Eugen Barbu
| Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu |
||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism - Clasicism |
||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română |
||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, București - d. 7 septembrie 1993, București) a fost un membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic român, laureat al premiului Herder.
Cuprins |
Scurtă prezentare[modificare]
Fiul scriitorului Nicolae Crevedia,[1]Eugen Barbu a terminat Facultatea de Litere a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la aceeași Universitate.
În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul. Conflictual și resentimentar, înconjurat de toți frustrații lumii literare, Barbu a făcut să fie atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu.[2] În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR. În 1975, Eugen Barbu a devenit deputat în Marea Adunare Națională. [3] Din 1970 până în 1989, Eugen Barbu a condus revista Săptămâna [4].
A fondat și condus revistele Săptămâna și România Mare.
A înființat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naționalistă România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996.
A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu.[5]
Opera literară[modificare]
A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viața Românească, și apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba).[6] A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoțit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.
A lăsat și un Jurnal.
A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.
A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele (1969) și Incognito III (1978).[7][8][9]
Opere publicate[modificare]
Nuvele și povestiri:
- Gloaba, 1955;
- Tripleta de aur, 1956;
- Oaie și ai săi, 1958;
- Patru condamnați la moarte, 1959;
- Tereza, 1961;
- Prânzul de duminică, 1962;
- Vânzarea de frate, 1968;
- Martiriul Sfântului Sebastian, 1969;
- Miresele, 1975;
Romane:
- Balonul e rotund, 1956;
- Unsprezece, 1956;
- Groapa, 1957;
- Șoseaua Nordului, 1959;
- Facerea lumii, 1964;
- Princepele, 1969;
- Incognito I-IV, 1975 -1980; (incognito)
- Săptămâna nebunilor, 1981;
Reportaje:
- Pe-un picior de plai, 1957;
- Cât în 7 zile, 1960;
- Cu o torță alergând în fața nopții, 1972;
Memorialistică, eseuri, critică, proiecte literare:
- Jurnal, 1966;
- Măștile lui Goethe, 1967;
- Foamea de spațiu, 1969;
- Jurnal în China, 1970;
- Caietele Princepelui I-VI, (1972-1981);
- O istorie polemică și antologică a literaturii române, 1976;
Teatru:
- Să nu-ți faci prăvălie cu scară, 1959;
- Labyrintul, 1967 etc.
Piesele sunt adunate în vol. Teatru;
Versuri:
- Osânda soarelui, 1968;
Traduceri din Faulkner, Th. Mann etc; Readuce în literatura română opera lui Panait Istrati; Scenarii de film: seria Haiducilor.
Pamfletarul Eugen Barbu[modificare]
Eugen Barbu director de reviste[modificare]
Gazetarul Eugen Barbu[modificare]
Eugen Barbu, critic de artă[modificare]
Eugen Barbu despre Sabin Bălașa[modificare]
- Articolul Teatrul National, în ziarul România Liberă, 1 octombrie 1970
- Articolul Un premiu, în ziarul România Liberă, 22 aprilie 1971
- Articolul Culturale, în ziarul România Liberă, 3 februarie 1972
- Articolul Tot ce picteaza inseamna Mit, în ziarul Scânteia tineretului, 28 noiembrie 1982
Romancierul Eugen Barbu[modificare]
Eugen Barbu despre ...[modificare]
- „... odată terminată o carte, ea devine un glonț scăpat din pușcă, nu-l mai poți întoarce.”[necesită citare]
Note[modificare]
- ^ http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2003-01-17/%E2%80%9CEugen+Barbu+e+fiul+lui+Nicolae+Crevedia%E2%80%9D
- ^ Gabriel Dimisianu: Un martor din apropiere
- ^ http://agonia.ro/index.php/essay/13911134/print.html
- ^ Critici in profil RO
- ^ http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/jurnalul-national/eugen-barbu-a-fost-exclus-din-uniunea-scriitorilor-555725.html
- ^ http://www.romlit.ro/eugen_barbu
- ^ http://www.romlit.ro/eugen_barbu
- ^ http://www.romlit.ro/cui_i_e_fric_de_plagiat
- ^ http://catavencu.ro/din-memoriile-lui-nicolae-manolescu-ii-20276
Legături externe[modificare]
- EUGEN BARBU, de Alex. Ștefănescu, România literară, Numărul 33 / 2002
- EUGEN BARBU (II), de Alex. Ștefănescu, România literară, Numărul 34 / 2002
- Eugen Barbu a fost exclus din Uniunea Scriitorilor, 29 septembrie 2010, Jurnalul Național