Gabriel Popescu (balerin)
| Gabriel Popescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]   București, România |
| Decedat | (72 de ani)[2] București, România[1] |
| Partener(i) | Irinel Liciu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | balerin |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Pregătire | Floria Capsali |
| Organizație | Opera Națională București Zurich Opera[*] Staatsoper Berlin[*] |
| Cunoscut pentru | prim-solist al Operei Române |
| Mișcare politică | LGBT |
| Partener(ă) | Irinel Liciu |
| Premii | Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler |
Modifică date / text  | |
Gabriel Popescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost prim-balerin al Operei din București apreciat[de cine?] ca fiind cel mai mare balerin român din perioada postbelică.[3][4][5][6][7][8][9][10][11]
Biografie[modificare | modificare sursă]
A fost elevul maestrei de balet Floria Capsali. În 1948 a fost angajat al operei din București[12]. Din 1949 până în 1965 a dansat alături de Silvia Irinel Liciu (soția lui Ștefan Augustin Doinaș).[13] Primește medalia de aur la competiții internaționale de balet din Berlin și Varșovia.[14] În sezonul 1955-1956 Irinel Liciu și Gabriel Popescu a dansat în opera Fantana din Bakhchisaray dirijată de Sergiu Comissiona. Acest moment reprezintă debutul lui Comissiona ca dirijor de operă.[15] În 1958 a jucat în filmul Balerina în regia lui Mihai Bucur.[16] În 1959 a fost condamnat datorită orientării sale sexuale.[17][18] În 1964 a primit la Moscova Premiul întâi pentru un excepțional pas-de-deux din Don Quijote unde a avut-o ca parteneră pe Larisa Șorban, pe atunci cea mai buna balerină a baletului din Cluj.[19] În 1965 Gabriel Popescu aflat într-un turneu în Franța a rămas la Paris unde, împreună cu Stere Popescu, a cerut azil politic.[20][21][22]
A fost dansator principal, coregraf și maestru de balet la Opera din Zürich și din 1975 la Opera din Berlin. Din 1978 a fost profesor de balet în Italia la școala din Reggio Emilia.
A activat la opere faimoase ca Opera din Roma, Teatro alla Scala, Arenele din Verona. Intructor personal al unor dansatori renumiți ca Marcia Haydée, Gheorghe Iancu și prima balerină Carla Fracci (careia i-a fost și partener de scenă[23]).
După ’90 s-a întors în România.
A fost decorat cu Ordinul național Steaua României, în grad de Cavaler.[24]
Pentru o perioadă scurtă de timp a instruit compania de balet a Operei din București
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Theaterlexikon der Schweiz[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b Gabriel Popescu, Theaterlexikon der Schweiz[*]
- ^ Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, anul apariției 1993-2009
- ^ Dexonline accesat la 4 iulie 2014
- ^ Vivia Săndulescu, Gabriel Popescu Institutul Cultural Român. Accesat la 2 iulie 2014
- ^ Cristian Delceaj, 11 ani de la cea mai frumoasă tragedie din cultura română. Moartea poetului Ștefan Augustin Doinaș și sinuciderea balerinei Irinel Liciu Adevarul, 25 mai 2013, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Stelian Tănase, O mare iubire ține până la moarte Blog Stelian Tănase, 30 octombrie 2013, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Marina Bădulescu, DOCUMENTAR Opera Națională București, la 60 de ani Arhivat în , la Wayback Machine. Ager pres, 8 ianuarie 2014, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Cleopatra Lorințiu, A fost maestrul baletului românesc : Gabriel Popescu Arhivat în , la Wayback Machine. Zaman Romania, 18 septembrie 2013, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Eugen Giurgiu, Eternele Umbre - Sumare amintiri despre Doinas si Irinel Observatorul, 8 februarie 2002, accesat la 2 iulie 2014
- ^ George Marcu,Silvia Irinel Liciu Dicționarul personalităților feminine din România Editura Meronia, București, 2009, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin-Matei, Anicuța Tudor, Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu, Dicționar enciclopedic, Editura Enciclopedică, anul apariției 1993-2009
- ^ Răzvan Barbulescu, A plecat din dans și s-a refugiat în iubire Arhivat în , la Wayback Machine. Jurnalul, 24 aprilie2008, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Vivia Săndulescu, Gabriel Popescu Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 2 iulie 2014
- ^ Cecilia Burcescu, A Romanian Rhapsody: The Life of Conductor Sergiu Comissiona, 2008, pag. 64
- ^ Secvențe[nefuncțională]. Accesat la 2 iulie 2014
- ^ Elita gay din România, in pușcăriile comunisteAcasă.ro accesalt la 2 iulie 2014
- ^ Laura Toma, Dezbaterile R.l.: Romanca Laura, "mama" homosexualilor din Stuttgart Arhivat în , la Wayback Machine. România Liberă 6 iulie 2009, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Cleopatra Lorințiu, GABRIEL POPESCU, accesat la 4 iulie 2014
- ^ Martie - Stere POPESCU Institutul Cultural Român, 1 martie 2012, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Alexandra Olivotto, De la Panait Istrati până la nepotul lui Enescu, homosexualii românii au fost constant oprimați Evenimentul zilei, 2 noiembrie 2011, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Liana Tugearu, Întruchiparea Julietei, pe scenă și în viață Arhivat în , la Wayback Machine. România literară, numarul 22, 2002, accesat la 2 iulie 2014
- ^ Gabriel Popescu, Blog Balet la superlativ, accesat la 4 iulie 2014
- ^ Liana Tugearu, Evenimente din lumea dansului Arhivat în , la Wayback Machine. România literară, numărul 27, 2002, accesat la 2 iulie 2014