Ban

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la dregătoria boierească medievală. Pentru alte sensuri, vedeți Ban (dezambiguizare).

Banul era un mare dregător teritorial în unele țări sud-est-europene. Banul a jucat un rol de mare importanță în istoria Țării Românești, precum și a unor regate/regiuni din sudul Ungariei medievale: Croația, Slavonia, Bosnia, Banatul Severinului respectiv Banatul Timișoarei). Termenul "ban", de origine persană[1], a intrat în limbile slave de sud și în maghiară prin intermediul avarilor[2]. Conducătorul suprem al avarilor a fost hanul Baian (Bayan), nume despre care unii cercetători au presupus că se află la originea rangului de bani medievali.[3] Cu rangul ban este asociat adesea și termenul slav pan "domn".

În Țara Românească, banul apare în Sfatul domnesc în timpul lui Mircea cel Bătrân. De la sfârșitul secolului al XV-lea este conducătorul județelor de pe malul drept al Oltului (regiune cunoscută ulterior cu numele Oltenia), cel mai de seamă între dregătorii Țării Românești, singurul, în afară de domn, cu dreptul să pronunțe pedepse capitale. Teritoriul Olteniei a făcut parte din Banatul de Severin. Acest spațiu a fost cunoscut și cu denumirea "Banatul Craiovei" sau "Bănia Craiovei", iar Craiova este supranumită și astăzi "Cetatea Băniei".

Banul era comandantul oștirilor din Oltenia, iar în lipsa domnului a tuturor oștirilor Țării Românești. Steagul său purta numele de grapă.

De la denumirea pentru nevasta banului provine toponimul Băneasa.

Bani simpli[modificare | modificare sursă]

„Într-un hrisov de la Vlad Țepeș din anul 1491, figurează patru boieri purtând toți deopotrivă titlul de “Ban”, deși nici unul din ei nu era “Marele Ban”: banul Détco, banul Dédiu, banul Diicu și banul Dragomir (Yuriy Ivanovich Venelin pg. 180). Erau patru Banoveți, adică patru Basarabi. ”

Bani ai Craiovei[modificare | modificare sursă]

Barbu Craiovescu I - a fost fiul cel mai mare al lui Neagoe Craiovescu (Neagoe din Craiova), întemeietorul familiei Craioveștilor. A fost Mare Ban în 1492, 1497 și 1498-1519. Este ctitorul Mănăstirii Bistrița. Barbu Craiovescu II - a fost cel de-al doilea copil al lui Pârvu Craiovescu II (acesta era al doilea copil a lui Pârvu Craiovescu I, care a fost la rândul său al doilea fiu al lui Neagoe Craiovescu, întemeietorul familiei Craioveștilor). A fost Mare Ban între 1529-1530. Barbu Craiovescu III - a fost singurul copil al lui Preda Craiovescu (acesta era primul copil a lui Pârvu Craiovescu I, care a fost la rândul său al doilea fiu al lui Neagoe Craiovescu, întemeietorul familiei Craioveștilor). A fost Mare Ban între 1534-1535.” Marele Ban Vlad de pe la 1535, succedat de Buzești. Marele Ban Dobromir de pe la 1565, succedat de Crețulești; Marele Ban Iane (de origine greacă) numit pe la 1587 de Mihnea Turcitul. Mihai Viteazul (este cel dintâi nepot de soră al acelui Iane).

Marele Ban Manta, (de origine greacă) pe la 1594.

Marele Ban George Raț (de origine sârbă).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Basarabii - cine? de unde? de când? BUCURESCI STABILIMENTUL GRAFIC I. V. SOCECU

Strada Berzei 59.

1894. pagina 4.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Encyclopaedia Britannica: "ban - originally a Persian word; introduced into Europe by the Avars".
  2. ^ Skok, Petar, Toponomastika Vojvodine, In: Vojvodina, vol. 1., Novi Sad, 1939
  3. ^ Scherer, Anton, Bane und Banate. Etymologie des Namens vom 10. Jahrhundert bis 1941 (Bani și banate. Etimologia denumirii, din sec. X până în 1941). Danubio-Suevia, Graz, 1989

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Flag of Romania.svgHourglass drawing.svg Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.