Varujan Vosganian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Varujan Vosganian
Vosganian senat.jpg
Varujan Vosganian
Date personale
Născut 25 iulie 1958,
Craiova
Căsătorit cu Mihaela Vosganian
Naționalitate Armean
Cetățenie România
Armenia
Ocupație economist[*]
poet
om politic
eseist[*]
scriitor
Ministrul economiei
În funcție
5 aprilie 2007 - 22 decembrie 2008
21 decembrie 2012 – 7 octombrie 2013
Precedat de Ioan-Codruț Șereș
Sebastian Vlădescu
Daniel Chițoiu
Succedat de Gheorghe Pogea
Adriean Videanu
Senator de Iași
Deținător actual
Funcție asumată
1996
Deputat de București
În funcție
1990 – 1996

Partid politic Partidul Național Liberal
Alma mater Universitatea din București
Profesie Economist

Varujan Vosganian (arm. Վարուժան Ոսկանյան) (n. 25 iulie 1958, Craiova) este un economist, om politic și scriitor român de origine armeană. Este președintele Uniunii Armenilor din România de la reînființarea acesteia în 1990 și prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România din 2005.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Varujan Vosganian s-a născut la data de 25 iulie 1958, în municipiul Craiova, într-o familie de etnie armeană. Cu mare greutate ambii bunici ai lui au scăpat de Genocidul Armenilor între anii 1915-1923 din Imperiul Otoman și s-au stabilit în România. Bunicii după tata, Garabet și Arșaluis Vosganian, erau din orașul Constantinopol (Istanbulul de astăzi din Turcia, de unde a pornit planul Genocidului: în 24 aprilie 1915, au fost arestați și mai târziu uciși cca. 1000 armeni intelectuali din Constantinopol), un oraș cu o comunitate armeană numeroasă și importantă. Bunicul după mamă, Sedrak Melikian, era originar din Urmia, Persia, dar se mutaseră în orașul vechi armenesc, Karin (Erzerum de astăzi, care se află în estul Turciei), iar bunica după mama, Sofia Melikian, era originară din Ruse, Bulgaria. Ambii părinți ai lui V. Vosganian, Bergi și Elisabete Vosganian, sunt din București.

Vosganian și-a petrecut copilăria în municipiul Focșani, unde se stabiliseră bunicii lui după tată. Copilăria sa cu adevăratele povești despre evenimentele oribile ale Genocidului Armenilor, precum și parcursul stabilirii Comunismului în România etc, sunt baza faimosului roman al lui V. Vosganian, „Cartea șoaptelor”.

Între anii 1978-1991, a predat cursuri duminicale neoficiale de limba, istoria și cultura armeană în București: ultima școală armeană fusese închisă în 1962. „Datorez cunoașterea aprofundată a limbii armene educației primite în familie. Fără să fi fost elev, am devenit profesor de limba armeană - spune Vosganian și continuă,- în același timp eu sunt și armean și român. Cu mare mândrie reprezint poporul armean în România, dar în strainătate eu reprezint România”.

După finalizarea studiilor medii la Liceul “Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1982, ca șef de promoție) și Facultatea de Matematică a Universității București (1991). Obține în 1998 titlul de doctor în Economie la Academia de Studii Economice din București.

Vorbește fluent limbile armeană, engleză, franceză, italiană și spaniolă.

Este căsătorit cu Mihaela Vosganian, profesor universitar, compozitoare de muzică simfonică și are o fiică (Armine), actriță și regizor.

În politică[modificare | modificare sursă]

Cariera politică a lui Vosganian începe odată cu Revoluția din 1989.

Despre participarea lui la evenimentele din Decembrie 1989 povestește chiar el: „Rolul meu a fost acela de a fi titularul unei fișe de deținut și unul dintre puținii, de altfel, participanți din Piața Universității după ce mitingul din Piața Palatului s-a destrămat. Credeam că nu sunt eu, că nu mi se întmplă mie, chiar și atunci când am fost dus pe Strada Eforie la sediul Securității, în camera aceea de tortură unde sângele curgea ca tapetul pe pereți. Aveam sentimentul că parcă am ieșit din viața mea, am fost apoi legați cu mâinile la spate pe un câmp și am așteptat vreo două ore să ne omoare. Și aceea a fost întâlnirea mea cu moartea. Apoi ne-au suit înapoi în mașină, când au aflat că muncitorii încep să vină spre centru. Unul dintre noi care era mai experimentat în lucruri din astea a strigat "Suntem salvați, ne duc la Jilava". Motivul pentru care am participat la acele evenimente este că m-am gândit că, dacă nu sunt acolo în clipa aceea, însemna că tot ce am răbdat până atunci a meritat să rabd. Adică a fost un gest de revoltă venind din toate străfundurile celor 30 de ani pe care îi trăisem până atunci”.

