Panait Donici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Panaite Donici
Date personale
Născut1825
Sat Porcesti (actual comuna Moldoveni, judetul Neamt), judetul Roman
Decedat13 iulie 1905
Roman, România
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Ministru al Lucrărilor Publice din Moldova

Alma materAcademia Mihăileană, Iași; Facultatea Tehnică Paris
Profesieinginer
Monumentul lui Panait Donici din București. Monument istoric
cod LMI B-III-m-B-20011

Panaite Donici[A] (n. 1825, Sat Porcesti (actual comuna Moldoveni, judetul Neamt), județul Roman - d. 31 mai 1905, Roman) a fost un inginer, politician și ministru român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Anii timpurii[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Miron Donici și al Paraschivei, fiica marelui postelnic Dimitrie Drăghici (1780-1864)[1]. A urmat Academia Mihăileană[1][2][3] la Iași și a studiat la Facultatea Tehnică de la Paris[4]. În 1849, el și George Radu Melidon erau primii studenți romașcani la Paris[1]. După terminarea studiilor în Franța, s-a numărat printre primii ingineri români, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în domeniul construcțiilor[4].

Carieră[modificare | modificare sursă]

Panaite Donici a deținut de-a lungul vieții funcțiile de Inspector general al Lucrărilor Publice în Moldova (1857-1859)[1], ministru al Lucrărilor Publice în Moldova (aprilie 1859 - mai 1860), căpitan și comandant al Batalionului de geniu din Moldova (septembrie 1859 - decembrie 1860), căpitan și maior-comandant al Batalionului de geniu din Muntenia (decembrie 1860 - aprilie 1862) și ministru al Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice (noiembrie 1867 - februarie 1868).

Realizări[modificare | modificare sursă]

Este întemeietor al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București (1864)[1], autor a primei Legi a drumurilor din România [1]. Este considerat „organizatorul trupelor de geniu” din România[5]. Ca inginer în diverse departamente ale Moldovei, s-a ocupat de modernizarea unor obiective de interes național (poduri, depozite, edificii publice)[4]. Sub administrarea lui s-au construit podurile de la Giurgeni și Horia, lângă Roman. [3][6] În 22 ianuarie 1869, împreună cu Leon Eraclide (ambii fiind deputați în Camera Legiuitoare), au votat înființarea Gimnaziului „Roman Vodă”, la propunerea lui Costin Brăescu, care va fi deschis la 30 septembrie 1872.[7]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Calendarul Bisericii din răsărit în stil vechi și stil nou, Craiova, 1898[2][3]
  • Cuvântul defunctului Panaite Donici la sfințirea bisericii făcute de el în Comuna Elisabeta, județul Roman, 1905[2][3]
  • Résumé du Calendrier de l'église d'Orient en Viene et en nouveau style, Imprimeria Națională, Iași, 1899[3]
  • Etude sur la concordance des épactes avec le ciel, Imprimeria Națională, Iași, 1900[3].

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Tihon, Neculai,2012, p. 65
  2. ^ a b c d Tomșa, 2014, p. 111
  3. ^ a b c d e f g Prangati, 1999, p. 76
  4. ^ a b c d Prangati, 2004, p. 143
  5. ^ „MR. PANAIT DONICI” - ampt.ro
  6. ^ Prangati, 2004, p. 144
  7. ^ Tihon, Neculai,2012, p. 66

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Personalități ale culturii din județul Neamț, Tomșa, Constantin, Editura Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p.111
  • Oameni politici și de stat din judetul Neamț (1864-2003), Prangati, Constantin, Ed. Babel, Bacău, 2004, pg.143-144
  • Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț, Prangati, Constantin, Ed. Crigarux, 1999, pg.76
  • Personalități romașcane, Mihaela Tihon, Marius Neculai, Colecția Studia Et Documenta - No. 23, Academia Historico - Iuridico - Theologica Petrus Tocănel - Istituti Theologici Franciscani Roman, Ed. Serafica, 2012, p. 65-66

Imagini[modificare | modificare sursă]