Homosexualitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Subiecte despre orientare sexuală și identitate de gen

Asexualitate
Homosexualitate
Heterosexualitate
Bisexualitate
Pansexualitate
Intersexualitate
Transsexualitate

Subiecte generale

Factori biologici / Alegerea orientării
Demografice / Istorie

Homosexualitatea reprezintă atracția romantică, atracția sexuală sau activitatea sexuală între membrii de același sex sau gen. Această atracție și activitate se pot manifesta fie ca o alegere liberă a unei persoane a cărui identitate nu depinde de a se categoriza pe baza intereselor erotice, precum se vedea in societați anterioare precum cea greacă și cea japoneză, fie in contextul unui simț de identitate numit orientare sexuală. Ca orientare sexuală, homosexualitatea se referă la "modelul sau dispoziția de a experimenta atracții sexuale, afectuoase sau romantice" în mod primar sau exclusiv către persoanele de același sex. De asemenea, se referă la simțul individual de identitate personală și socială bazată pe acele atracții, comportamente care le exprimă și apartenența la o comunitate care împărtășește aceleași aspirații"[1][2]. Homosexualitatea este una din cele trei categorii principale de orientări sexuale, împreună cu bisexualitatea și heterosexualitatea, în continuumul heterosexual–homosexual. Înțelegerea științifică indică faptul că orientarea sexuală nu este o alegere, ci mai degrabă un proces complex în care sunt implicați factori de natură biologică și de mediu[1][3]. Cercetările au arătat faptul că homosexualitatea este un exemplu normal și natural a variației sexualității umane și nu reprezintă o sursă de efecte psihologice negative prin și din ea însăși.[1][4]

Acceptarea socială a relațiilor între persoane de același sex a variat dea lungul timpului atât cât și pe plan geografic, și chiar cand erau acceptate precum naturale și normale unele aspecte erau prost văzute, precum coitus per anum la grecii antici și până in zilele noastre, precum reiese din termenul vulgar de "poponar" adresat acelor bărbați care practică homosexualitatea în acest mod. În ziua de astăzi unii privesc orice activitate homosexuală ca fiind "nenaturală" sau "disfuncțională",[5][6] Prejudiciul și discriminarea homosexualilor și bisexualilor (homofobia), o trăsătură culturală asociată in special cu regiunile sub influența religiilor abrahamice, a fost arătată a provoca daune psihologice, având un efect deosebit de distructiv asupra copiilor care se identifică drept homosexuali sau bisexuali.[4][7]

Termenii cei mai comuni pentru oamenii de orientare homosexuală sunt lesbiene pentru femei și gay pentru bărbați deși termenul de gay este folosit deopotrivă pentru femei și bărbați în general. Numărul oamenilor care se identifică drept gay sau lesbiene și proporția celor care au experiențe sexuale cu membrii de același sex sunt greu de stabilit, datorită faptului că nu toți își declară istoricul sau orientarea sexuală din varii motive, precum homofobia și discriminarea heterosexistă.[8] Comportamentul homosexual a fost de asemenea cercetat și observat la numeroase specii animale.[9][10][11][12][13] Mulți homosexuali sunt angajați în relații de lungă durată cu parteneri de același sex.[14][15][16][17][18][19][20][21][22][23] Aceste relații sunt echivalente celor heterosexuale în ceea ce privește aspectele psihologice.[2] Relațiile și actele homosexuale au fost admirate, precum și condamnate, de-a lungul istoriei consemnate, depinzând de forma luată de acestea și cultura în care au fost întâlnite.[24] De la sfârșitul secolului al XIX-lea, a început in Vest o mișcare către lărgirea orizontului, recunoașterea și legalizarea drepturilor homosexualilor. In momentul de față această mișcare s-a globalizat, și include dreptul la căsătorie și uniuni civile, adopții, angajare, participare la serviciile militare, acces egal la sănătate și introducerea unei legalizări anti-violență care să protejeze și minorii care sunt homosexuali.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul „homosexual“ are o etimologie neobișnuită, părțile lui componente provenind din limbi diferite: prefixul grec „homo-“ și radicalul latin „sexualis“.

În Grecia, această inadvertență lingvistică a fost rezolvată prin adoptarea unui cuvânt în întregime grecesc (h)omofilofil (ομοφυλόφιλος), constând din trei elemente:

  • prefixul „homo-“ (όμο), care înseamnă „același“;
  • partea mediană „-filo-“ (φυλο), care înseamnă „sex“ sau gen (sexul masculin și sexul feminin);
  • sufixul „-file“ (φιλώ) care, în greaca veche, înseamnă „a iubi“.