În anul 1990, devine membru în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). În același an, se reînființează Uniunea Armenilor din România (UAR), al cărui președinte este și în prezent. A reprezentat minoritatea armenilor în Parlamentul României ca deputat în două legislaturi (1990-1992, 1992-1996), îndeplinind în această calitate funcțiile de lider al Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale (octombrie 1992 - decembrie 1995), membru al Consiliului Minorităților Naționale (din 1993), membru în Comisia economică, în Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale (1990-1992), membru în Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare și în Comisia specială pentru avizarea propunerii legislative privind minoritățile naționale și comunitățile autonome (1992-1996).

El a fondat Partidul Alternativa României (PAR), împreună cu Adrian Iorgulescu și Laurențiu Ulici, cu puțin timp înaintea alegerilor parlamentare din 1996, devenind președinte al acestuia (1996-1999). Partidul Alternativa României și-a schimbat denumirea în cea de Uniunea Forțelor de Dreapta la data de 28 martie 1999, Vosganian îndeplinind funcțiile de copreședinte (1999-2001) și președinte al Consiliului Național (2001-2003) al acestui partid. UFD a fost membru al coaliției CDR 2000, lansată în august 2000 cu scopul de a participa la alegerile din anul 2000. UFD a fuzionat prin absorbție cu Partidul Național Liberal la 19 aprilie 2003.

A fost ales ca senator de Iași în legislatura 1996-2000 (pe listele Convenției Democrate Române) și în legislaturile 2004-2008, 2008-2012, 2012- (pe listele PNL). În această calitate, a îndeplinit funcțiile de președinte al Comisiei de Buget, Finanțe, Activitate bancară și Piața de capital a Senatului României (decembrie 1996 - octombrie 1998; decembrie 2004 - decembrie 2006), membru în Comisia pentru muncă și protecție socială (decembrie 2006 - februarie 2007) și în Comisia economică, industrii și servicii (din februarie 2007), precum și membru în Delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (decembrie 2004 - 1 martie 2007).

În anul 2003, ca urmare a fuziunii prin absorbție a UFD cu PNL, Varujan Vosganian devine membru în Biroul Permanent Central al PNL, membru în Consiliul Național de Conducere al Alianței "Dreptate și Adevăr" și coordonator al Comisiei Naționale de Strategie a PNL (2003-2005). Îndeplinește apoi funcții de conducere în cadrul PNL, fiind membru al Comitetului Executiv al PNL (2005–2007), purtător de cuvânt (din 2006) și vicepreședinte (2007-2014).

În octombrie 2006, a fost propus pentru ocuparea funcției de comisar european din partea României, după ce aceasta va fi aderat la Uniunea Europeană, dar această nominalizare a fost umbrită de dezvăluirile șocante din presa românească despre presupusa colaborare cu fosta Securitate. În cele din urmă, Varujan Vosganian a solicitat retragerea nominalizării sale, deși între timp s-a dovedit ca "acuzele reprezintă o încercare de dezinformare și manipulare", lucru confirmat de CNSAS și explicat prin jocurile politice ale vremii. V. Vosganian a acționat în instanță pe calomniatorii săi, care au fost obligați de tribunal la plata unor compensații morale și materiale.

 Vosganian este un susținător al mișcării de unificare a României și Republicii Moldova în cadrul UE, declarând în ședința Senatului din 10 aprilie 2006 că atât timp cât există două țări (România și Republica Moldova) separate, "poporul român va fi ultimul popor care va purta rușinea de a fi divizat de o frontieră artificială". În aceeași ședință s-a autodescris drept un "unionist incurabil".[5] 

La data de 12 decembrie 2006, Vosganian este numit în funcția de ministru al economiei și comerțului în Guvernul Tăriceanu, apoi după restructurarea guvernamentală din 5 aprilie 2007, preia portofoliul de ministru al economiei și finanțelor (prin comasarea portofoliului economiei și comerțului cu cel al finanțelor).

