Constantin Pantazi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin Pantazi
ConstantinPantazi.jpg
Constantin Pantazi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata

Constantin Pantazi (n. 26 august 1888, Călărași - d. 23 ianuarie 1958, Râmnicu Sărat) a fost un general de armată român și ministru al apărării în perioada 23 ianuarie 1942 - 23 august 1944. A fost unul din cei mai fideli adepți ai generalului Ion Antonescu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost înaintat la gradul de general de divizie cu începere de la data de 8 iunie 1940.[1]

După învestirea generalului Antonescu cu prerogativele de Conducător al Statului Român, generalul Pantazi a fost numit la 7 septembrie 1940 în funcția de subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale[2] și reconfirmat la 14 septembrie 1940 ca subsecretar de stat pe lângă Departamentul Apărării Naționale, pentru Armată, în noul guvern național-legionar al României.[3]ț

Generalul Pantazi, subsecretar de Stat al Armatei de Uscat, a fost numit în 22 ianuarie 1942 în funcția de ministru secretar de stat al apărării naționale.[4]

Generalul de corp de armată Constantin Pantazi a fost arestat la 23 august 1944 și judecat în „lotul Antonescu”.

Generalul de corp de armată Constantin Pantazi a fost trecut din oficiu în poziția de retragere, alături de mareșalul Antonescu și de alți comandanți militari cu rang înalt ai regimului antonescian, care au fost acuzați că „prin activitatea lor în funcțiunile sau comenzile ce au avut, au sprijinit conducerea politico-militară a Mareșalului Antonescu Ioan, contribuind astfel la dezastrul Armatei”, prin decretul nr. 312 din 6 februarie 1945.[5]

În 1946, Tribunalul Poporului din București l-a condamnat la moarte, pentru crime de război. Premierul Petru Groza i-a comutat pedeapsa cu moartea în muncă silnică pe viață, în timp ce Pantazi era dus spre locul de execuție [1].

Primul ministru Groza și ministrul de justiție Lucrețiu Pătrășcanu au semnat decretul la 1 iunie 1946 și l-au înaintat, pentru contrasemnare, Regelui Mihai I. [2]

Constantin Pantazi a murit în 1958 în penitenciarul de la Râmnicu Sărat.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Cu Mareșalul până la moarte. Memorii, Editura Publiferom, București, 1999

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul Regal nr. 1.928 din 7 iunie 1940 pentru înălțarea în grad a unor ofițeri generali, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.829.
  2. ^ Decretul conducătorului Statului Român și Președintelui Consiliului de Miniștri nr. 3.070 din 7 septembrie 1940 pentru numiri de Subsecretari de Stat, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 208 din 8 septembrie 1940, partea I-a, p. 5.295.
  3. ^ Decretul-lege al Conducătorului Statului Român și Președintelui Consiliului de Miniștri nr. 3.152 din 14 septembrie 1940 privind numiri de miniștri și subsecretari de Stat, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 214 bis din 14 septembrie 1940, partea I-a, p. 5.415.
  4. ^ Decretul Conducătorului Statului nr. 217 din 22 ianuarie 1942 pentru numire de ministru secretar de Stat al Apărării Naționale, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 19 din 23 ianuarie 1942, partea I-a, p. 436.
  5. ^ Decretul regal nr. 312 din 6 februarie 1945 pentru treceri în poziția de retragere, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 33 din 10 februarie 1945, partea I-a, p. 938.
  6. ^ Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.783.


Predecesor:
Mareșal Ion Antonescu
Ministrul Apărării Naționale
23 ianuarie 194223 august 1944

Succesor:
General Ioan Mihail Racoviță