Antițigănism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Afiş publicitar pentru vânzarea unor romi ca robi în Moldova

Antițigănismul[1] (în engleză Antiziganism, franceză Antitziganisme, rusă Антицыганизм, transliterat antițîganizm) reprezintă ostilitatea, prejudecata sau rasismul direcționate către romi, cunoscuți popular ca „țigani”, care de-a lungul vremii au fost considerați stereotipic drept hoți, înșelători, leneși, ghicitori, murdari, lipsiți de educație etc. Din cauza stilului de viață seminomad și a diferențelor de limbă sau limbaj și cultură s-a produs și generalizat o senzație de neîncredere și respingere a populației rome în țările europene în care au migrat de-a lungul istoriei. Acest lucru s-a păstrat chiar și după adoptarea acestora a religiilor populațiilor majoritare, respectiv creștinism sau islamism.

Discriminarea romă în Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

La începutul secolului al XIII-lea se menționează în registrele Imperiului Bizantin prezența unor așa-numiți Atsínganoi care sunt descriși ca fiind un popor de vrăjitori care fac farmece inspirați de diavol și care pretind că ghicesc viitorul.

În secolul al XVI-lea, țiganii se răspândiseră deja pe întregul continent european și pentru a-și duce traiul munceau ca și confecționeri de căldări, muzicanți sau ca ostași.[2]

În Slovacia și vestul Ungariei și al Croației se emiseseră ordine împotriva romilor care erau considerați spioni ai turcilor. Prima lege împotriva țiganilor a fost promulgată în Moravia în 1538 și trei ani mai târziu împăratul Ferdinand I a poruncit ca toți țiganii din regatele sale să fie expulzați după un incident produs la Praga. În 1548, o lege a localității germane Augsburg zicea că: cine va voi să omoare un țigan nu va fi învinuit de ucidere[3]. În 1556 legea a devenit mai severă acuzând totuși pe cei care îneacă sau sufocă femei și copii de etnie romă.

În Anglia, în anul 1530 se interzicea intrarea țiganilor în țară și se poruncea celor deja intrați să părăsească teritoriul englez în termen de 15 zile. Cei care nu se supuneau poruncii erau întemnițați, deportați și li se confiscau bunurile și proprietățile. Ordinul a fost reformulat în 1554; noua versiune permitea romilor care renunțau la respingătoarele, deviantele și nelegiuitele forme de viață și tovărășii și renunțau la nomadism să trăiască în Anglia, iar nerespectarea acestor mențiuni ducea la execuție.

Antițigănismul în secolul al XVIII-lea[modificare | modificare sursă]

Edwin Longsden Long - Expulzarea ţiganilor din Spania

În 1710, împăratul Iosif I a emis un ordin prin care a poruncit ca toți bărbații adulți să fie spânzurați, iar femeile și copiii să fie loviți și expulzați pentru totdeauna. În Moravia li se tăia urechea stângă, iar în Boemia cea dreaptă. În Austria erau însemnați pe spate cu un fier încins când erau arestați. La un eventual al doilea arest, aceștia puteau fi identificați ca recidiviști crescându-le astfel pedeapsa. Persoanele care nu conlucrau cu poliția în prinderea romilor sau care îi ajutau pe aceștia să se ascundă erau pedepsiți de lege.

Chiar dacă marea majoritate a țiganilor părăsiseră imperiul s-au produs și unele masacre. În 1721 împăratul Carol al VI-lea a înăsprit legea incluzând executarea femeilor adulte de etnie romă, îndepărtarea minorilor din familiile rome și instituționalizarea acestora în centre de reeducare. În 1774 împărăteasa Maria Tereza a emis un ordin care interzicea căsătoriile cu un țigan. O țigancă pentru a se căsători cu un nețigan trebuia să prezinte evidențe prin care dovedea că are un loc de muncă stabil și că provine dintr-o familie care împărtășea valorile bisericii catolice, iar un bărbat rom trebuia să dovedească că poate întreține o femeie și copii. Copiii mai mari de 5 ani trebuiau să fie îndepărtați din famiile rome și educați de cetățeni neromi.