Deci, cuvântul „(h)omofilofil“ înseamnă „cel ce iubește pe cel de același sex“. [25]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Trei samurai. Miyakawa Choshun (1682–1753). Panou de la un sul erotic, pictură pe mătase

Datele de încredere referitoare la mărimea populației de gay și lesbiene au rolul de a informa factorii de decizie.[26] De exemplu, datele demografice ar fi utile pentru a calcula costurile și beneficiile parteneriatelor de beneficii domestice, al impactului legalizării adopțiilor de către homosexuali și a impactului politicii armatei americane cunoscută drept Don't Ask Don't Tell.[26] Mai departe, cunoașterea mărimii „populației gay și lesbiene oferă posibilitatea ca oamenii de știință din științele sociale să înțeleagă o mare varietate de probleme importante — probleme referitoare la natura generală a alegerilor făcute pe piața muncii, acumulării de capital uman, specializării casnice, discriminării și deciziilor de situare geografică.”[26]

Măsurarea prevalenței homosexualității poate prezenta dificultăți.[8] Cercetările trebuie să măsoare unele caracteristici care pot defini sau nu orientarea sexuală. Mulțimea oamenilor care poftesc către același sex poate fi mai mare decât mulțimea oamenilor care își realizează aceste pofte, care poate fi la rândul ei mai mare decât mulțimea celor care se identifică drept gay/lesbiene/bisexuali.[26]

În 1948 și 1953, Alfred Kinsey a raportat că aproape 46% dintre subiecții bărbați au „reacționat” sexual la persoane de ambele sexe în cursul vieții lor de adulți, iar 37% au avut cel puțin o experiență homosexuală.[27][28] Metodologia lui Kinsey a fost criticată.[29][30] Un studiu ulterior a încercat să elimine ne-reprezentativitatea populației cercetate, dar a ajuns la concluzii similare.[31]

Estimări ale prevalenței homosexualității exclusive variază de la 1% la 20% din populație, de obicei găsind că sunt ceva mai multi bărbați homosexuali decât lesbiene.[32][33][34][35][36][37][38][39][40]

Estimări ale frecvenței activității homosexuale variază de la o țară la alta. Un studiu din 1992 raporta că 6,1% din bărbații din Marea Britanie au avut o experiență homosexuală, în timp ce în Franța numărul era de 4,1%.[41] Conform unui sondaj din 2003, 12% din norvegieni au avut contacte sexuale homosexuale.[37] În Noua Zeelandă, un studiu din 2006 sugera că 20% din populație a raportat în mod anonim anumite pofte homosexuale, dar puțini dintre ei se identificau drept homosexuali. Procentajul celor care se identificau drept homosexuali era de 2-3%.[39] Conform unui sondaj din 2007, în timp ce doar 6% din britanici își definesc orientarea sexuală drept homosexuală sau bisexuală, mai mult decât dublul lor (13%) au avut o formă de contact sexual cu cineva de același sex.[38]

În SUA, conform unui sondaj de la ieșirea de la alegerile pentru președintele SUA din 2008, 4% din electorat se auto-identificau drept gay, lesbiene sau bisexuali, fiind același procentaj ca în 2004.[42] Conform recensământului american din anul 2000, existau în jur de 601 209 de cămine de parteneri necăsătoriți de același sex.[43]

În Marea Britanie un sondaj al Oficiului Național de Statistică a avansat cifra de 1,5% pentru homosexuali și bisexuali, sugerând că asta este în concordanță cu alte sondaje, care indicau între 0,3% și 3%.[28]

În lumea animală[modificare | modificare sursă]

Comportamentul homosexual este relativ frecvent la mamifere și la păsări[44][13]. Acest comportament, ca majoritatea comportamentelor sexuale, pare să facă parte din structura de socializare, de stabilire a legăturilor afective și de dominanță socială. Este un comportament mai frecvent la animalele cu inteligență mai dezvoltată, precum cimpanzeul bonobo, câinele, caracatița sau insectele sociale.

De multă vreme s-a observat comportamentul homosexual ocazional la numeroase specii de primate, dar oamenii de știință sunt rezervați în cuantificarea importanței acestui fapt pentru sexualitatea umană.

La ovine, un studiu din martie 2004 făcut de Dr. Charles E. Roselli et. al. (Oregon Health and Science University) indică faptul că homosexualitatea la berbeci (găsită în 8% din populație) este asociată cu o regiune cerebrală numită "ovine Sexually Dimorphic Nucleus" (oSDN) și care este mai dezvoltată decât la berbecii heterosexuali. [45]

Biologie și orientarea sexuală[modificare | modificare sursă]

Relația dintre biologie și orientare sexuală este încă în stadiul de cercetare. O cauză singulară, determinantă sau simplă nu a fost demonstrată conclusiv. Diverse studii duc la concluzii diferite, uneori în conflict cu alte studii însă, teoriile la ora actuală indică spre o combinație de factori genetici, hormonali și sociali ce determină orientarea sexuală.[3][46] Teoriile biologice cu privire la orientarea sexuală sunt mai des întâlnite și studiate iar printre factorii biologici se includ cei de natură genetică și dezvoltarea fătului în uter.[47] Printre factorii ce pot avea legătură cu dezvoltarea orientării heterosexuale, homosexuale, bisexuale sau asexuale se includ genele, hormonii prenatali și structura creierului.