Din decembrie 2012 până în octombrie 2013, a fost ministru al economiei în guvernul Ponta 2.

În 2 septembrie, 2013, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) a solicitat inceperea urmăririi penale împotriva ministrului Economiei, Varujan Vosganian, și a fostului ministru Adriean Videanu, pentru "complot si subminarea economiei naționale". Procurorii îi acuză pe cei doi ca au favorizat compania Interagro, deținută de magnatul Ioan Niculae, să obțină prețuri preferențiale de la compania de stat Romgaz. În ziua următoare, într-o conferință de presă, Varujan Vosganian a explicat toată situația:

„În întreg dosarul referitor la Romgaz, nu există in legatură cu Varujan Vosganian nicio suspiciune privind vreun fapt de coruptie sau vreo implicare de natura personala. Asta ca sa fie clar, reiau ceea ce am spus ieri, in legatura cu Varujan Vosganian, in douazeci si trei de ani, de cand sunt membru al Parlamentului, cu foarte mica pauza, ocupand functii dintre cele mai inalte in stat si administrand cel mai mare minister din istoria Romaniei, nu a existat nicio suspiciune de coruptie. E un lucru pe care am sa-l repet de fiecare data, ca sa se stie ca acest dosar are in vedere doar discutarea unor optiuni de natura economica ale Guvernului, statuate prin Memorandumuri si publicate in Monitorul Oficial. Ce fel de complot e acela care isi publica actele in Monitorul Oficial, va trebui sa aflam.[...] In acea perioada, cand eu subminam economia nationala, produsul intern brut al Romaniei a crescut cumulat cu 85 de miliarde de euro, iar numarul de salariati ajunsese la cinci milioane, cu 600 de mii mai mult decat astazi. […] Sunt mandru ca in 23 de ani, asupra mea nu a planat niciun fel de banuiala de coruptie. In conditiile in care nu stiu ca cineva sa fi semnat acte care sa insumeze aproape 200 de miliarde de euro, cum am semnat eu. Tot dosarul se refera numai la modul in care DIICOT apreciaza cateva dintre deciziile mele politice, care de altfel, au avut si sprijinul politic al guvernului. Cat despre asa-zisa pierdere pe care a inregistrat-o Romgaz, am aici doua comentarii. Primul: totalul reducerilor pe care le-am operat in virtutea memorandumurilor aprobate in guvern, si sustinute si de ministrul agriculturii de atunci, Dacian Ciolos, prin acte scrise, insumeaza o suma comparabila cu costul patinoarului de la Brasov. Totalul reducerilor se ridica la o suma, cred, in jur de 14-15 milioane de euro. Aceasta este suma exacta, iar daca o vom compara cu pierderile pe care le-ar fi avut bugetul si Romgaz, daca industria chimica isi reducea activitatea, pierderile ar fi fost incomparabil mai mari. Si al doilea lucru: sa iti evaluezi posibilele pierderi intr-un mod aritmetic-contabilicesc, este o formula pe care eu nu o inteleg. Am putea la fel de bine sa spunem ca bugetul, prin coborarea TVA-ului de la 24% la 9% pentru paine, pierde. Deci incercam sa ignoram posibilele avantaje.”

Cu un scor covârșitor, 126 împotriva 25 de voturi , Senatul a respins solicitarea Parchetului de urmărire penală împotriva lui Varujan Vosganian. Imediat după votul din Senat, în rezultatul discuțiilor În cadrul USL, V. Vosganian și-a dat demisia din Guvern, invocand „sentimentul de onoare si al iubirii de tara”.

Alte activități[modificare | modificare sursă]

Este conferențiar universitar, prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România (din 2005), membru fondator al Societății Române de economie (SOREC), membru al Consiliului Experților Internaționali ai Centrului European de Studii Politice cu sediul la Bruxelles (1992-1995), membru onorific al Consiliului Științific al Institutului Național de Prognoză și Senior Cercetător al Institutului Național de Economie, membru de onoare al Camerei de Comerț a României.