În Principatele Române, moșierii și mănăstirile ortodoxe dețineau țigani ca robi. În anul 1837, divanul Țării Românesti a dezrobit țiganii care aparțineau statului, colonizându-i în satele boierești. Țiganii au primit pământuri arabile și au fost tratați ca țărani liberi. Câtiva ani mai târziu, în Moldova, domnitorul Sturza a urmat exemplul domnitorului Ghica din Țara Româneasca și în 1844 a prezentat Adunării Obștesti un proiect de abolire pentru țiganii clerului și pentru cei care practicau meserii în orașe. Proiectul a fost votat și la scurt timp după aceea prințul Bibescu a țiganii care le aparțineau boierilor. În 1848, revolutia din Țara Românească a obținut abolirea totală a robiei, însă aceasta a fost reinstaurată în curând, după ce rușii și turcii au pătruns în Țările Române.[4]

În urma unor ample revolte, robia țiganilor a fost abolită definitiv la 22 decembrie 1855 în Moldova și la 20 februarie 1856 Țara Românească.

Poraimos[modificare | modificare sursă]

Poraimos este genocidul nazist împotriva romilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul holocaustului. Din cauza faptului că comunitățile țigănești din Europa Răsăriteană erau mult mai slab organizate decât comunitățile evreiești este mai greu de stabilit numărul victimelor de origine romă, dar Institutul de Cercetări ale Holocaustului afirmă că numărul asasinatelor împotriva romilor între anii 1939 și 1945 a fost între 500.000 și 1.500.000. În urma studiilor etnice, profesorul Ward Churchill a afirmat că numărul victimelor rome l-a depășit proporțional pe cel al evreilor, dar că tragedia acestora a fost marginalizată și ignorată de societate și de către cercetători. Exterminarea țiganilor din Boemia și Moravia a fost atât de cruntă încât, astăzi, limba țigănească boemă a devenit limbă moartă.

Antițigănismul modern[modificare | modificare sursă]

Discriminarea țiganilor a continuat și după cel de-al Doilea Război Mondial și continuă și în zilele noastre în special în țările din estul Europei precum România, Bulgaria, Slovacia, Serbia, Ungaria, Slovenia, dar și în Italia sau Franța. Cel mai adesea, romii trăiesc în cartiere mărginașe sau în comunități izolate de restul populației, uneori în ghetouri sau tabere ilegale și sunt supuși discriminării sociale la locul de muncă, în școli și adesea suferă de brutalitate polițienească. Profesorul bulgar Ognian Saparev a scris articole în care considera că ar trebui ca țiganii să locuiască în ghetouri pentru că nu pot fi civilizați, nici integrați, iar educația lor este înclinată spre furt, nu vor să muncească și că folosesc termenul de minoritate etnică pentru a șantaja autoritățile.[5] Aceste articole au fost scrise ca urmare a asasinării colegului său, prof. Stanimir Kaloyanov, care a murit în urma unei bătăi cu pari de către un grup de etnici romi în Sofia cu ocazia sărbătoririi absolvirii fiului său, în 2005.[6]

Manelele, gen de muzical considerat reprezentativ pentru cultura romă modernă, a suferit o agresivă campanie de discreditare și defăimare[7][8] ajungându-se ca măsurile împotriva culturii rome să ia forme politice oficiale la nivel local și județean interzicând audiția acestora în public (mijloace de transport, discoteci, festivaluri, taxiuri) nerespectarea acestor măsuri atrăgând pedepsirea celor care nu au respectat hotărârea[9].[10][11][12]. De asemenea a existat un studiu controversat al profesorului universitar doctor Ioan-Bradu Iamandescu conform căruia doar persoanele cu creier primitiv ascultă manele, datorită faptului că sunt ritmate și ating doar planul instinctual și deloc pe cel cognitiv.[13].