Conform cu Swaab și Fliers, Science 228, 1112-1115, 1985 și Swaab și Hofman, Brain Res. 537, 141-148, 1990, baza biologică a homosexualității se află în diferențe funcționale din hipotalamus.[48] Aceste diferențe apar datorită acțiunii hormonilor asupra creierului fătului, în timp ce acesta se află în uterul mamei sale.[48]

„Creierul fătului se dezvoltă în perioada intrauterină în variantă masculină prin acțiunea directă a testosteronului asupra celulelor nervoase pe cale de dezvoltare sau în variantă feminină prin lipsa acestui aport ridicat de hormon. În acest fel, identitatea noastră de gen este programată sau organizată în structurile creierului nostru atunci când suntem încă în uter. Nu există niciun indiciu că mediul social de după naștere ar avea vreun efect asupra identității de gen sau a orientării sexuale.[49]
—Garcia-Falgueras și Swaab, Sexual Hormones and the Brain: An Essential Alliance for Sexual Identity and Sexual Orientation în Endocrine Development, vol. 17, pp. 22-35, 2010

Istorie[modificare | modificare sursă]

Atitudinea socială cu privire la relațiile homosexuale a variat de-a lungul timpului, de la pretenția ca toți bărbații să aibă relații homosexuale, la integrarea obișnuită, prin acceptare, văzând practica homosexuală ca un păcat minor sau până la reprimarea relațiilor homosexuale prin legi și mecanisme juridice și chiar pedepse capitale sau prin stigmatizare socială.

Într-o compilație detaliată de materiale istorice și etnografice ale culturilor preindustriale, „dezaprobarea puternică a homosexualității a fost raportată în cazul a 41% din 42 de culturi, ea a fost acceptată sau ignorată în 21%, iar în 12% au raportat nici un fel de concept social. Din 70 de etnografii, 59% au raportat homosexualitatea ca fiind absentă sau rară și doar 41% au raportat prezenta sau frecvența homosexualității”.

În culturile influențate de religiile abrahamice, legea și biserica au stabiti sodomia ca fiind o agresiune împotriva legii divine sau o crimă împotriva naturii. Condamnarea sexului anal între bărbați precede totuși credințele creștine. Era foarte frecventă în Grecia antică.

Multe figuri istorice, printre care Socrate, Lord Byron, Eduard al III-lea și Hadrian, au fost desemnați ca fiind homosexuali sau bisexuali.

În ceea ce privește natura homosexualității și expresia istorică, în acest moment există două poziții aparent opuse. Aceastea sunt reprezentate de construcționism și o abordare esențialistă. În general, construcționismul social consideră că există „construcții sociale” care rezultă din multele caracteristici ale unui anumit grup social, nu dintr-o forma esențială a naturii individului. Pe de altă parte, esențialiștii apără că existența esenței este definită de expresia individului, iar aspectele sociale învățate sunt doar secundare.

Identitatea modernă homosexuală este în mare parte un produs al emancipării începand cu secolul XIX cât și al mișcărilor sociale pornite în New York în anul 1969 de la incidentul răscoalei Stonewall, sau din anii 1950 în diverse țări europene, mai ales Olanda. În anii 1940, comunitatea gay olandeză a fost recunoscută oficial, iar în anii 1960 aduc cu ei primele măsuri afirmative pentru diminuarea discriminării în Olanda și pentru acceptare și toleranță (faimosul pachet de legi Hollandisjh Homojfilia). În anii 1980 se oficiază în Olanda primele parteneriate homosexuale, iar în 1997 această țară devine prima din lume care să legalizeze căsătoriile homosexuale.

Scenă de seducere; secolul V î. Hr.; amforă, pictorul din Cambridge; Staatliche Antikensammlungen und Glyptothek, München

Europa[modificare | modificare sursă]

Grecia Antică[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi documente ale culturii europene cu această temă vin din Grecia antică, unde relațiile de iubire homosexuală atât emoțională cât și fizică făceau parte din normele sociale. Ele erau cultivate atât pentru valoarea lor pedagogică și marțială, cât și ca o metodă de a limita creșterea populației. Aceste relații, în mare parte de natură pederastică, co-existau cu mariajul, împreună cu care constituiau un univers bisexual. Ele erau uneori impuse de lege, care, în Sparta de exemplu, obliga bărbații să cultive asemenea relații cu tinerii cetățeni[50]. De asemenea, indicațiile literare și mitologice arată că aceste legături se făceau numai cu aprobarea tatălui băiatului. Religia greacă de asemenea binecuvânta aceste relații prin miturile care funcționau atât ca "îndrumar" cât și ca contra-exemplu, precum mitul lui Laios și Crisippos, în care Laios în loc să-l iubească precum cereau legile pe tânărul Crisippos îl răpește și îl violează, crimă pe care o va plăti fiind blestemat de zei, blestem care va ajunge să distrugă până și viața fiului său, Oedip. Pe lângă Laius, grecii îi mai considerau fie pe Orfeu fie pe Tamiras drept inițiatorii pământeni ai pederastiei.

Pe lângă aceste relații tipic grecești mai existau și relații "egalitare" în care partenerii erau de o vârstă. Exemple se găsesc și în mitologie (Ahile și Patrocle) și în istorie (Alexandru cel Mare). Dar aceste relații erau prost văzute de societate, care încerca să găsească moduri de a le vedea prin prisma tradițională a dragostei inter-generaționale. Astfel se purtau discuții în care fie Ahile, fie Patrocle reieșea ca mai în vârstă. Dar grecii mai aveau o vorbă (redată în latină ca Taurum tollet qui vitulum sustulerit), adica Poate să care și un bou, cel care a ridicat vițelul, prin care lăsau să se înțeleagă că relațiile intime puteau să continue și când cel tânăr ajungea la maturitate.

