dintre ele (9.946) fiind diagnosticate la copii (0–14 ani). Numărul de persoane care trăiesc cu HIV/SIDA în 2013 a fost de 12.273, mai mult de jumătate (7.012) fiind tineri adulți cu vârsta cuprinsă între 20−29 de ani.

Tendințe în calea de transmitere în România (2007–2015)

Calea de transmitere	2007	2008	2009	2010	2011	2012	2013	2014	2015
Verticală*	9 (2%)	13 (2,5%)	23 (4,4%)	27 (5%)	22 (3%)	21 (2,4%)	27 (3%)	17 (2%)	9 (3%)
BSB (bărbați care fac sex cu bărbați)	14 (3%)	40 (7,5%)	45 (9%)	61 (11%)	100 (13%)	91 (10%)	97 (11%)	126 (15%)	47 (14%)
CDI (consum de droguri pe cale intravenoasă)	4 (1%)	3 (0,6%)	8 (1,6%)	15 (2,7%)	143 (19%)	266 (30,6%)	261 (28%)	168 (20%)	77 (23%)
BSB/CDI				1 (<0,5%)	7 (1%)	7 (1%)	9 (1%)	9 (1%)	4 (1%)
Heterosexuală	354 (79%)	405 (76%)	393 (75%)	409 (76%)	448 (60%)	447 (51%)	511 (55,5%)	506 (60%)	189 (57%)
Necunoscută	68 (15%)	71 (13,4%)	45 (9%)	32 (6%)	28 (4%)	39 (5%)	14 (1,5%)	20 (2%)	7 (2%)
Total	449	532	514	545	748	871	919	846	333
*copii născuți în anul în curs și copii cu depistare tardivă infectați

Atitudini sociale

Manifestanți la parada gay din București (2006)

Deși ultima lege anti-gay, Articolul 200, a fost abrogată încă din 2001, atitudinile societății față de persoanele homosexuale și lesbiene sunt încă destul de discriminatorii, în special în zonele rurale. Homosexualitatea rămâne o chestiune socială și politică. Argumentele care descriu homosexualitatea ca pe un „viciu” sau un „păcat contra naturii” sunt comune. Marșurile GayFest din București au avut loc cu opoziție semnificativă din partea grupurilor de extremă-dreaptă (mai ales Noua Dreaptă), chiar dacă poliția a protejat persoanele din ambele grupuri. Mai mult decât atât, Noua Dreaptă a organizat „Marșuri pentru normalitate” concomitent cu paradele GayFest, având sloganuri împotriva drepturilor homosexualilor și a recunoașterii relațiilor între persoane de același sex. În afară de Noua Dreaptă, există un număr de partide precum Partidul România Mare și Partidul Conservator care au protestat împotriva festivalurilor gay din București și Cluj-Napoca.

Datorită trecutului recent de teroare, intimidări și umilințe, persoanele LGBT se tem să își decline identitatea sexuală în public și să intervină ca atare în viața socială a României. În urma unui studiu întreprins în anul 2001 de către ACCEPT cu sprijinul ILGA-Europe și al Open Society Institute – Budapesta, această situație de marginalitate este auto-asumată de către cele mai multe dintre persoanele LGBT: ⅔ dintre respondenții studiului au afirmat că trebuie să își ascundă orientarea sexuală pentru a minimaliza riscul discriminării și al actelor de violență. În ceea ce privește violența împotriva persoanelor LGBT, un raport al Asociației ACCEPT relevă faptul că aproape 28% dintre cei chestionați au fost victimele violenței, 41,5% au fost hărțuiți, 35,8% au avut experiențe negative în interiorul familiilor de origine, iar 29,3% au fost discriminați la locul de muncă. Autorii actelor de discriminare și violență provin din toate mediile sociale – vecini, cunoștințe, cei responsabili cu aplicarea legii, colegi de serviciu, cadre didactice și colegi de clasă. Într-un sondaj derulat de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene în 2012, 90% dintre persoanele LGBT din România au declarat că discriminarea e răspândită și foarte răspândită.

În septembrie 2006, Consiliul Britanic a realizat un studiu în mai multe orașe din România, prin care a încercat, printre altele, să verifice convingerile tinerilor români cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani în privința drepturilor LGBT. Dintre cei intervievați, 39,1% consideră că drepturile LGBT ar trebui extinse, 35,9% consideră că situația drepturilor LGBT este satisfăcătoare în România, în timp ce 15,6% dintre oameni au declarat că persoanele LGBT au prea multe drepturi. 9,4% au fost indeciși. În plus, 71,9% dintre tinerii intervievați au declarat că drepturile LGBT ar trebui să fie protejate, indicând un nivel relativ ridicat de acceptare în rândul acestui grup demografic. Pe de altă parte, unul din patru elevi români este de părere că un homosexual sau o lesbiană este o ființă inferioară, iar o pătrime chiar ar interveni într-o bătaie a cărei victimă este un coleg gay, arată primul studiu care analizează liceele românești din perspectiva orientării sexuale, realizat de organizația ACCEPT. Problemele din educație cu care se confruntă elevii LGBT sunt numeroase: tinerii se tem să fie vizibili și să vorbească deschis despre identitatea lor din cauza prejudecăților și a lipsei de informare a cadrelor didactice asupra comunității LGBT. Situațiile de discriminare, de bullying sau hărțuire, sunt cu atât mai grave pentru tinerii gay și trans sau cei percepuți ca atare.

Într-un sondaj realizat de European Voluntary Service (EVS) în 2008 în 23 de țări europene se arată că România este a treia cea mai homofobă țară din Europa, după Albania și Ucraina. În ciuda aparențelor, la nivelul Uniunii Europene homofobia nu se corelează cu religia, ci cu comunismul. Statele foste comuniste prezintă un nivel (semnificativ) mai ridicat de homofobie decât cele care nu au avut regimuri comuniste.

Atitudini asupra căsătoriilor gay în România (2015)
Împotriva			69%
Pentru			21%
Altele			10%

Un sondaj Eurobarometru pe tema discriminării în Europa, realizat în 2015, arată că persoanele LGBT sunt cea mai discriminată categorie în România. Potrivit aceluiași sondaj, 36% dintre români consideră că persoanele LGBT ar trebui să aibe aceleași drepturi ca persoanele heterosexuale, în vreme ce 24% susțin că nu este nimic în neregulă cu o relație sexuală între două persoane de același sex. De asemenea, doar 21% dintre români consideră că căsătoriile gay ar trebui legalizate în întreaga Europă. În ceea ce privește drepturile LGBT, România este alături de Slovacia țara cea mai puțin tolerantă din Uniunea Europeană. Același sondaj relevă că:

• 59% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă în poziția cea mai înaltă în stat s-ar afla o persoană gay, lesbiană sau bisexuală;
• 42% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar lucra cu o persoană gay, lesbiană sau bisexuală;
• 66% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar avea fii sau fiice într-o relație cu o persoană de același sex;
• doar 17% dintre români s-ar simți „confortabil” dacă ar vedea doi bărbați manifestându-și afecțiunea în public;
• 57% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă în poziția cea mai înaltă în stat s-ar afla o persoană transsexuală;
• 43% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar lucra cu o persoană transsexuală;
• 67% dintre români s-ar simți total „neconfortabil” dacă ar avea fii sau fiice într-o relație cu o persoană transsexuală;
• doar 29% dintre români consideră că persoanele transsexuale ar trebui să poată să-și schimbe identitatea.

În mai 2015, PlanetRomeo, o rețea de socializare destinată persoanelor LGBT, a publicat Gay Happiness Index (GHI). Bărbați gay din peste 120 de țări au fost întrebați cum se simt în legătură cu atitudinea societății fată de homosexualitate, cum resimt modul în care sunt tratați de către alte persoane și cât de mulțumiți sunt aceștia cu viețile lor. România s-a clasat pe locul 65, cu un scor GHI de 41, mai mare decât în țările vecine Bulgaria, Moldova, Serbia și Ucraina, dar sensibil mai scăzut decât în Ungaria.

Religia și LGBT

Religia este prevalentă în sfera publică din România. Icoane ale sfinților ortodocși atârnă în toate instituțiile de învățământ, iar ora de religie este predată de profesori aprobați de către Biserică. Religia joacă un rol important în formarea opiniei publice și a culturii politice cu privire la drepturile omului și drepturile LGBT în special. Un număr semnificativ de preoți, pastori, politicieni și activiști folosesc domeniul public pentru a stigmatiza persoanele LGBT. Actorii religioși folosesc retorica anti-gay pentru a recruta voluntari, a mobiliza alegătorii și a pune presiune asupra legislatorilor. O propunere de modificare a Constituției în sensul eliminării posibilității de legalizare a căsătoriei între persoanele de același sex este rezultatul unui astfel de lobby religios. Biserica păstrează o poziție destul de fermă în ceea ce privește căsătoria, promovând modelul tradițional, model împărtășit de marea majoritate a românilor. BOR a militat împotriva dezincriminării homosexualității și împotriva marșurilor LGBT, exercitându-și influența asupra membrilor parlamentului și administrației. Descriind persoanele LGBT ca fiind „inamicul suprem” sau „armata lui Satan”, poziția publică a Bisericii a fost de cele mai multe ori homofobă. Ca reacție la marșurile LGBT, „marșuri ale normalității” au fost organizate de către Biserica Ortodoxă, Partidul Conservator și mai multe grupuri extremiste. Actualul patriarh, ÎPS Daniel a reiterat în nenumărate rânduri susținerea sa față de „efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradițională, universală și de a rezista în fața unor «modele» noi de familie”.

În luna aprilie 2016, Papa Francisc a subliniat faptul că atitudinea discriminatorie în ceea ce privește practica Bisericii catolice față de homosexuali și lesbiene este inacceptabilă și că atitudinea preoților ar trebui să se schimbe, atâta timp cât acest lucru nu are ce să schimbe doctrina oficială. În acest context, Biserica Catolică din România a reafirmat faptul că este împotriva parteneriatelor civile, într-o scrisoare deschisă a Conferinței Episcopilor din România adresată în martie 2017 Legislativului. În respectiva scrisoare, cardinalul Lucian, președintele CER, a afirmat că „revendicarea unor «drepturi speciale» legate de anumite preferințe sexuale este o ideologie îndreptată în mod explicit spre subminarea moralității și a instituțiilor acestei Civilizații – începând cu familia – cu scopul declarat de a o distruge”.

În mass-media

Subiecte precum marșurile gay și căsătoria între persoane de același sex au ajuns deseori titluri de știri. Reprezentarea persoanelor LGBT în mass-media este adesea caricaturală. Persoanele LGBT sunt prezentate ca indecente, provocatoare, promiscue sau ca inversând rolurile de gen, în timp ce bărbații homosexuali sunt frecvent asociați cu travestiții. Asemenea stereotipuri se datorează nu numai lipsei de informații din partea jurnaliștilor, dar și absenței unui culturi a coming out-ului în comunitatea LGBT românească.

Discursul de ură pe Internet este, de asemenea, o problemă. Unele ziare au introdus un cod de conduită prin care resping discursul de ură, însă, în multe cazuri, nu este posibilă identificarea proprietarului sau gazdei unui website. De cele mai multe ori, atitudinile homofobe ale celebrităților autohtone au fost aspru criticate și, în unele cazuri, chiar sancționate. Printre acestea se numără Mihaela Rădulescu, cea care jignea comunitatea LGBT în cadrul emisiunii-concurs Românii au talent, Liana Stanciu, una dintre susținătoarele vocale ale Coaliției pentru Familie și Cheloo, pentru ale cărui remarci discriminatorii față de un concurent gay din cadrul emisiunii X Factor postul Antena 1 a fost amendat de CNA.