A fost invitat la Reuniunea anuală “Future of Europe Trust” a Clubului Tinerilor Liberali Politici din Londra (1992, 1993), a participat la Reuniunea Experților Internaționali ai Centrului European de Studii Politice de la Bruxelles (1993, 1994, 1995), este invitat al Guvernului Statelor Unite ale Americii în cadrul programului “International Visitors” (1994), precum și invitat la reuniuni internaționale organizate de Organizația Națiunilor Unite, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare etc.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Varujan Vosganian a primit mai multe distincții pentru diferite merite, cum ar fi:

·         Premiul "Cea mai buna proză a anului" pentru volumul „Statuia Comandorului", Uniunea Scriitorilor București (1994)

·         Premiul de Excelență pentru contribuția la dezvoltarea Pieței de Capital din România, Bursa de Valori București (2005)

·         Premiul pentru contribuția la dezvoltarea Pieței de Capital din România, Premiile Pieței de Capital (2005)

·         Premiul Special pentru suportul adus dezvoltării Pieței de Capital din România, Bursa de Valori Sibiu (2005)

·         Premiul Academiei Române pentru contribuția la dezvoltarea științei și culturii românești (2006)

·         Premiul internațional de poezie „Nichita Stănescu", Chișinău (aprilie 2006)

·         Doctor Honoris Causa al Universității „Vasile Goldiș” din Arad (2006)

·          Medalia de aur pentru cultură, oferită de Guvernul Armeniei (2006, 2013)

·         Ordinul „Nerses Șnorhali” oferit de Catolicosul Bisericii Apostolice Armene (2007)

·          „Ordine della Solidarieta Italiana” din partea Președintelui Republicii Italiene (2008)

·         Ordinul „Cavalerul cilician” oferit de Catolicosatul Marii Case de Cilicia (2008)

·         „Crucea Sfântului Andrei”, oferită de Patriarhia Română (2008)

·         Premiul „Cartea anului 2009” pentru romanul „Cartea șoaptelor” acordat de revista „România literara” (2009)

·         Premiul Academiei pentru literatură (2009)

·         Premiul Mihail Sadoveanu pentru proza pentru romanul „Cartea șoaptelor” (2010)

·         Premiul revistei „Observatorul cultural” pentru romanul „Cartea șoaptelor” (2010)

·         Trofeul Mihail Sebastian pentru romanul „Cartea șoaptelor”, conferit de revista multiculturala Niram Art in colaborare cu ICR Madrid (2010)

·         Medalia ”Movses Khorenați” oferită de Președintele Armeniei (2011)

Medalia ”William Saroyan” oferită de Guvernul Armeniei (2012)

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]

  • Jurnalul de front: articole economice, București, Editura Staff, 1994;
  • Contradicțiile tranziției la o economie de piață, București, Expert, 1994;
  • Reforma piețelor financiare din România Iași, Editura Polirom, 1999.

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • Șamanul Albastru, București, Ed. Ararat, 1994 - poezii;
  • Statuia Comandorului, București, Ed. Ararat,1994 - proză, Premiul Asociației Scriitorilor din București;
  • Ochiul alb al reginei, București, Ed. Cartea Românească, 2001 - poezii, volum selectat pentru Jubileul Asociației Traducătorilor de Literatură Americană, Chicago, 2002;
  • Iisus cu o mie de brațe, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2004 - poezii;
  • Cartea șoaptelor, Editura Polirom, Iași, 2009.[2][3][4][5]
  • Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri, Editura Polirom, Iași, 2013

Cărțile traduse în alte limbi:

  • “A kék sámán”, Editura AB – ART (2009), antologie de poeme, traducerea în limba maghiară a cărții “Șamanul Albastru”
  • “El libro de los susurros”, Editura Pre – Textos (2010), traducerea în limba spaniolă a romanului “Cartea șoaptelor”
  • „Il libro dei sussurri”, Keller Editore (2011), traducerea în limba italiană a romanului “Cartea șoaptelor”
  • “Șșukneri Matian”, Editura Uniunii Scriitorilor din Armenia (2012), Editura Antares (2014, a II-a ediție), traducerea în limba armeană a romanului “Cartea șoaptelor”
  • “Sefer Halehishot”, Editura Hakibbutz Hameuchad (2012), traducerea în limba ebraică a romanului “Cartea șoaptelor”
  • "Le livre des chuchotements", Editions des Syrtes (2013), traducerea de Laure Hinckel și Marily Le Nir în limba franceză a romanului “Cartea șoaptelor”
  • "Viskningarnas bok", Editura 2244 (2013), traducere de Inger Johansson în limba suedeză a romanului “Cartea șoaptelor”
  • "Buch des Flüsterns", Editura Zsolnay Verlag (2013), traducere de Ernest Wichner în limba germană a romanului “Cartea șoaptelor”
  • "Proșepnata kniga", Editura Avangard Print (2013), traducere de Vanina Bojikova în limba bulgară a romanului “Cartea șoaptelor”
  • "Suttogások könyve", Editura Orpheusz (2014), traducere de Zsolt Karácsony în limba maghiară a romanului “Cartea șoaptelor”