Italia Renașterii[modificare | modificare sursă]

Orașele din nordul Italiei, în special Florența și Veneția, erau renumite în timpul Renașterii drept centre ale iubirii masculine. Tradiția era urmată de majoritatea populației și construită pe liniile antice, precum a fost recent semnalat în studii publicate de Michael Rocke și Guido Ruggiero. Cei mai mari artiști și oameni literari ai epocii, printre care Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Machiavelli au participat în aceste activități și le-au celebrat prin arta și subvenția lor.

Europa de Nord[modificare | modificare sursă]

Nici țările din nordul Europei nu erau mai prejos. În Anglia de exemplu, marele scriitor William Shakespeare a publicat faimoasa sa colecție de sonete care în cea mai mare parte erau poeme de dragoste dedicate unui tânăr. Dar acestea aveau ca scop exemplificarea unor evenimente sociale contemporane lui Shakespeare.

Romanii[modificare | modificare sursă]

Despre împăratul Traian istoricul Dio Cassius a scris următoarele: „Știu, bineînțeles, că era devotat băieților și vinului, dar dacă ar fi făcut vreodată ceva josnic ar fi fost criticat; în realitate el a băut cât a vrut însă a rămas sobru, și în relațiile lui cu băieții nu a făcut rău nimănui.“ (Dio Cassius, Istoria romană, 68.7.4)

Aelianus Spartianus și el vorbește în mai multe locuri despre acești băieți, numiți „delicați“ (favoriți), indicând că Traian îi iubea cu pasiune.[necesită citare]

Turcii[modificare | modificare sursă]

Şah Abbas I al Persiei îmbrăţişând un paj. Pictură pe hârtie de Muhammad Qasim, 1627. Poezia zice : “Să-ţi aducă viaţa tot ce îţi doreşti de la cele trei buze, ale iubitului, al râului, şi al paharului.” Louvre, Paris

Asia[modificare | modificare sursă]

Țările Musulmane[modificare | modificare sursă]

Continuând vechea tradiție a iubirii masculine în care Ganimed, paharnicul zeilor, simboliza amantul ideal, poeți musulmani - în special din secta sufistă - în țările arabe medievale și în Persia au scris ode paharnicilor frumoși - deseori creștini sau evrei - care îi serveau în cârciumi și cu care își împărțeau paturile noaptea. Printre musulmani practica pederastiei și a homosexualității a fost foarte răspândită, dacă nu chiar universală (precum au arătat Richard Francis Burton, André Gide și mulți alții), și a supraviețuit până în zilele noastre. Ea continuă să se ivească în pofida eforturilor localnicilor de a o ascunde, precum s-a întâmplat după invazia americană a Afganistanului, când tradiția de iubire masculină din Kandahar, în care bărbați se asociază cu amanți adolescenți (numiți "așna"), a fost făcută publică.

China și Japonia[modificare | modificare sursă]

În Asia iubirea homosexuală era un aspect central al vieții cotidiene, în China cel puțin de la anul 600 î.Hr., și la această practică se implicau toți bărbații, de la împărați până la pescari. În Japonia, timp de cel puțin o mie de ani această iubire a fost o parte esențială din viața preoților, samurailor, șogunilor, și în ultimele veacuri, a mic burghezilor. Aceste relații (numite shudo) erau în general între adulți și tineri, deci marcate prin diferență de vârstă atât cât și prin diferență de clasă socială. Ele au făcut parte integrală din opera artistică și literară a Japoniei până la sfârșitul anilor 1800.

Dansul unui batcha; Samarcand, (ca 1905 - 1915); Fotograf: Sergei Mikhailovich Prokudin-Gorskii

Asia Centrală[modificare | modificare sursă]

În Asia Centrală, pe Drumul Mătăsii, cele două tradiții a Orientului și a Occidentului s-au întâlnit și au dat naștere unei culturi locale de iubire masculină. Aceasta a fost mediată de muzicienii și dansatorii tradiționali, în general băieți tineri numiți batcha (un termen Uzbek relatat cu "bachcheh" care în persană înseamnă "catamit") care purtau veșminte elegante, părul lung, și care erau admirați, curtați, și cumpărați de bărbații marilor orașe-oază precum Samarcand, Buhara, Tașkent etc. Cariera lor se sfârșea când începea să le crească barba. Deși această tradiție a fost suprimată de forțele staliniste și obiceiurile apusene, exploratorii ruși de la începutul secolului XX au putut să o documenteze.

Zona Pacificului[modificare | modificare sursă]

Melanezia[modificare | modificare sursă]

În multe societăți din Melanezia iubirea masculină face parte din cultura tribală. Unele triburi din Papua - Noua Guinee, de exemplu, consideră că un băiat trebuie sa aibă o asemenea relație ca parte a procesului său de maturizare și inițiere în responsabilitățile lui de adult. Însă multe societăți din Melanezia au devenit ostile acestor relații de la introducerea religiei creștine de către misionarii din vest.

Aspecte sociale, religioase și legale[modificare | modificare sursă]

Situaţia mondială din punct de vedere legal

Atitudinile sociale legate de relațiile afectuoase și sexuale între parteneri de același sex au variat de-a lungul secolelor și au mers mână în mână cu atitudinile dictate de religie. Ele au variat de la obligația legală în unele state din Grecia antică de a forma legături pederastice la integrarea prin instituții sociale întâlnită în Japonia și la triburile din America de Nord; de la trecerea sub tăcere (toleranța) din țările musulmane la percepția relațiilor ca o slăbiciune, precum în Italia în timpul Renașterii, și până la pedeapsa cu închisoare sau chiar cu moartea, din țările din Europa de nord începând de la sfârșitul Evului Mediu până în secolul XX.

Atitudinea de astăzi a religiilor spre homosexualitate variază. Doctrinele religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai conservatoare ca văzând toate aceste relații ca un păcat. În acele societăți guvernate de interpretări fundamentaliste ale religiilor, aceste relații sunt considerate precum perversiuni și sunt ilegale. În unele jurisdicții, precum în Arabia Saudită și alte țări musulmane ele sunt încă pedepsite cu moartea. În contrast, Budismul, Șintoismul și alte religii consideră că în general sexualitatea se poate îmbina cu aspirațiile spirituale și ordinea socială, dar nu fac distincție între obiectele dorinței.

Începând cu secolul XIX, majoritatea țărilor care adoptaseră Codul Napoleonic nu aveau interdicții specifice contra actelor homosexuale, în timp ce țările folosind legi bazate pe modelul englez aveau legi împotriva sodomiei, inclusiv pedeapsa cu moartea, aplicată până la sfârșitul secolului XIX.

Statutul legal al uniunilor între persoane de același sex în Europa

     Căsătorie

     Parteneriat înregistrat

     Coabitare neînregistrată

     Nerecunoscute

     Constituția limitează căsătoria la cupluri de sex diferit

 v  d  m 

Începând cu secolul XX, mișcări de eliberare sexuală, inspirate de mișcările pentru dobândirea drepturilor civile, împreună cu publicarea de studii științifice în acest domeniu, au dus la schimbări în atitudinile sociale și în statutul legal al acestui tip de relații. În momentul de față, legalizarea relațiilor între adulți și obținerea uniunilor legale indiferent de sex este unul din scopurile principale ale organizațiilor care promovează drepturile minorităților sexuale.

O atitudine transanta a comunitatii stiintifice apare intr-o lucrare extinsa din 2009, in care Asociatia Americana de Psihologie trateaza subiectul ”terapiilor de conversie” homosexual-heterosexual. In aceasta luare de pozitie, APA isi expune rezolutia:

[…] In baza acestor descoperiri si a literaturii clinice asupra populatiei avute in vedere, sugeram abordari centrate pe client si multicultural competente bazate pe urmatoarele fapte stiintifice:

a. atractiile sexuale fata de acelasi sex, comportamentele si orientarile in sine sunt variatii normale si pozitive ale sexualitatii umane – cu alte cuvinte ele nu sunt indicatori ai tulburarilor mentale sau de dezvoltare; b. atractiile sexuale fata de acelasi sex si comportamentele se pot manifesta in contextul unei varietati de orientari sexuale si identitati de orientare sexuala ; c. barbatii gay, lesbienele si persoanele bisexuale pot trai vieti satisfacatoare si sa alcatuiasca relatii si familii stabile si angajate care sunt echivalente cu cele ale persoanelor heterosexuale, in privinta aspectelor esentiale ; d. niciun studiu empiric sau cercetare supusa procesului de peer-review nu sprijina teoriile care atribuie orientarea sexuala disfunctiilor familiei sau traumelor.” [51]

În ultimii ani mai multe țări au abrogat legile contra sodomiei sau care interziceau serviciul militar homosexualilor, votând chiar legi în favoarea uniunilor legale.

În Bulgaria relațiile sexuale între oameni de același sex au fost legalizate în 1951, în Ungaria și Cehoslovacia în 1961. În Anglia și Wales relațiile homosexuale au fost legalizate în 1967, pentru bărbați peste 21 de ani. Scoția a urmat in 1980, și Irlanda de Nord în 1982. Vârsta legală a fost scăzută în 1994 de la 21 la 18, și din nou în 2000 la 16 în Marea Britanie. Această ultimă schimbare a fost făcută cu scopul de a i se da același tratament ca și vârstei legale pentru acte sexuale între persoane de sex opus. Cu toate acestea, de abia în 2003 au fost legile contra tuturor activităților sexuale între persoane de același sex abrogate. De asemenea, și în Statele Unite, nu mai devreme decât în 2003 Curtea Supremă a abrogat toate legile contra „sodomiei”. În China nu există nici o lege impotriva relațiilor homosexuale, dar participanții sunt deseori condamnați ca "derbedei", fapt ce poate duce la pușcărie și la "re-educare." În Japonia nu există legi împotriva acestor relații.

Legislația românească[modificare | modificare sursă]

În Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza în anul 1864, inspirat mai ales din sistemul francez (care abolise discriminarea penală a homosexualității în anul 1791), nu existau diferențe între tratamentul relațiilor sexuale hetero sau homosexuale[52]. La sfârșitul secolului XIX, Codul Penal transilvănean, în vigoare începând cu anul 1878, pedepsea doar violul homosexual:

"Articolul 242: Constituie crimă de acte impudice nefirești, care se pedepsește cu recluziunea până la cinci ani, când asemenea acte se săvârșesc între bărbați, prin violență sau amenințări, iar dacă crima a pricinuit moartea părții vătămate, cu temniță grea pe viață."

După Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza din 1864 se extinde în multe regiuni ale noului stat, dar în Ardeal rămâne valabil cel vechi. Juristul Vasile Dongoroz face un rezumat al situației în lucrarea "Articol despre Pederastie" publicat în Curierul Judiciar nr. 6, din 9 februarie 1930, la București:

"Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adică actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sancționate în aceleași situațiuni când devin pedepsibile și relațiile sexuale normale. Așadar, numai atunci când se constată ca atare că actele au fost săvârșite cu violență (art. 263 CP) sau în așa chip încât s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cădea sub rigorile legii penale."

Incriminarea discriminativă a homosexualității apare abia odată cu Codul lui Carol al II-lea din 1937, aproximativ în aceeași perioadă cu ascensiunea rapidă a nazismului în Europa. Homosexualității îi era rezervat articolul 431, care după niște mici modificări, capătă această formă în anul 1938[53]:

alin. 1: Actele de inversiune sexuală săvârșite între bărbați sau între femei, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuală și se pedepsesc cu închisoare corecțională de la 6 luni la 2 ani.

alin. 2: Dacă actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este închisoare corecțională de la 1 la 3 ani.

alin. 3: Aceeași pedeapsă prevăzută la alineatul precedent se aplică și în cazul când actul s-a săvârșit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar dacă nu s-a produs scandal public.

În perioada comunistă homofobia din legea penală este păstrată și augmentată. În Codul Penal al Republicii Populare Române promulgat în 1948 vechiul articol 431 înăsprește pedepsele la un minimum de 2 ani și un maxim de 5. În 1957 deja dispare condiționarea "scandalului public" și orice raport sexual consimțit între persoane de același sex este incriminat.

Articolul 200[modificare | modificare sursă]

Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, statul comunist român își schimbă destul de mult atitudinea față de multe aspecte ale vieții sociale. În această direcție se poate înscrie și evoluția legislației de opresiune împotriva minorității homosexuale. La început a fost o scurtă perioadă de relativă liberalizare, urmând ca după câțiva ani instrumentele de control și de îngrădire a vieții private să fie perfecționate. În 1968 Marea Adunare Națională elaborează o versiune complet revizuită a Codului Penal din 1936. Acum infracțiunile privitoare la viața sexuală erau incluse în secțiunea infracțiunilor contra persoanei. Articolul 200, în aliniatul unu, elimina condiția scandalului public: "relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la cinci ani"[54]. Din punct de vedere social, articolul 200 a împiedicat activ dezvoltarea publică a oricărui tip de identitate homosexuală și a reprezentat un prețios instrument de șantaj politic. Celebru a rămas cazul scriitorului dizident Paul Goma, acuzat pe nedrept de homosexualitate și arestat pentru acest lucru. După 1989, articolul 200 a rămas neschimbat. Autoritățile române explicau, ca răspuns la intervențiile internaționale, că el reprezintă o "literă moartă" și că nu mai este pus în aplicare[55].

