Gheron Netta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gheron Netta

Gheron Netta (n. 22 martie 1891, Turnu Severin - d. 28 august 1955, penitenciarul Aiud[1]) a fost un profesor universitar și om politic care a deținut funcția de ministru de finanțe în Guvernul Ion Antonescu (3) în perioada 1 aprilie-23 august 1944.

Gheron Netta, care se trăgea dintr-o familie de evrei înstăriți, tatăl său posedând teren agricol și o casă, s-a înscris în 1912 la Universitatea Comercială din Leipzig pe care a absolvit-o în 1914 cu o lucrare de diplomă cu titlul „Handelsbeziehungen zwischen Leipzig und Ost- und Südosteuropa bis zum Verfall der Warenmesse“ (Relațiile comerciale între Leipzig și Europa de sud-est până la decăderea târgului de mărfuri), lucrare pe care a tipărit-o în 1920 la Zürich[2], în timp ce era înmatriculat, din 1919, la Universitatea Zürich, pentru studii în științele economice, pe care le-a absolvit în 1921[3].

În calitate de ministru de finanțe, Gheron Netta a dispus centralizarea rechiziționărilor abuzive făcute de armata germană trecându-le pe listele de aprovizionare a acesteia și a impus Germaniei ca aprovizionarea trupelor sale să fie plătită în aur prin băncile unui stat neutru (Elveția). Gheron Netta a fost arestat la 18 mai 1946 în lotul Aurel Aldea[4]. Prin decizia nr. 27 de la 6 februarie 1948 a Curții de Apel București - Secția a IX-a, inculpatul Netta Gheron (fiul lui Nicolae și Alexandrina, născut la 22 martie 1891, în municipiul Drobeta-Turnu Severin, prof. univ. doctor în științe economice la Zürich, căsătorit, are o fiică fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în București, Str. Antim, nr. 49) a fost condamnat la temniță grea, 10 ani degradare civică și confiscarea averii pentru săvârșirea crimei de război prevăzută de art. 2, lit. a raportat la art. 3, alin. 2 din Legea 312/1945, cu aplicarea art. 157 din Codul Penal anterior.[5] O parte din detenție s-a aflat la penitenciarele Uranus, Văcărești și Aiud, unde a murit la 28 august 1955.[6]

Pe data de 17 ianuarie 2000, completul 9 al Curții Supreme de Justiție l-a reabilitat pe Gheron Netta. Ca urmare a acestei reabilitări, fiicele sale Netta Ana-Silvia și Constantin Ileana-Rodica au primit drept moștenire de la tatăl lor, Gheron Netta, două imobile în București cu un total de 76 de apartamente.[7]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • Negustorii orientali la Lipsca : contribuțiuni la istoria comerțului românesc, 1916
  • Din cauzele economice ale războiului european, 1916
  • Die Handelsbeziehungen zwischen Leipzig und Ost- und Südosteuropa bis zum Verfall der Warenmessen, 1920
  • Politica economică ungurească și statele sudestului Europei, 1921
  • Viitorul economic al Severinului, 1921
  • Cercetări economice asupra regiunei Orșova-Severin, București, Cartea Românească, 1923
  • Drumuri mari de comerț în regiunea Orșova - Severin, 1923
  • Relațiunile economice polono-române, 1924
  • Regimul bancar în Europa, 1927
  • Încercări de navigațiune pe Olt, București, Cartea Românească, 1928
  • Problemele micei economii, 1929
  • Buletinul institutului economic românesc, 1930
  • Cultivarea economiei în statele apusene, 1930
  • Expansiunea economică a Austriei și explorările ei orientale, București, Cartea Românească, 1930
  • Băncile noastre și situația lor actuală, București, s.n., 1933
  • Elemente de istoria comerțului: anul I, București, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, 1937
  • Bâlciurile în comerțul nostru, 1939
  • Oltenii în trecutul economic al țărei lor, Craiova, Ramuri, 1944.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Investigatii arheologice la Rapa Robilor
  2. ^ Barbara Kowalzik, Jüdisches Erwerbsleben in der inneren Nordvorstadt Leipzigs 1900-1933, Leipziger Universitätsverlag, 1 ian. 1999
  3. ^ Universität Zürich: Matrikeledition
  4. ^ [1]
  5. ^ Gheron Netta, reabilitat de Curtea Supremă
  6. ^ Procesul Comunismului - dicționar
  7. ^ DISPOZITIE 1113 din 26/07/2000


Predecesor:
Alexandru D. Neagu
Ministrul de finanțe
1 aprilie 194423 august 1944

Succesor:
Gen. Gheorghe Potopeanu