Cartea șoaptelor

„Cartea șoaptelor” cuprinde multe evenimente importante ale popoarelor armene și române din secolul XX până anii 1960. Cartea a fost scrisă în 2003-2006. În 2013 și 2014, ea a fost nominalizată pentru Premiul Nobel de uniunile scriitorilor ale trei țări, România, Armenia și Israel. V. Vosganian a avut lansări ale „Cărții șoaptelor” în zeci de orașe ale României, precum și în alte țări (Spania, Italia,Franța, Belgia, Germania, Austria, Suedia, Ungaria, Bulgaria, Armenia, Republica Moldova, Israel, Argentina, Columbia etc.). „În Columbia, președintele țării, Juan Manuel Santos, a cerut cartea de la editură, a citit-o, apoi a mulțumit pentru această carte,socotind că ar putea să-l ajute în dialogul cu gherilele, văzând cum alții au ales între iertare și răzbunare, a fost o discuție întreagă despre rolul culturii în actul politic”, povestește autorul. Iată unele bucăți ale recenziilor de cca. 1000 de pagini, apărute în presa internațională despre „Cartea șoaptelor”:

Estandarte (Spania)

Cartea șoaptelor este una dintre cărțile poate cele mai importante ale literaturii europene din utimii ani.

Editorial Pre-Textos (Spania)

Cititorul se găsește în fața unui roman care a avut un succes extraordinar și care este, în același timp, document istoric, poem în proză, fantezie și realitate cutremurătoare. Poate că, într-o bună zi, se va considera incompletă o istorie a secolului XX care nu va include în conținutul său pagini din Cartea șoaptelor.

Revista de Arte y Ensayo Madrid en Marco (Spania)

Vosganian se arată cervantesc în a construi o “istorie de istorii” dacă nu un “roman de romane”, cum a fost Don Quijote. Cartea șoaptelor este o carte unică, care se citeste, dacă nu se ascultă de-a dreptul, cu vocea șoptită a protagoniștilor săi.

Frankfurter Allgemeine Zeitung (Germania)

Cartea șoaptelor este un roman magnific care aparține literaturii universale, fiind, probabil, una dintre cărțile de referință ale secolului XXI, atât de minunată încât îți taie rasuflarea.

Suddeutsche Zeitung (Germania)

Varujan Vosganian este un autor autentic, un povestitor excepțional care istorisește saga unui popor persecutat de atâtea generații, până în zilele noastre.

Der Spiegel (Germania)

Cartea șoaptelor este pentru spațiul est-european echivalentul Veacului de singurătate al lui Gabriel Garcia Marquez.”

Cittanuova.it (Italia)

Uno dei capolavori della letteratura romena post-comunista, che riecheggia le grandi epopee dell’umanità come l’Iliade e l’Odissea.

La Nacional (Chile)

Cartea șoaptelor este foarte frumoasă, un gest estetic superior, sublim.

El Nacional (Venezuela)

Varujan Vosganian este, înainte de toate, un scriitor care a primit moștenirea unei memorii făcute din moarte și supraviețuire.

La Nacion (Argentina)

Cartea șoaptelor este o operă foarte bine scrisă. Autorul întruchipează poporul armean printr-o tragică și complexă epopee.

Politică[modificare | modificare sursă]

  • Dialoguri cu Varujan Vosganian, Ed. Dacia, 2000, Cluj-Napoca - autor Diana Coriciuc
  • Dreapta Românească. Tradiție și Modernitate, Ed. Nemira, 2001

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Varujan Vosganian, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România
  2. ^ Varujan Vosganian : „Prin această carte, m-am împăcat cu morții cei noi“, 29 decembrie 2009, Dana G. Ionescu, Adevărul, accesat la 3 februarie 2011
  3. ^ IASII LUI PATRAS/ Prin armeni se inteleg si altii, 26 noiembrie 2009, Patras Antonio, Ziarul de Duminică, accesat la 22 martie 2013
  4. ^ CRONICĂ / Genocid (I), 8 octombrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  5. ^ CRONICĂ/ Genocid (II), 22 octombrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri