Monica Macovei

Monica Macovei
Ministrul justiției
În funcție 29 decembrie 2004 – 5 aprilie 2007
Precedat de	Cristian Diaconescu
Succedat de	Tudor Chiuariu
Membru în Parlamentul European
Deținător actual
Funcție asumată  2009
Născut(ă)	4 februarie 1959 (1959-02-04) București
Partid politic	vicepreședinte PDL
Profesie	Avocat
Naționalitate	Român
Confesiune	greco-catolică

Monica Luisa Macovei (n. 4 februarie 1959, București) este un avocat și politician român, vicepreședinte al Partidului Democrat Liberal. Ea a deținut în perioada 29 decembrie 2004 - 5 aprilie 2007, funcția de Ministru al Justiției în Guvernul Tăriceanu. Anterior a condus Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki.

Originea și studiile

Monica Luisa Macovei (născută Gherghescu) s-a născut la data de 4 februarie 1959 în București. Tatăl ei, Vasile Gherghescu, era originar din Giurgiu, fiind de profesie jurist. Mama este originară din Transilvania, dintr-o familie română unită din Sângeorz, Bistrița-Năsăud.

A studiat la Facultatea de Drept a Universității București (1978-1982), absolvind-o cu diplomă de merit.

Carieră profesională

Monica Macovei a lucrat ca procuror între anii 1983-1997. După absolvirea facultății, a fost repartizată ca procuror în cadrul Procuraturii Locale Giurgiu. La scurt timp după definitivat, s-a transferat ca procuror la Procuratura Sectorului 1 din București, unde a activat până la începutul anului 1990. În această perioadă, ea a instrumentat dosare din domeniul transporturilor. În anul 1990, a fost numită în funcția de șef al Biroului de supraveghere cercetări penale din cadrul Procuraturii Municipiului București, fiind promovată în anul 1993 în cadrul Parchetului General, la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică – Serviciul pentru drepturile omului și criminologie.

În perioada 1992-1994, a fost bursieră la Universitatea Statului New York/Universitatea Central Europeană, obținând diploma de Master of Law (LLM) în Drept Constituțional Comparat. În anul 1994 a participat la un seminar de Teoria și practica drepturilor omului –drept European și internațional la Facultatea de Drept a Universității Birmingham. Tot în anul 1994 a urmat un curs de Drept internațional Public și Instituții Transnaționale la Salzburg. În anul 1995 a urmat un curs avansat pentru protecția internațională a drepturilor omului la Universitatea Abo din Finlanda.

În noiembrie 1996, procurorul general Nicolae Cochinescu a comandat un control al activității Monicăi Macovei, urmare a căruia a fost sanționată disciplinar. Controlul a vizat două aspecte: numărul dosarelor repartizate și nesoluționate în timp rezonabil și prezența la serviciu a Monicăi Macovei. S-a descoperit că din dosarele repartizate în perioada 1993–1996, procurorul Monica Macovei a lăsat nesoluționate 198 de dosare, dintre care doar 17 au fost justificate. S-au mai scos în evidență și desele plecări ale acesteia în străinătate la simpozioane. Șeful ei direct a acuzat-o de atitudine superficială în legătură cu modul operativ de soluționare a plângerilor venite de la cetățeni. Ulterior ea a justificat astfel conflictul cu Nicolae Cochinescu: „Într-un conflict cu procurorul general de atunci, Cochinescu, mi-am dat demisia pe principiul «dacă nu-ți dai tu demisia, mi-o dau eu». Eu îi reproșam incompatibilitatea cu orice reformă în justiție“.

În anul 1997, Monica Macovei demisionează din procuratură și se înscrie ca avocat în Baroul București, unde lucrează până în anul 2004 când a fost numită în funcția de ministru al justiției.

În paralel, desfășoară o serie de activități de expert și consultant pe teme juridice, după cum urmează: profesor asociat la Școala Superioară de Jurnalism (1994-2002); expert/consultant pentru Consiliul Europei (1996-2004); Expert/Consultant pentru Federația Internațională Helsinki, OSI, Centrul European pentru Drepturile Romilor, UNDP și alte organizații internaționale (1997-2002). Între anii 1996-2004 lucrează în cadrul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki drept consultant. După ce deține o perioadă funcția de vicepreședinte al acesteia, între anii 2001-2004 Monica Macovei a fost președintele Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH).

