Mutilare genitală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Piercing al labiilor mari și mici și al capului clitoric.
Piercing al labiilor și al clitorisului.
Mutilare genitală

Printre procedeele de mutilare a organelor genitale se numără castrarea, ectomia clitorisului, rezecția labiilor, infibulația, introcizia (o formă de mutilare practicată în special de aborigenii Pitta-Patta din Australia), tatuajul genital, implantarea de factori străini organismului, ca piercingul, silicon, introducerea de calapoade pentru lărgirea sfincterului anal și înlesnirea contactelor anale, etc.

Răspândite în toată lumea încă din antichitate și până în zilele noastre, mutilările genitale au avut roluri diferite la culturi diferite, de la speranța păstrării castității femeilor (centura de castitate în Europa[1], sau ectomia clitorisului, rezecția labiilor, infibulația, introcizia în alte culturi), până la dobândirea unor calități care promiteau să asigure o promovare profesională, sau socială (castrarea băieților pentru a deveni eunuci la haremuri, sau pentru a-și păstra vocea cristalină de copil - italiană castrato - la teatrele și operele din Europa pe vremea când prezența femeilor pe scenă era interzisă, garantarea unor satisfacții sexuale deosebite mutilaților - bărbați și femei - sau partenerilor/clienților lor, etc.).

Centură de castitate, Freiburg im Breisgau, Germania.

Mutilarea genitală la femei[modificare | modificare sursă]

Mutilarea genitală la femei (în engleză Female Genital Mutilation, (FGM) sau Female Genital Cutting, (FGC)) constă, între altele, în îndepărtarea completă a organelor genitale externe feminine.[2][3] Regiunile principale unde se practică și în prezent sunt regiunile din vestul și nord-estul Africii (de exemplu în Somalia, Sudan, Egipt. Yemen), precum și în Asia (Irak, Indonezia, Malaezia, Afganistan, Pakistan).

Cel mai frecvent, această mutilare se prectică la fetițe înainte sau în perioada de pubertate. Intervenția se face de obicei fără asistență medicală și adesea, în condiții ne igienice, cu morbiditatea crescută. Printre urmările interveției s-au descris infecții, uneori fatale, cicatrizări irecuperabile și posibile sechele psihice.

În Franța clitoridectomia a fost recomandată și la sfârșitul secolului al XIX-lea de câtre medici celebri, ca Thésée Pouillet (1849-1923), Pierre Garnier (1819–1901) sau Paul Broca (1824-1880) ca un tratament eficace contra onanismului.

Cu toate protestele unor foruri internaționale ca ONU, UNICEF, UNIFEM și WHO, ca și măsurile de interdicție aplicate de unele țări africane, unele statistici apreciază că acest ritual se aplică la circa 6.000 de fetițe lunar (ditr-o populație de risc de sute de milioane).

Tatuaj și piercing al pubisului, glandului penial („Prince Albert”) și al scrotului („Scrotal Ladder”).

Mutilarea genitală la bărbați[modificare | modificare sursă]

Giorgio Vasari (1511–1574): Mutilarea (castrarea) lui Uranus de câtre Saturn, Palazzo Vecchio.

Castrarea[modificare | modificare sursă]

Castrarea a fost și este practicată în lume pe motive diferite.

  • "Castrato": În Europa occidentală castrarea copiilor și adolescenților a fost precticată pentru a le conserva vocea acută, de copil, care foloseau de cântăreți lirici la teatre, opere și la biserici (Biserica catolică interzicea femeilor să cânte în biserici). Această practică a fost interzisă de Papa Clément al XIV-lea la finele secolului al XVIII-lea dar s-a menținut pentru încă un secol.
  • Eunucii foloseau ca paznici și oameni de încredere la haremurile orientale, fapt care le asigura mutilaților o viață îndestulată și o bătrânețe asigurată. Chiar și în anii 1990 garda Imamului de la Mecca și Medina era formată din eunuci care separau pelerinii bărbați de femei[4].
  • Castrarea punitivă, chirurgicală sau chimică, a fost impusă de tribunale unor condamnați pentru pedifilie și alte crime sexuale. Castrarea chimică este autorizată în Statele Unite, Canada, Germania, Danemarca, Belgia, Suedia, Norvegia, Polonia și alte state[5]. Alte state din U.E. preferă castrarea chirurgicală, Cehia a executat această pedeapsă, în ultimul deceniu, pe minimum 94 de condamnați.

[6] Și Germania castrează chirurgical circa 5 persoane pe an [7].

Circumcizia[modificare | modificare sursă]

.

