Gheorghe Cioară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gheorghe Cioară
Gheorghecioara1974.JPG
Gheorghe Cioară
(fotografie din 1974)
Date personale
Născut23 februarie 1924
București
Decedat31 mai[necesită citare] 1993
Bucuresti
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Ministrul energiei electrice și industriei electrotehnice
În funcție
1954 – 1957
Prim-ministruGheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica
Precedat deGheorghe Gaston Marin
Succedat deMinister desființat, devenind Departament în Ministerul minelor
Ministru comerțului exterior
În funcție
1965 – 1969
Prim-ministruIon Gheorghe Maurer
Precedat deMihail Petri
Succedat deCornel Burtică
Ministrul energiei electrice
În funcție
1979 – 1981
Prim-ministruManea Mănescu, Ilie Verdeț
Precedat deTrandafir Cocârlă
Succedat deTrandafir Cocârlă
Primar general al Bucureștiului
În funcție
1971 – 1975
Precedat deDumitru Popa
Succedat deIon Dincă

Partid politicPartidul Comunist Român

Gheorghe Cioară (n. 23 februarie 1924, București - d. 31 mai[necesită citare] 1993, București) a fost un demnitar comunist român, ministru în diferite guverne în perioada 1953-1985. Gheorghe Cioară a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1973 - 1985.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Cioară provine dintr-o familie muncitorească, de români, iar nu de rromi, (cum sunt unele informații false). Tatăl său a fost blănar (făcea căciuli) la fabrica cehoslovacă din București. Și-a făcut studiile liceale la Liceul militar din Cernăuți, apoi la liceul militar de la Craiova. Studiile superioare le-a făcut, începând din 1943, la Politehnica din București (primii trei ani), iar ultimii doi ani de studiu, la Institutul Politehnic din Leningrad (URSS), la facultatea de construcții hidrotehnice. A ieșit inginer cu diplomă în 1947. În noiembrie 1945 a devenit membru al PCR. A fost membru al Comitetului Executiv al CC al PMR, reprezentantul României la CAER, ministru al energiei electrice, președinte al Comitetului de Stat pentru Știință și Tehnologie (1970-1972), al comerțului exterior, prim-secretar al Comitetului municipal PCR-București și primar general al or. București în perioada 1972 - 1975. Apoi a fost vice-prim ministru cu problemele de investiții-construcții. La inceputul anilor '80 a fost ambasador la Sofia (Bulgaria). În toată această perioadă a primit mai multe ordine și medalii. A ieșit la pensie în 1986 și a decedat la 31 mai 1993.

La al XI-lea congres al Partidului Comunist Român, Gheorghe Cioară a propus alegerea pe viață a lui Nicolae Ceaușescu în fruntea partidului.[1]

Funcții guvernamentale[modificare | modificare sursă]

Guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej (28 ianuarie 1953 - 4 octombrie 1955)[modificare | modificare sursă]

  • Ministrul energiei electrice și industriei electrotehnice (18 mai 1954 - 4 octombrie 1955)

Guvernul Chivu Stoica (4 octombrie 1955 - 19 martie 1957)[modificare | modificare sursă]

  • Ministrul energiei electrice și industriei electrotehnice (4 octombrie 1955 - 19 februarie 1957)

Guvernul Ion Gh. Maurer (21 august 1965 - 8 decembrie 1967)[modificare | modificare sursă]

  • Ministrul comerțului exterior (21 august 1965 - 8 decembrie 1967)

Guvernul Ion Gh. Maurer (9 decembrie 1967 - 12 martie 1969)[modificare | modificare sursă]

  • Ministrul comerțului exterior (9 decembrie 1967 - 12 martie 1969)

Guvernul Ion Gh. Maurer (13 martie 1969 - 27 februarie 1974)[modificare | modificare sursă]

Guvernul Manea Mănescu (27 februarie 1974 - 18 martie 1975)[modificare | modificare sursă]

  • Președintele Consiliului Național al Cercetării Științifice (cu rang de ministru) (27 februarie 1974 - 18 martie 1975)

Guvernul Manea Mănescu (18 martie 1975 - 30 martie 1979)[modificare | modificare sursă]

  • Viceprim-ministru al Guvernului (16 iunie 1976 - 30 ianuarie 1979)
  • Ministrul construcțiilor industriale ad-interim (21 noiembrie 1977 - 7 martie 1978)
  • Ministrul construcțiilor industriale (7 martie 1978 - 30 ianuarie 1979)
  • Ministrul energiei electrice (30 ianuarie - 30 martie 1979)

Guvernul Ilie Verdeț (30 martie 1979 - 29 martie 1980)[modificare | modificare sursă]

  • Ministrul energiei electrice (30 martie 1979 - 29 martie 1980)

Guvernul Ilie Verdeț (29 martie 1980 - 20 mai 1982)[modificare | modificare sursă]

  • Ministrul energiei electrice (29 martie 1980 - 26 martie 1981)
  • Ministru secretar de stat la Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie (26 martie 1981 - 20 mai 1982)

Guvernul Constantin Dăscălescu (21 mai 1982 - 28 martie 1985)[modificare | modificare sursă]

  • Ministru secretar de stat la Consiliul Național pentru Știință și Tehnologie (21 mai 1982 - 19 mai 1983)

Funcții locale[modificare | modificare sursă]

  • Primar general al Bucureștiului (24 aprilie 1972 - 19 iunie 1976)

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Muncii I-1.jpg Ordinul Muncii clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[2]

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Dumitru Popa
Primar al Bucureștiului
24 aprilie 1972 - 19 iunie 1976

Succesor:
Ion Dincă