Ministru al justiției

La data de 29 decembrie 2004, Monica Macovei a fost numită în funcția de Ministru al Justiției în Guvernul Tăriceanu. La vremea respectiva nefiind membră a nici unui partid politic, a intrat în cadrul executivului ca independentă, fiind susținută de către Partidul Democrat și de președintele României, Traian Băsescu.

Monica Macovei în calitate de ministru al justiției a inițiat o serie de proiecte de lege care au fost incluse în Strategia națională de luptă împotriva corupției declanșată de către Guvernul Tăriceanu. Dintre aceste proiecte de lege, menționăm legile privind reforma justiției (legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, legea privind organizarea judecătorească și legea privind statutul magistraților) care au fost adoptate în urma procedurii de asumare a răspunderii guvernamentale, Legea nr. 90 / 15 aprilie 2005 (în virtutea căreia orice fost ministru poate fi anchetat pe baza dreptului comun, fără nici un fel de aviz al Parlamentului) și proiectul de lege privind înființarea Agenției Naționale de Integritate, al cărei scop este controlarea averilor deminitarilor.

La data de 13 februarie 2007 Senatul României a adoptat o moțiune simplă cu denumirea de „Minciuna - adevărul justiției Macovei“ împotriva ministrului Justiției. Moțiunea a fost anunțată de Partidul Conservator (aflat în opoziție) pe 3 ianuarie 2007, la trei zile după intrarea României în Uniunea Europeană. Moțiunea a fost inițiată pe 30 ianuarie 2007 de către PC și a fost susținută de PSD (partid aflat în opoziție). Moțiunea a fost votată pe 13 februarie 2007 și a fost adoptată cu 81 voturi pentru și 46 voturi împotrivă. Moțiunea a cuprins acuzații, cum ar fi lipsa unei strategii de reformă a sistemului judiciar, deși această strategie a fost adoptată de Guvern în martie 2005 și a fost publicată în Monitorul Oficial.

După adoptarea moțiunii împotriva sa, Monica Macovei a refuzat să demisioneze, afirmând că în realitate moțiunea a urmărit oprirea luptei împotriva corupției, în condițiile în care 7 parlamentari au fost trimiși în judecată în anul 2006 pentru fapte de corupție și fraude. Unii dintre aceștia au votat moțiunea împotriva Monicăi Macovei, ignorând situația de conflict de interese în care se aflau. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a refuzat să o demită pe Monica Macovei, declarând: „Nu există o obligație ca ministrul care este sancționat cu o astfel de moțiune să demisioneze“.

Comisarul european pentru Justiție și afaceri interne, Franco Frattini, și-a exprimat sprijinul pentru Monica Macovei, declarând că "Rolul jucat de ministrul Macovei este crucial în consolidarea reformei". De asemenea, Susane Kastner, vicepreședintele Bundestagului, a avertizat că demiterea ministrului justiției ar putea activa una dintre "clauzele de salvgardare" ale României, prevăzute în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.

Monica Macovei a fost înlocuită din funcția de ministru al justiției la data de 5 aprilie 2007, odată cu restructurarea Guvernului Tărciceanu prin ieșirea Partidului Democrat de la guvernare. Cu ocazia bilanțului, ea a prezentat printre realizări îndepărtarea stegulețelor roșii existente în anul 2004 la capitolul justiție și anticorupție din tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, demararea lucrărilor pentru codul de procedură penală și civilă a căror formă finală era aproape definitivată, informatizarea instanțelor parchetelor și a sistemului penitenciar din România, mărirea salariilor magistraților, precum și independența magistraților în relațiile cu Ministerul Justiției.

"Cred că nu mai sunt în Guvern pentru că am refuzat să avizez legi cu destinație și pentru că am insistat puțin cam mult pe legislația anticorupție", a declarat ea, referindu-se la înverșunarea mai multor partide pentru a o înlătura de la conducerea Ministerului Justiției.

Controverse

Numele Monicăi Macovei a fost implicat într-o serie de scandaluri mediatice, în principal după ce a fost numită ca ministru al justiției, cu scopul de a o compromite și de a determina schimbarea sa din funcție. Menționăm câteva dintre acestea:

• cotidianul "Evenimentul zilei“ din 22 iunie 2005 a publicat un articol cu titlul „Viciul de procedură al ministrului Macovei“, în care s-a afirmat că, după ce a participat la un congres al avocaților din Costinești, ministrul ar fi mers apoi într-un local de lux, s-ar fi îmbătat „cui“ și ar mai fi spart și niste pahare. Ziarul și-a cerut ulterior scuze pentru faptul că nu a verificat informațiile.

• cotidianul „Jurnalul National“ a publicat o așa-zisă dezvăluire, neprobată cu documente sau declarații, privind patru întâlniri secrete, altele decât cea recunoscută oficial, care ar fi avut loc la guvern între Monica Macovei, Călin Popescu Tăriceanu și Dinu Patriciu. Nu au fost prezentate însă dovezi.

• ziarul „Gândul“ a publicat un articol în care se afirma că se află în posesia unei scrisori adresate de către Monica Macovei președintelui Băsescu și premierului Tăriceanu, prin care li se cerea schimbarea procurorului care ancheta cazul Patriciu. Și acest cotidian și-a cerut scuze.

• cel mai mare scandal a fost legat de intrarea în posesie a părinților săi a unui apartament dintr-un imobil naționalizat din str. Intrarea Ioanid nr. 3, care, după un lung proces, a revenit chiriașilor, și nu foștilor proprietari. Apartamentul fusese cumpărat de la stat de către părinții săi în anul 1996, dar fostul proprietar cu care soții Gherghescu făcuseră u schimb de locuință i-a dat în judecată cerând restituirea imobilului. Deși instanțele de fond i-au dat câștig de cauză fostul proprietar, Curtea Supremă de Justiție a decis ca locuința să revină chiriașilor. Această decizie a fost pronunțată însă după ce Monica Macovei devenise ministrul justiției, speculându-se de către o parte a presei și a opoziției parlamentare că decizia Curții Supreme ar fi fost comandată politic.

• liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a prezentat pe data de 27 septembrie 2006 în cadrul unei conferințe de presă, o autorizație de percheziție, ștampilată în original și semnată indescifrabil în alb. Dan Voiculescu a spus că respectiva autorizație a fost semnată de către Monica Macovei, pe care a acuzat-o că a fost „un procuror feroce în timpul lui Ceaușescu“, deoarece ar fi făcut parte din „regimul represiv“ al fostului dictator. Ministrul a declarat că acuzațiile lui Voiculescu reprezintă "un atac personal și ridicol, instrumentat prin metodele tipice ale Securității".

Activitate politică ca membru în Parlamentul European

• Rezoluția anticorupție
• Contestarea proiectului de la Roșia Montană

Activitatea științifică

Monica Macovei a publicat zeci de materiale juridice, precum și articole în ziare și reviste. Dintre acestea menționăm următoarele:

• "A Changing Continent? Opportunities and Challenges for European Union Expansion ", discurs Universitatea Stanford, Institutul pentru Studii Internaționale Freeman Spogli. “Power Prosperity – New Dynamics, New Dilemmas”, Noiembrie 2007;
• "Human Rights and Corruption", Law School, Stanford, discurs, Noiembrie 2007.
• "The bid of fighting corruption in Europe. The Romanian experience", discurs, Universitatea Robert Schumann Strasbourg, Project Securint, Octombrie 2007;
• "On bending and breaking – The role of the legal system in fighting political corruption", discurs, Institutul Renner, Vienna, Octombrie 2007
• "Challenges and Opportunities of EU Enlargement”, discurs, Hertie School of Governance, Berlin, Septembrie 2007;
• "The Fifth Enlargement. Lessons Learned”, discurs, Comisia Europeană, Brussels, Mai 2007;
• "Turning the tide. Romanian Anticorruption Bid", Universitatea Harvard, John F. Kennedy School of Government; discurs, Aprilie 2007;
• "Justice Sector in Anti-Corruption Efforts and Fighting Judicial Corruption-Approaches and Strategies”, discurs, World Bank, “New Directions in Justice Reform”, Washington, Aprilie 2007;
• “The secret policeman’s fall”, Transparency and Silence”, Open Society Institute, New York, 2006; publicat și în The Guardian web newspaper, Octombrie 2006.
• „Jurisprudența internațională cu privire la accesul la informații, libertatea de exprimare și dreptul la viață privată„ ; Agenția de Monitorizare a Presei, 2004.
• “Hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului – Culegere selectivă, vol III, 2003; vol II, 2001; vol. I, 2000; Polirom; (editor).
• “Monitoring the EU Accession Process: Judicial Capacity”, Central European University Press; 2003.
• “The right to liberty and security of the person – A guide to the implementation of Article 5 of the European Convention of Human Rights”, Consiliul Europei, 2002.
• “Freedom of expression – A guide to the implementation of Article 10 of the European Convention of Human Rights”, Consiliul Europei, 2001.
• “Monitoring the EU Accession Process: Judicial Independence”, Central European University Press; 2001.
• “Monitoring the EU Accession Process: Minority Protection”, Central European University Press; 2001.
• "Police Impunity in Romania: Military Jurisdiction over Misconduct Cases", Policing and Society, vol. 10, no. 1, Harwood Academic Publishers, USA, 2000.
• "Access to Legal Aid for Indigent Criminal Defendants in Romania", Parker School Journal of East European Law, Columbia University, 1998/Vol.5 Nos.1-2.
• "The Procuracy and its Problems - Romania", East European Constitutional Review, vol.8, no.1/2, New York University, School of Law & Central European University, 1999.
• "Protection of Human Rights by the Judiciary in Romania", Judicial Protection of Human Rights: Myth or Reality; Praeger Publishers, "Motive pentru eliminarea articolului 200 din codul penal român", TIP ART, București, 1999.
• "Legal Culture in Romania", East European Constitutional Review, vol. 7, no. 1, New York University School of Law & Central European University, 1998.
• "Romania - Analysis of Media Law and Practice", International Federation of Journalists & Article XIX, Londra, 1997.
• "Violența împotriva femeilor", Gen și Societate, Alternative, București, 1997.
• "The Accountability of Law Enforcing Agencies", Impunity: The Need for an International response, Parlamentul European, 1996.
• "Libertatea de exprimare – hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului", Top Print & Paper, Bucharest, 1996.
• "Drepturile Individuale în Noul/Vechiul Cod Penal", Revista Română de Drepturile Omului, nr. 10, 1996.
• "Neconstituționalitatea unor dispoziții din legea poliției", Revista Română de Drepturile Omului, nr. 5, 1995.
• "Romanian Law and Practice on Corruption", în Democracy and Corruption, COLPI, Budapest, 1995.
• "Drepturile Individuale în România", Centrul pentru Studii Politice și Analiză Comparativă, București, 1994.
• "Ofensa împotriva autorității într-o societate democratică", Revista Română de Drepturile Omului, nr. 4, 1994.

Apartenență la organizații profesionale

Monica Macovei face parte din următoarele organizații profesionale:

• Baroul București (din 1997);
• Salzburg Seminar, Austria, fellow (din 1994);
• Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH), membru (din 1996);
• Eisenhower Exchange Fellowships, USA, fellow (din 1997);
• Transparency International-România, membru fondator (din 1999);
• European Series, British Council, fellow (din 1999);
• INTERIGHTS, Bordul International, membru (din 2000).

Monica Macovei vorbește fluent limba engleză și bine limba franceză. Ea este divorțată și are în întreținere un copil minor. Fostul ei soț, Valentin Macovei, este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

Galerie foto

• 

  Ministrul Monica Macovei

Legături externe

• CV-ul Monicăi Macovei pe situl Guvernului, accesat la data de 4 aprilie 2007
• CV-ul Monicăi Macovei pe situl Ministerului Justiției, accesat la data de 4 aprilie 2007
• Situl oficial al europarlamentarului Monica Macovei, accesat la data de 21 august 2010

Interviuri

• Monica Macovei: Premierul Tăriceanu mi-a cerut să-l informez înainte despre miniștrii cercetați penal, 11 decembrie 2011, Raluca Dan, Adevărul
• Monica Macovei: "Aș face un partid nou. Trebuie un partid nou", 18 octombrie 2011, Ionel Dancu, Adevărul