Persoane care s-au manifestat favorabil privind drepturile LGBT în România

• Andreea Bălan (n. 1984), cântăreață
• Monica Bîrlădeanu (n. 1978), actriță
• Dragoș Bucurenci (n. 1981), consultant și trainer de comunicare, activist civic și jurnalist
• Ada Condeescu (n. 1988), actriță
• Corina Crețu (n. 1967), comisar european pentru Politică Regională
• Lia Bugnar (n. 1969), dramaturgă, scenaristă, regizoare, actriță și scriitoare
• Remus Cernea (n. 1974), politician și activist civic
• Tudor Giurgiu (n. 1972), producător și regizor de film
• Loredana Groza (n. 1970), cântăreață
• Klaus Iohannis (n. 1959), președintele României
• Inna (n. 1986), cântăreață
• Radu Jude (n. 1977), regizor și scenarist
• Monica Macovei (n. 1959), europarlamentar și fost ministru al Justiției
• Dorian Popa (n. 1988), actor, compozitor, dansator și cântăreț
• Maria Popistașu (n. 1980), actriță
• Victor Rebengiuc (n. 1933), actor
• Sore (n. 1989), actriță, dansatoare și cântăreață
• Alexandra Stan (n. 1989), cântăreață
• Ana Ularu (n. 1985), actriță
• Andi Vasluianu (n. 1974), actor
• Renate Weber (n. 1955), europarlamentar

Cultura LGBT în România

Ediția din 2005 a GayFest (azi Bucharest Pride) a inclus pentru prima dată o paradă de pride.

Municipiul București este cel mai important spațiu urban pentru persoanele LGBT din România, fiind singurul oraș în care acțiunile de recunoaștere a drepturilor persoanelor aparținând minorităților sexuale și identității de gen au putut să fie organizate în mod susținut. În prezent, în baza estimării științifice de 5–7% aferente minorităților sexuale și identității de gen din orice populație eterogenă, comunitatea LGBT din București numără peste 100.000 de persoane. Deși Bucureștiul are numeroși artiști, activiști și jurnaliști „out”, care militează pentru eliminarea discriminării organizate împotriva comunității LGBT, activitățile în afara capitalei tind să fie limitate ca urmare a opresiunii politice, religioase și sociale. În ciuda unui acces mai mare la comunitatea activă din București prin social media, un decalaj consistent încă există în unificarea activiștilor din provincie cu cei din capitală.

Cu populația sa studențească numeroasă, Cluj-Napoca are un mediu mult mai deschis decât majoritatea celorlalte orașe românești. Aici își are sediul Be An Angel Romania (BAAR). Înființată de Lucian Dunăreanu în 2002, BAAR militează pentru drepturile persoanelor LGBT din această parte a țării. Până în 2006, organizația a publicat Switch, o revistă LGBT care a fost distribuită în mod gratuit și care a reprezentat succesorul revistei Angelicuss, prima publicație periodică din România despre comunitatea homosexuală (de asemenea publicată de către Be An Angel).

Organizarea Marșului Diversității din anul 2005, a Festivalului Lunii Istoriei LGBT din anul 2011, dar și existența unei societăți civile LGBT puternice, atât formală, cât și informală (Asociația ACCEPT, Asociația TRANSform, Fundația PSI, Asociația MozaiQ, Grupul Studențesc Campus Pride) au contribuit la conservarea și dezvoltarea unei culturi LGBT locale. Campus Pride este prima inițiativă din România ce urmărește crearea unui mediu sigur pentru toți studenții din mediul universitar românesc, indiferent de orientarea lor sexuală sau identitatea de gen. Proiectul, dedicat și creat de către studenții LGBT din București, promovează crearea de spații sigure în care aceștia se vor putea informa, socializa și forma abilități de viață și leadership, în contextul unor realități încă profund homofobe și transfobe.

Bucureștiul are câteva locuri LGBT-friendly unde membrii comunității se întâlnesc fără frica de a fi discriminați. La fel și Cluj-Napoca, Constanța și Sibiu. Cele mai cunoscute cluburi gay din țară sunt Queens în București și Delirio în Cluj-Napoca.

Cinematografia

Legături bolnăvicioase și După dealuri, două filme românești cu tematică LGBT care s-au bucurat de recunoaștere internațională.

În ultimii ani, cinematografia queer a cunoscut un boom spectaculos în România, mai ales prin organizarea unor festivaluri de film destinate comunității LGBT și nu numai precum Serile Filmului Gay și Feminist and Queer International Film Festival. În 2006, filmul Legături bolnăvicioase a avut premiera în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin ca parte a Premiilor Teddy. Filmul prezintă povestea de dragoste dintre studentele Alex și Kiki. Pelicula După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu, a fost nominalizată în 2012 pentru Queer Palm, premiu acordat filmelor cu tematică LGBT în cadrul Festivalului de Film de la Cannes. În toamna lui 2016, HBO a difuzat Valea mută, prima miniserie românească în care este înfățișată relația dintre două persoane de același sex.

Industria muzicală

O sporire a vizibilității diversității orientărilor sexuale se observă și în industria muzicală. În anii recenți, numeroși artiști români au introdus teme homoerotice în videoclipurile lor muzicale, deseori criticate de publicul mai conservator. Exemple includ videoclipul Alexandrei Stan pentru piesa „I Did It, Mama!”, cel al lui Pepe pentru piesa „Tortura” și cel al fetelor de la G Girls (Inna, Alexandra Stan, Antonia și Lori) pentru piesa „Call the Police”.

Literatura

Spre deosebire de literatura occidentală, literatura românească este săracă în povestiri homoerotice. Istoric, scriitorii români au asociat homosexualitatea cu ceva străin, impropriu poporului român. Scriitorii homosexuali au fost marginalizați, iar astfel de povestiri cenzurate. Cu toate că nu era homosexual, Geo Bogza a ispășit o pedeapsă de doi ani de închisoare pentru temele abordate în azi binecunoscutul „Poem invectivă”.

Există contexte literare în care este tematizată homosexualitatea, cu variante culturale și de gen. În acest cadru, scriitorii și operele ce pot constitui perimetrul zero al literaturii române de factură gay/queer, fără a ține seama de dimensiunea explorării temei în fiecare dintre contexte, sunt: Ion Creangă, Povestea poveștilor (1878), Mateiu Caragiale, Remember (1921) și Craii de Curtea-Veche (1929), Ionel Teodoreanu, La Medeleni (1925–1927), Panait Istrati (Stavru, din Povestirile lui Adrian Zografi, 1923), Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată (1936), Eugen Barbu, Princepele (1969), Mircea Cărtărescu, Travesti (1994), Cecilia Ștefănescu, Legături bolnăvicioase (2002), Adrian Șchiop, pe bune/pe invers (2004) și Zero grade Kelvin (2009), Ion Negoițescu, Straja dragonilor (1994).

O prezență în scena culturii românești, care nu și-a ascuns înclinațiile și a provocat scandaluri, a fost Petru Comarnescu, critic literar, eseist și unul dintre fondatorii revistei „Criterion”. Binecunoscut este cazul poetului Ion Negoițescu cu scriitorul Petru Romoșanu. Cei doi ar fi avut relații homosexuale, iar Romoșanu a fost forțat de Securitate să-l denunțe ca homosexual atât pe Negoițescu, cât și pe alți scriitori. Dintre cei mai cunoscuți autori contemporani care nu au avut nicio problemă în a-și recunoaște orientarea sunt Adrian Șchiop și Adrian Teleșpan.

În 2013, cu ocazia GayFest, Cărturești a inaugurat în București un raft cu literatură LGBT. Doi ani mai târziu, asociația MozaiQ a lansat LiteraQ, un cenaclu literar queer.

Mișcări împotriva drepturilor LGBT

Vezi și: Inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituția României.