Circumcizia, vast răspândită în lume fie, pe motive religiose, la semiți, fie, pe motive de igienă și prevenire de infecții transmisibile (boli venerice), sau ne transmisibile (fimoze, etc.) a trezit dispute aprige între partizanii circumciziei (forumurile medicilor igieniști, infectologi, urologi, OMS și reprezentanții popoarelor semite în așa zisa lume occidentală) și oponenți care, sprijinindu-se pe ONG-uri, instituții ne-medicale, sau cu interese para-medicale, adesea economice (organizațiile medicale din țări nord-Europene împun dreptul de a face circumcizii exclusiv medicilor și, deoarece această intervenție nu este cuprinsă în baremul asigurărilor medicale, medicii pot pretinde onorarii după bunul plac), sau, pe baza unor motivări terne și a unei politici paternaliste, care vine să oculteze dorința de a limita libertățile unor minorități naționale jenante.

Un spital din Reykjavík a declarat că va refuza să execute circumcizii. Spitalul respectiv nu și-a exprimat opoziția de a extirpa organele genito-urinare la bărbați sau la femei și complicatele operații plastice consecutive pentru „transformarea sexului” la cererea unor transsexuali sau transsexuale.

Tatuaje și piercing[modificare | modificare sursă]

Tatuaje și piercing, spre exemplu piercingul anal (în engleză Anal piercing, care constă în perforarea și traversarea sfincterului anal cu un inel metalic inoxidabil (de preferat)[8]

Piercing al perineului și sfincterului anal.

Este remarcabil faptul că tatuajul, piercing-ul, implanturile cu silicon, introducerea de calapoade pentru lărgirea sfincterului anal și înlesnirea contactelor anale, etc., nu sunt sancționate și nu atrag proteste din partea instanțelor menționate.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Bonneau, Alcide: Padlocks and Girdles of Chastity: An historical and descriptive notice. Isidore Lideux, París. ISBN 1-58963-347-4
  2. ^ 1995 World Health
  3. ^ The Oxford Encyclopedia of Women in World History, Band 4: Female Genital Mutilation, S. 259, Oxford University Press 2008, ISBN 978-0-19-514890-9 Oxford Encyclopedia
  4. ^ fr Zeghidour, Slimane: La vie quotidienne à la Mecque de Mahomet à nos jours, cap VIII, edit. Hachette - 1992, IBSN 2-01-013947-X
  5. ^ fr Saulnier, Julie: La castration chimique en question, [1], L'Express, 2 octombrie 2009
  6. ^ en ***: Europeans Debate Castration of Sex Offenders [2], p. A1., New York Times, 11 martie 2009.
  7. ^ en ***: Germany urged to end sex offender castration, [3], BBC News, 22 februarie 2012.
  8. ^ en Anal Piercing - BMEzine Encyclopedia

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Antropologie și științe sociale[modificare | modificare sursă]

Germană

  • Anna Kölling: Weibliche Genitalverstümmelung im Diskurs: exemplarische Analysen zu Erscheinungsformen, Begründungsmustern und Bekämpfungsstrategien. LIT Verlag Berlin 2008, ISBN 978-3-8258-1821-0
  • Charlotte Beck-Karrer: Löwinnen sind sie. Gespräche mit somalischen Frauen und Männern über Frauenbeschneidung. Verein Feministische Wissenschaft, Bern 1996, ISBN 3-905561-03-4.
  • Hanny Lightfoot-Klein: Das grausame Ritual. Sexuelle Verstümmelung afrikanischer Frauen. Aus dem amerikan. Engl. von Michaela Huber. Fischer, Frankfurt 1992, ISBN 3-596-10993-0.
  • Janne Mende: Begründungsmuster weiblicher Genitalverstümmelung. Zur Vermittlung von Kulturrelativismus und Universalismus. transcript-Verlag, Bielefeld 2011, ISBN 978-3-8376-1911-9. PDF-Volltext der Einleitung
  • Eiman Okroi: Weibliche Genitalverstümmelung im Sudan – Female genital mutilation. Akademos-Wiss.-Verl., Hamburg 2001, ISBN 3-934410-29-4.
  • Annette Peller: Chiffrierte Körper – Disziplinierte Körper. Female Genital Cutting. Rituelle Verwundung als Statussymbol. Weissensee-Verlag, Berlin 2002, ISBN 3-934479-60-X.
  • Terre des Femmes (Hrsg.): Schnitt in die Seele. Weibliche Genitalverstümmelung – eine fundamentale Menschenrechtsverletzung. Mabuse Verlag 2003, ISBN 978-3-935964-28-9.

Engleză

  • Ylva Hernlund, Bettina Shell-Duncan, Hrsg.: Transcultural Bodies: Female Genital Cutting in Global Context. Rutgers University Press, 2007, ISBN 978-0-8135-4026-9.
  • Semra Asefa: Female Genital Mutilation: Violence in the Name of Tradition, Religion, and Social Imperative. In: Stanley G. French, Wanda Teays, Laura M. Purdy (Hrsg.): Violence Against Women: Philosophical Perspectives. Cornell University Press, 1998, ISBN 978-0-8014-8452-0.
  • Jessica Horn: Not Culture But Gender: Reconceptualizing Female Genital Mutilation/Cutting. In: Ellen Chesler, Wendy Chavkin: Where Human Rights Begin. Rutgers University Press, 2005, ISBN 978-0-8135-3657-6.
  • Bettina Shell-Duncan From Health to Human Rights: Female Genital Cutting and the Politics of Intervention. American Anthropologist 110(2), 2008.
  • Christine J. Walley: Searching for „Voices“: Feminism, Anthropology, and the Global Debate over Female Genital Operations. In: Cultural Anthropology. Bd. 12, Nr. 3. (August 1997), S. 405–438. PMID 12293482 doi:10.1525/can.1997.12.3.405 PDF-Volltext

Științe juridice[modificare | modificare sursă]

Germană

  • Ulrike Bumke: Zur Problematik frauenspezifischer Fluchtgründe – dargestellt am Beispiel der Genitalverstümmelung. In: Neue Zeitschrift für Verwaltungsrecht (NVwZ) 2002, S. 423–428.
  • Marie-Anne Caroline Pichler: Völkerstrafrechtliche Problematik der weiblichen Genitalverstümmelung: Voraussetzungen der Strafverfolgung in Österreich, VDM Verlag Dr. Müller, Saarbrücken 2010, ISBN 3-639-24354-4.
  • Mirko Möller: Die Verstümmelung weiblicher Geschlechtsorgane, in: Zeitschrift für Rechtspolitik (ZRP), 2002, S. 186–187.
  • Stefan Trechsel, Regula Schlauri: Weibliche Genitalverstümmelung in der Schweiz: Rechtsgutachten (PDF; 331 kB)., Zürich 2004 (im Auftrag von UNICEF Schweiz).
  • Marion Rosenke: Die Verstümmelung weiblicher Geschlechtsorgane – Strafrechtliche Überlegungen de lege lata und de lege ferenda. In: Zeitschrift für Rechtspolitik (ZRP), 2001, S. 377–379.
  • Dirk Wüstenberg: Strafverschärfung bei ritueller weiblicher Genitalverstümmelung?. In: Zeitschrift für das gesamte Medizin- und Gesundheitsrecht (ZMGR) 2012, S. 263–267.
  • Dirk Wüstenberg: Kindeswohlgefährdung bei Genitalverstümmelung. In Zeitschrift: Familie Partnerschaft Recht (FPR) 2012, S. 452–455.
  • Sandra Mauer: Die Frau als besonderes Schutzobjekt strafrechtlicher Normen: Ein Rechtsvergleich zwischen den Vereinigten Staaten von Amerika und der Bundesrepublik Deutschland. Kapitel Weibliche Genitalverstümmelung. S. 183 f., Female Genital Mutilation, S. 242 f., Logos Verlag, Berlin 2009, ISBN 978-3-8325-2339-8.

Engleză

Medicină, istorie și etică medicală[modificare | modificare sursă]

Germană

  • Janna Graf: Weibliche Genitalverstümmelung und die Praxis in Deutschland: Hintergründe – Positionen zur Ethik – ärztliche Erfahrungen. Dissertation Universität Erlangen-Nürnberg, 2012, Volltext als pdf
  • Andreas Frewer, Stephan Kolb, Kerstin Krása (Hrsg.): Medizin, Ethik und Menschenrechte. V & R Unipress, Göttingen 2009, ISBN 978-3-89971-698-6
  • Christine Binder-Fritz, Christian Dadak (Hrsg.): Die weibliche Genitalverstümmelung aus ethnomedizinischer Sicht., in: Sexualität, Reproduktion, Schwangerschaft, Geburt, Facultas Verlag, 2009, ISBN 3-7089-0535-0, S. 273 f.
  • Fana Asefaw: Weibliche Genitalbeschneidung: Hintergründe, gesundheitliche Folgen und nachhaltige Prävention. Helmer Verlag 2008, ISBN 978-3-89741-268-2
  • Marion Hulverscheidt: Weibliche Genitalverstümmelung: Diskussion und Praxis in der Medizin während des 19. Jahrhunderts im deutschsprachigen Raum. Mabuse Verlag, Frankfurt 2002, ISBN 3-935964-00-5
  • Herrmann, Dettmeyer, Banaschak, Thyen: Kindesmisshandlung. Medizinische Diagnostik, Intervention und rechtliche Grundlagen. Kapitel 6.6.: Genitalverstümmlelung, Female Genital Mutilation (FGM). Springer Verlag, 2. Aufl. 2010. ISBN 978-3-642-10205-9 (Das Standardwerk behandelt die medizinischen und rechtlichen Aspekte)

Vezi și[modificare | modificare sursă]