În Cehia, conform unui sondaj de opinie, 90% dintre locuitori nu își doresc ca vecini o familie de romi, considerându-i hoți și paraziți sociali[14]. De asemenea, s-a constatat că părinții de etnie cehă refuză să primească în adopție copii de etnie romă.[15] Autoritățile europene au mustrat autoritățile cehe și slovace în 2007 din cauza segregării forțate în școli a copiilor de etnie romă.[16]

Din 2006, mulți dintre țiganii care trăiau în Kosovo s-au regăsit în taberele de refugiați din Serbia și Muntenegru. Cei care au rămas suferă discriminări din partea albanezilor kosovari și sunt considerați colaboratori ai autorităților sârbe. În 2007, trei femei din Slovacia au primit indemnizații de la un spital care le-a sterilizat fără consimțământul lor pe când erau încă minore. Chiar dacă sterilizările fuseseră efectuate între anii 1999 și 2002 plângerile femeilor afectate nu fuseseră acceptate de tribunale decât după mulți ani.[17]

În luna iulie 2008, un tribunal din Italia a declarat că antițigănismul este o practică acceptabilă în locurile unde romii fură.[18] Prin această hotărâre, judecătorii au sprijinit cererile acuzatorilor care au cerut expulzarea romilor din Verona în 2001. În Italia au existat nenumărate declarații discriminatorii etniei rome venite chiar de la persoane importante ale politicii italiene precum prim-ministrul Silvio Berlusconi sau ministrul afacerilor interne Roberto Maroni[18]. Aceste acte au fost denunțate de Parlamentul European, care le-a considerat discriminatorii împotriva țiganilor și a cerut Italiei să renunțe la aceste propuneri.[19]

Thomas Hammarberg, comisar european însărcinat cu drepturile omului, a fost un militant împotriva discriminării rome declarând în august 2008 că sensibilitatea și retorica actuală împotriva romilor este foarte asemănătoare cu cea folosită de naziști și fasciști înainte de începerea masacrelor și uciderilor în masă din anii 1930-1940. Din nou se afirmă că țiganii sunt o amenințare pentru siguranța și sănătatea publică. Nu se face distincție între criminali și restul populației rome. Este o atitudine rușinoasă și primejdioasă.[20]

În conformitate cu ultima notă informativă privind Crimele din Ură al Human Rights First, țiganii sunt victimile agresiunile provocate în stradă și în alte locuri publice.[21]

În august 2010, guvernul francez condus de Nicolas Sarkozy a ordonat desființarea tuturor taberelor ilegale din Franța care erau alcătuite în marea majoritate din țigani români, iar locuitorii acestor tabere au fost repatriați primind ca ajutor bănesc 300 euro (adulții) și 100 euro (copiii). Aceste măsuri au dus la aspre critici din partea Comisariatului de Justiție al Europei reprezentat de Viviane Reding, José Manuel Durão Barroso, președintele Comisiei Europene, și Angelei Merkel, cancelarul german.

Persecuția țiganilor în cultura populară[modificare | modificare sursă]

Femeie de etnie romă protestând împotriva discriminării şi prejudecăţilor

Centrul European pentru Cercetarea Antițigănismului a prezentat oficial o plângere împotriva actorului și umoristului Sacha Cohen care l-a interpretat pe Borat într-un film documentar în care incită la violență și la încălcarea legilor germane cu privire la discriminare[22]. O parte din acest film satiric, care în film reprezintă cătunul kazah Borat, este realizat în realitate într-un sat țigănesc din România. În plus, personajul face referință la faptu că se dedică la urmărirea țiganilor și accidentarea acestora cu autoturismul.

În cartea Tintin, în capitolul Bijuteriile lui Castafiore, se critică antițigănismul, țiganii care se instalează pe proprietatea căpitanului Haddock fiind pe nedrept învinuiți de furtul smaraldului Biancăi Costafiore.

Într-un episod al serialului Doctor House unul dintre pacienți e de etnie romă și doctorul House ironizează exagerata protecție a părinților pacientului față de cei nețigani și victimizarea exagerată a acestora.