În România relațiile homosexuale sunt pe deplin legale din anul 2001, deși în trecut oameni cu această orientare au fost deseori persecutați de poliție, în special în anii comunismului. Aceștia erau obligați să devină conspiratori sau să aducă alte servicii Securității pentru că orientarea lor sexuală să nu fie dezvăluită, lucru care ar fi atras după sine pedeapsa. Însă înainte de comunism și de dictatura autoritară a lui Carol al II-lea, Codul Penal nu incrimina homosexualitatea decât dacă sodomia ar fi fost săvârșită prin forță de către un bărbat asupra altuia - cu alte cuvinte doar violul era condamnat.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Sexual Orientation, Homosexuality, and Bisexuality”, APAHelpCenter.org, http://www.apa.org/helpcenter/sexual-orientation.aspx, accesat la 30 martie 2010 
  2. ^ a b Page 30 Case No. S147999 in the Supreme Court of the State of California, In re Marriage Cases Judicial Council Coordination Proceeding No. 4365(...) - APA California Amicus Brief — As Filed” (PDF). http://www.courts.ca.gov/documents/Amer_Psychological_Assn_Amicus_Curiae_Brief.pdf Page 30. Accesat la 21 decembrie 2010. 
  3. ^ a b Frankowski BL; American Academy of Pediatrics Committee on Adolescence (1 iunie 2004). „Sexual orientation and adolescents”. Pediatrics 113 (6): 1827–32. doi:10.1542/peds.113.6.1827. PMID 15173519. http://pediatrics.aappublications.org/content/113/6/1827.long. 
  4. ^ a b "Therapies" to change sexual orientation lack medical justification and threaten health”. Pan American Health Organization. http://new.paho.org/hq/index.php?option=com_content&task=view&id=6803&Itemid=1926. Accesat la 26 mai 2012.  archived here [1].
  5. ^ Robinson, B. A. (2010). „Divergent beliefs about the nature of homosexuality”. Religious Tolerance.org. http://www.religioustolerance.org/hom_fixe.htm. Accesat la 12 septembrie 2011. 
  6. ^ Schlessinger, Laura (2010). „Dr. Laura Schlessinger and homosexuality”. Religious Tolerance.org. http://www.religioustolerance.org/hom_0078.htm. Accesat la 19 septembrie 2012. 
  7. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite apa2009
  8. ^ a b LeVay, Simon (1996). Queer Science: The Use and Abuse of Research into Homosexuality. Cambridge: The MIT Press ISBN 0-262-12199-9
  9. ^ Science Daily: Same-Sex Behavior Seen In Nearly All Animals
  10. ^ 1,500 animal species practice homosexuality. The Medical News, 23 October 2006
  11. ^ Sommer, Volker & Paul L. Vasey (2006), Homosexual Behaviour in Animals, An Evolutionary Perspective. Cambridge University Press, Cambridge. ISBN 0-521-86446-1
  12. ^ (Bagemihl 1999)
  13. ^ a b Harrold, Max (16 februarie 1999). „Biological Exuberance: Animal Homosexuality and Natural Diversity”. The Advocate, reprinted in Highbeam Encyclopedia. http://www.encyclopedia.com/doc/1G1-53877996.html. Accesat la 10 septembrie 2007. 
  14. ^ Census statistics show quarter of California same-sex couples raising kids
  15. ^ More Same-Sex Couples in Colorado, Census Shows
  16. ^ Region Saw Increase In Same-Sex Households
  17. ^ Census 2010: One Quarter of Gay Couples Raising Children
  18. ^ Minnesota Sees 50% Rise in Number of Gay Couples
  19. ^ Census:Dutchess, Ulster Gay Households Increase
  20. ^ Same Sex Couples' Numbers Soar In N.Y, 2010 Census Finds
  21. ^ 87% Increase in Same-Sex Nevada Households Since 2000
  22. ^ 2010 Census indicates increase among same-sex homeowners in Oklahoma
  23. ^ Spike In Number of City's Same-Sex Couples
  24. ^ Sexual Orientation. American Psychiatric Association.
  25. ^ gay, lesbienne, homo - origine, étymologie - LEXILOGOS >>
  26. ^ a b c d "Demographics of the Gay and Lesbian Population in the United States: Evidence from Available Systematic Data Sources", Dan Black, Gary Gates, Seth Sanders, Lowell Taylor, Demography, Vol. 37, No. 2 (May, 2000), pp. 139–154 (available on JSTOR).
  27. ^ Sexual Behavior in the Human Male, p. 656
  28. ^ a b http://downloads.bbc.co.uk/podcasts/radio4/moreorless/moreorless_20101001-1335a.mp3
  29. ^ David Leonhardt (28 iulie 2000). „John Tukey, 85, Statistician; Coined the Word 'Software'”. The New York Times. 
  30. ^ Biography 15.1, John W. Tukey (1915–2000). http://www.swlearning.com/quant/kohler/stat/biographical_sketches/bio15.1.html. Accesat la 19 mai 2009.  John Tukey a criticat procedura de selectare a respondenților.
  31. ^ Book Review by Martin Duberman, The Nation, November 3, 1997. http://www.kinseyinstitute.org/publications/duberman.html.  Martin Duberman asupra „curățării” datelor de către Gebhart
  32. ^ Billy JO, Tanfer K, Grady WR, Klepinger DH (1993). „The sexual behavior of men in the United States”. Family Planning Perspectives 25 (2): 52–60. doi:10.2307/2136206. PMID 8491287. 
  33. ^ Binson, Diane; Michaels, Stuart; Stall, Ron; Coates, Thomas J.; Gagnon, John H.; Catania, Joseph A. (1995). „Prevalence and Social Distribution of Men Who Have Sex with Men: United States and Its Urban Centers”. The Journal of Sex Research 32 (3): 245–54. doi:10.1080/00224499509551795. 
