Sari la conținut

Ban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[[wiki]]
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în aprilie 2021
Acest articol se referă la dregătoria boierească medievală. Pentru alte sensuri, vedeți Ban (dezambiguizare).

Ban este titlul purtat de unii demnitari la curtea domnească, cu atribuții politice, administrative, judiciare și militare în unele țări sud-est-europene. Banul a jucat un rol de mare importanță în Țara Românească fiind reprezentantul domnitorului în Oltenia.[1] Banul a jucat un rol important în regate sau regiuni din sudul Ungariei medievale (între secolele al XIII-lea și al XVI-lea), respectiv în Croația, Slavonia, Bosnia, Banatul Severinului respectiv Banatul Timișoarei. În Evul Mediu echivalentul„banului Craiovei” în Moldova era „portarul Sucevei”.

Termenul „ban”, de origine persană,[2] a intrat în limbile slave de sud și în limba maghiară prin intermediul avarilor[3]. Conducătorul suprem al avarilor a fost hanul Baian (Bayan), nume despre care unii cercetători au presupus că se află la originea rangului de bani medievali.[4] Rangul de ban este asociat adesea cu termenul slav pan (domn).

Originea termenului bănie este disputată. Bogdan Petriceicu Hașdeu considera că este de origine românească, Dimitrie Onciul, că este de origine sud-slavă, Nicolae Iorga, că este de origine maghiară, iar Aurelian Sacerdoțeanu, că este de origine avară.

Țara Românească

[modificare | modificare sursă]

Banul a fost inițial un dregător la curtea domnescă.

De la sfârșitul secolului al XV-lea până în 1831, dregătorul care purta acest titlu (uneori și sub forma de „Mare ban”) era primul demnitar, după domn, în ierarhia dregătorilor.[1] Vreme îndelungată bănia a fost apanajul familiei Craioveștilor.[1]

„Într-un hrisov de la Vlad Țepeș din anul 1491, figurează patru boieri purtând toți deopotrivă titlul de „Ban”, deși nici unul din ei nu era „Mare ban”: banul Détco, banul Dédiu, banul Diicu și banul Dragomir (Yuriy Ivanovich Venelin pg. 180). Erau patru Banoveți, adică patru Basarabi.”

Banul județului este atestat documentar pentru prima dată la sfârșitul secolului al XVI-lea.[5] Astfel, în 1587 într-un document al lui Mihnea Turcitul sunt menționați banii județului Argeș[6] și un an mai târziu același domn îi poruncea banului Mihai al județului Mehedinți să ajute Mănăstirea Tismana să încaseze dajdia datorată de mai multe sate de munte care nu voiau să o plătească.[7]

De la sfârșitul secolului al XV-lea banul este conducătorul județelor de pe malul drept al Oltului (regiune cunoscută ulterior ca Oltenia), cel mai de seamă între dregătorii Țării Românești, singurul, în afară de domn, care avea dreptul să pronunțe pedepse capitale. Teritoriul Olteniei a făcut parte din Banatul de Severin. Acest regiune a fost cunoscută și sub denumirea de „Banat al Craiovei” sau „Bănia Craiovei”, iar Craiova este supranumită și astăzi „Cetatea Băniei”.

Banul era comandantul oștirilor din Oltenia, iar în lipsa domnului al tuturor oștirilor Țării Românești. Steagul său purta numele de grapă.

Toponimul „Băneasa” provine de la denumirea pentru dată soției banului.

Bani ai Craiovei

[modificare | modificare sursă]
  • Barbu Craiovescu I - fiul cel mai mare al lui Neagoe Craiovescu (Neagoe din Craiova), întemeietorul familiei Craioveștilor. A fost Mare ban în 1492, 1497 și 1498–1519. Este ctitorul Mănăstirii Bistrița.
  • Barbu Craiovescu al II-lea - cel de-al doilea copil al lui Pârvu Craiovescu al II-lea (care era al doilea copil a lui Pârvu Craiovescu I - la rândul său al doilea fiu al lui Neagoe Craiovescu, întemeietorul familiei Craioveștilor). A fost Mare ban între 1529–1530.
  • Barbu Craiovescu al III-lea - singurul copil al lui Preda Craiovescu (care era primul copil a lui Pârvu Craiovescu I și care a fost al doilea fiu al lui Neagoe Craiovescu, întemeietorul familiei Craioveștilor). A fost Mare Ban între 1534–1535.
  • Marele ban Vlad din c. 1535, succedat de membrii familiei Buzescu (așa-numiții Buzești).
  • Marele ban Dobromir din c. 1565, succedat de Crețulești;
  • Marele ban Iane (de origine greacă) numit în c. 1587 de Mihnea Turcitul. Mihai Viteazul a fost primul nepot de soră al banului Iane.
  • Marele ban Manta, (de origine greacă) din c. 1594.
  • Marele ban George Raț (de origine sârbă).
  • Marele ban Hriza al Craiovei.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Dicționar Enciclopedic, vol. 1, p. 171.
  2. ^ Encyclopaedia Britannica: "ban - originally a Persian word; introduced into Europe by the Avars".
  3. ^ Skok, Petar, Toponomastika Vojvodine, In: Vojvodina, vol. 1., Novi Sad, 1939
  4. ^ Scherer, Anton, Bane und Banate. Etymologie des Namens vom 10. Jahrhundert bis 1941 (Bani și banate. Etimologia denumirii, din sec. X până în 1941). Danubio-Suevia, Graz, 1989
  5. ^ Marian Coman, Putere și teritoriu - Țara Românească medievală (secolele XIV-XVI), Editura Polirom, București, 2013, p. 85
  6. ^ Marian Coman, Putere și teritoriu - Țara Românească medievală (secolele XIV-XVI), Editura Polirom, București, 2013, p. 86
  7. ^ Documente privind istoria României, B. Țara Românească, sec. al XVI-lea, doc. 331.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bogdan Petriceicu Hasdeu: Basarabii - cine? de unde? de când? , București, Stabilimentul Grafic I. V. SOCEC, Str. Berzei 59 1894, p. 4.
  • Poruncă domnească pentru un vad de moară și unul de pivă în orașul Câmpulung a lui Matei Basarab, redactată pe pergament 7142 (1634) mai 21, București.
  • Dicționar Enciclopedic, vol. 1, Editura Enciclopedică, București, 1993, ISBN: 973-45-0046-5.

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

 Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ban&oldid=17261276