Măsuri de control[modificare | modificare sursă]

Formele de represiune ale autorităților și ale societății au fost foarte variate, pornind de la simpla marginalizare, trecând prin sedentarizarea forțată și ajungând până la crimă și genocid. Ca răspuns al fiecărui act discrimator, etnia romă a găsit căi și mecanisme de supraviețuire prin ascundere, adaptare sau fugă.

  • Expulzarea - la un moment dat în istoria lor, toate țările europene au emis un ordin de expulzare a cetățenilor romi; cu toate acestea au rămas grupuri izolate care au generat noi comunități
  • Deportarea - în țări precum Anglia sau Portugalia s-a folosit transportarea silită a țiganilor către coloniile americane, în opoziție cu politica spaniolă care interzicea emigrarea țiganilor către coloniile spaniole din America și ordona întoarcerea celor deja plecați.
  • Înrobirea - țiganii au fost ținuți robi în Țara Românească, Moldova, Transilvania și Ungaria.
  • Asimilarea - de-a lungul vremilor, în multe țări, țiganii au fost obligați să renunțe la nomadismul tradițional, la veșmintele tradiționale, la limba maternă și la obiceiuri. Acest lucru are loc și astăzi în majoritatea societăților europene.
  • Izolare - s-a încercat uneori izolarea țiganilor în regiuni stăpânite de ei, aici amintind propunerea lui Antonescu sau încarcerarea țiganilor din Spania din timpul regelui Ferdinand al VII-lea.
  • Exterminarea - în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii și aliații lor din Axă, printre care și România, au ucis cca 220.000 de romi.[23]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.realitatea.net/romani-criss-acuza-presa-din-romania-de-anti-tiganism_108587.html
  2. ^ ↑ David Crowe (2004): A History of the Gypsies of Eastern Europe and Russia (Palgrave Macmillan) ISBN 0-312-08691-1 p.XI
  3. ^ Crowe (2004) p.34
  4. ^ Romii
  5. ^ http://www.bghelsinki.org/en/press/2003/en/05-22.htm/
  6. ^ One year has passed since a professor was murdered by "Jipsies", Darik Radio news bulletin
  7. ^ http://antimanele.page.tl/
  8. ^ http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-03-12/rezistenta-manelele-interzise-la-vaslui.html
  9. ^ http://hazmedia.ro/2010/04/20/manele-interzise-prin-lege-la-iasi/
  10. ^ http://www.ziaruldeiasi.ro/local/manele-interzise-prin-lege-la-iasi~ni6ag1
  11. ^ http://www.ziare.com/buzau/sarata-monteoru/manele-interzise-pe-drumul-vinului-579548
  12. ^ http://www.adevarul.ro/locale/galati/Manelele_lui_Guta_si_Salam-interzise_la_Galati_0_216578447.html
  13. ^ http://stirileprotv.ro/stiri/social/cum-se-comporta-creierul-cand-asculta-manele.html
  14. ^ http://translate.google.com/translate?u=http%3A%2F%2Fwww.romea.cz%2Findex.php%3Fid%3Dservis%2Fz2005_0318&hl=cs&ie=UTF8&sl=cs&tl=en
  15. ^ http://www.radio.cz/en/section/curraffrs/what-is-keeping-children-in-orphanages-when-so-many-people-want-to-adopt
  16. ^ http://www.nytimes.com/marketing/iht/search/?iht
  17. ^ http://www.earthtimes.org/
  18. ^ a b http://www.guardian.co.uk/world/2008/jul/01/italy
  19. ^ http://edition.cnn.com/2008/WORLD/europe/07/15/italy.gypsies.ap/index.html
  20. ^ https://archive.is/20120630002157/www.coe.int/t/commissioner/Viewpoints/080818_en.asp
  21. ^ http://www.humanrightsfirst.org/our-work/Fighting-Discrimination/
  22. ^ http://www.breitbart.com/article.php?id=061101190142.n43n2q02&show_article=1
  23. ^ Genocide of European Roma (Gypsies), 1939-1945. http://www.ushmm.org/wlc/en/article.php?ModuleId=10005219. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]