Există numeroase grupuri, organizații, partide și culte care amenință drepturile și libertățile comunității LGBT, care promovează discriminarea și violența împotriva acestora. Printre acestea se numără, în general, partidele politice de dreapta, care au un discurs public împotriva drepturilor și libertăților comunității LGBT și promovează homofobia, naționalismul, vechile tradiții și religia. În rând cu acestea se află organizațiile și partidele foarte mici, dar existente, de extremă dreaptă care, pe lângă cele promovate de partidele de dreapta, mai promovează violența împotriva comunității LGBT, participând la marșuri violente de stradă anti-gay (de exemplu, Marșul Normalității organizat de Noua Dreaptă concomitent cu Marșul Diversității), amenințând, hărțuind și chiar bătând pe stradă persoanele de altă orientare sexuală. Nu în ultimul rând, și partidele de stânga, care ar trebui să fie apărătoare ale drepturilor și libertăților omului, ale democrației și care ar fi trebuit să lupte împotriva oricăror forme de discriminare din societate, promovează o atitudine împotriva comunității LGBT, contrar principiilor și ideologiei lor, în baza unui apel la naționalism, tradițiile vechi și morala creștină, la fel ca cele de extremă dreaptă.

În anul 2016, Coaliția pentru Familie a strâns trei milioane de semnături pentru a revizui Constituția și a interzice căsătoriile gay. Propunerea este susținută activ de Biserica Ortodoxă Română. În iulie 2016, Curtea Constituțională a României a avizat pozitiv inițiativa de modificare a Constituției pentru definirea familiei formată din bărbat și femeie, iar pe 9 mai 2017, inițiativa a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare în Camera Deputaților. În opinia Asociației ACCEPT, inițiativa de modificare a Constituției nu are o miză reală, pentru că nu ar modifica cu nimic realitatea din România și nici regimul căsătoriei. Acest demers, în opinia aceleiași asociații, reprezintă o încercare a Bisericii și a unor organizații homofobe să mobilizeze opinia publică împotriva persoanelor LGBT, transformându-le într-o amenințare fictivă împotriva tradiției și familiei, fără să ia în considerare realitatea: cupluri formate din persoane de același sex își duc viața în România împreună și formează familii în absența unei protecții adecvate a statului român.

Tabel sumar

	Da/Nu	Note
Activitate sexuală între persoane de același sex
Activitate sexuală legală		din 1996
Vârstă de consimțământ pentru acte sexuale egală		din 2002
Legi antidiscriminare
Legi antidiscriminare doar în ocuparea forței de muncă		din 2000
Legi antidiscriminare în furnizarea de bunuri și servicii		din 2000
Legi antidiscriminare în toate celelalte domenii (incl. discriminare indirectă, discurs de ură)		din 2006
Uniuni între persoane de același sex
Căsătorii între persoane de același sex		(interzicere prin Constituție propusă)
Parteneriate civile		(în discuție)
Recunoașterea cuplurilor de același sex
Adopție și copii
Adopție individuală
Adopție copil din altă căsătorie
Adopție în comun
Maternitate surogat comercială pentru cuplurile de homosexuali
Acces la FIV pentru lesbiene		din 2005
Altele
Homosexualilor și lesbienelor le este permis să servească în mod deschis în armată		din 2001
Dreptul de a schimba legal sexul		din 1996
BSB le este permis să doneze sânge
Terapia de conversie pentru copii ilegală

Cazuri notabile

Daniel Zavoian este prima persoană care a dat în judecată o instituție din România pentru discriminare și hărțuire, pe criteriul orientării sexuale în accesul la serviciile companiei Distrigaz. În 2007, instanțele românești au decis ca instituția să plătească daune morale în valoare de 1000 de euro. Sentința dată de Curtea de Apel București este definitivă.

Pe 12 aprilie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a amendat România cu 14.000 de euro pentru ineficiența organelor de cercetare penală în investigarea unui atac homofob împotriva a șase tineri români și străini participanți la GayFest 2006. CEDO a hotărât că România a încălcat dreptul celor doi petenți de a nu fi supuși la tratamente degradante, cât și dreptul acestora de a nu fi discriminați de autorități, indiferent de orientare sexuală și identitate de gen.

Legături externe

• Situația drepturilor LGBT în România (grafic), Rainbow Europe
• Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Consiliul Europei; Convenția Europeană a Drepturilor Omului – amendată de Protocoalele nr. 11 și 14, însoțită de Protocolul adițional și de Protocoalele nr. 4, 6, 7, 12 și 13; echr.coe.int