  34. ^ Johnson AM, Wadsworth J, Wellings K, Bradshaw S, Field J (1 decembrie 1992). „Sexual lifestyles and HIV risk”. Nature 360 (6403): 410–2. doi:10.1038/360410a0. PMID 1448163. 
  35. ^ Laumann, E. O., Gagnon, J. H., Michael, R. T., & Michaels, S. (1994). The social organization of sexuality: Sexual practices in the United States. Chicago: University of Chicago Press.[necesită pagina]
  36. ^ Wellings, K., Field, J., Johnson, A., & Wadsworth, J. (1994). Sexual behavior in Britain: The national survey of sexual attitudes and lifestyles. London, UK: Penguin Books.[necesită pagina]
  37. ^ a b AVJonathan Tisdall  . „Norway world leader in casual sex, Aftenposten”. Aftenposten.no. http://www.aftenposten.no/english/local/article633160.ece. Accesat la 24 august 2010. 
  38. ^ a b Sex uncovered poll: Homosexuality”. London: Guardian. 26 octombrie 2008. http://www.guardian.co.uk/lifeandstyle/2008/oct/26/relationships. Accesat la 24 august 2010. 
  39. ^ a b McConaghy, N; Hadzi-Pavlovic, D; Stevens, C; Manicavasagar, V; Keller, M; MacGregor, S; Wright, M; Bailey, J et al. (2006). „Fraternal Birth Order and Ratio of Heterosexual/Homosexual Feelings in Women and Men”. Journal of Homosexuality 51 (4): 161–174. doi:10.1300/J082v51n04_09. ISSN 00918369. OCLC 202629885. PMID 17135133. http://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S1090513808000688. 
  40. ^
  41. ^ TERESA L. WAITE, December 8, 1992 "Sexual Behavior Levels Compared in Studies In Britain and France" in the New York Times[2]
  42. ^ 27% of Gay Voters Sided with McCain”. The Advocate. 7 noiembrie 2008. http://www.advocate.com/news_detail_ektid65015.asp. Accesat la 21 decembrie 2010. [nefuncțională]
  43. ^ Smith, David M.; Gates, Gary J. (22 august 2001). „Gay and Lesbian Families in the United States: Same-Sex Unmarried Partner Households. http://www.urban.org/UploadedPDF/1000491_gl_partner_households.pdf. Accesat la 26 ianuarie 2011. 
  44. ^ Bruce Bagemihl, Biological Exuberance: Animal Homosexuality and Natural Diversity, St. Martin's Press, 1999; ISBN 0-312-19239-8
  45. ^ Abstract
  46. ^ Långström, Niklas (7 iunie 2008). „Genetic and Environmental Effects on Same-sex Sexual Behaviour: A Population Study of Twins in Sweden”. Archives of Sexual Behavior (Archives of Sexual Behavior) 39 (1): 75–80. doi:10.1007/s10508-008-9386-1. PMID 18536986. 
  47. ^ Submission to the Church of England’s Listening Exercise on Human Sexuality”. The Royal College of Psychiatrists. http://www.rcpsych.ac.uk/workinpsychiatry/specialinterestgroups/gaylesbian/submissiontothecofe.aspx. Accesat la 13 iunie 2013. 
  48. ^ a b Swaab, Dick F. (2010). „IV. Seksuele differentiatie van de hersenen in de baarmoeder” (în olandeză) (EPUB). Wij zijn ons brein (ed. I). Amsterdam: Uitgeverij Contact. ISBN 978-90-254-36360-8 
  49. ^ Garcia-Falgueras A, Swaab DF (2010). „Sexual Hormones and the Brain: An Essential Alliance for Sexual Identity and Sexual Orientation”. Endocrine Development. Endocrine Development 17: 22–35. doi:10.1159/000262525. ISBN 978-3-8055-9302-1. PMID 19955753. „The fetal brain develops during the intrauterine period in the male direction through a direct action of testosterone on the developing nerve cells, or in the female direction through the absence of this hormone surge. In this way, our gender identity (the conviction of belonging to the male or female gender) and sexual orientation are programmed or organized into our brain structures when we are still in the womb. There is no indication that social environment after birth has an effect on gender identity or sexual orientation.”. 
  50. ^ Existau și alte motive decat cel pedagogic. In Creta relațiile cu tinerii fuseseră introduse pentru a controla nașterile, conform Politicii lui Aristotel, 2, 7, 5. Vezi Bremmer 1991, p. 21.
  51. ^ APA Task Force on Appropriate Therapeutic Responses to Sexual Orientation. (2009). Report of the Task Force on Appropriate Therapeutic Responses to Sexual Orientation. Washington, DC: American Psychological Association. p. 86. Online la: http://www.apa.org/pi/lgbt/resources/therapeutic-response.pdf
  52. ^ Vasile Dongoroz, "Articol despre Pederastie", Curierul Judiciar nr. 6, din 9 februarie 1930, București
  53. ^ Codul penal Carol al II-lea adnotat de E. Petit și C. Gr. Zotta, București, 1939, pag. 373
  54. ^ Codul Penal și Codul de Procedură Penală, ed. Lumina Lex, Buc., 1992
  55. ^ Scrisoare semnată de Subsecretarul de Stat Adrian Duță din Ministerul de Justiție, către Stefan Cooper, iulie 1992

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jan Bremmer: Orpheus: From Guru To Gay, în: Philippe Borgeaud (îngrijitor de ediție): Orphisme et Orphée - en l´honneur de Jean Rudhardt, Geneva 1991 (= Recherches et Rencontres. Publications de la Faculté des lettres de Genève 3), p. 12-30.
  • Human Rights Watch, International Gay and Lesbian Human Rights Comission - raportul "Scandaluri publice. Orientarea sexuală și legea penală în România", 1998, Arta Grafică, București

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Homosexualitate

Legături externe[modificare | modificare sursă]