Eugen Barbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat.
Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiţionalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeţi - Eseişti
Nuvelişti - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
Toate articolele din serie
editează

Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, Bucureşti - d. 7 septembrie 1993, Bucureşti) a fost un membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist român, laureat al premiului Herder.

Cuprins

[modifică] Scurtă prezentare

Important prozator român contemporan, pamfletar, jurnalist, scenarist, publicist, membru corespondent al Academiei Române, contestat vehement de anumiţi critici pentru plagiatul dovedit din romanul Incognito.

A fost de asemenea contestat, mai ales după decembrie 1989 şi pentru campaniile de factură antisemită, din revista Săptămâna pe care a creat-o şi condus-o şi, respectiv din revista România Mare, înfiinţată şi condusă de Corneliu Vadim Tudor.[necesită citare]

A înfiinţat, alături de cel care este considerat discipolul său, Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naţionalista, România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996.

[modifică] Opera literară

A debutat cu un volum de nuvele. A scris apoi romanele Groapa, Şoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoţit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de şantier al creaţiei), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.

A lăsat şi un interesant Jurnal.

Eugen Barbu a fost unul dintre foarte puţinii oameni din cei ce au fost „mari” în România dintre 1965 şi 1989, care nu a făcut nici cea mai vagă încercare de a se justifica sau de a-şi „croi” o haină de dizident inexistent, aşa cum au făcut foarte mulţi dintre cei care au devenit, peste noapte, mari iubitori ai democraţiei post-decembriste. Rămâne în amintirea celor ce au trăit acele timpuri denumirea servilă dată Elenei Ceauşescu: „Înalta Doamnă a Ţării”(!).

A fost căsătorit cu actriţa Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.

[modifică] Opere publicate

Nuvele şi povestiri:

Romane:

Reportaje:

Memorialistică, eseuri, critică, proiecte literare:

Teatru:

Piesele sunt adunate în vol. Teatru;

Versuri:

Traduceri din Faulkner, Th. Mann etc; Readuce in literatura romana opera lui Panait Istrati; Scenarii de film: seria Haiducilor.

[modifică] Pamfletarul Eugen Barbu

[modifică] Eugen Barbu director de reviste

[modifică] Gazetarul Eugen Barbu

[modifică] Eugen Barbu, critic de artă

[modifică] Eugen Barbu despre Sabin Bălaşa

[modifică] Romancierul Eugen Barbu

[modifică] Eugen Barbu despre ...

  • „... odată terminată o carte, ea devine un glonţ scapat din puşcă, nu-l mai poţi întoarce.”

[modifică] Legături externe

Wikicitat
La Wikicitat găsiţi citate legate de Eugen Barbu.
Unelte personale
În alte limbi