Dan Berindei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dan Berindei
Date personale
Născut (94 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIoana Berindei[*] Modificați la Wikidata
CopiiMihnea Berindei Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedievalist[*]
historian of the modern age[*]
istoric
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dan Berindei (n. 3 noiembrie 1923, București) este un istoric român. Este licențiat în istorie și filosofie al Universității din București (1945), doctor în istorie (1969). Membru titular al Academiei Române (din 1992).[1] Din 1996 este președintele Secției de Știinte Istorice și Arheologie al Academiei Române. Din 2006 este vicepreședinte al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dan Berindei este descendent al voievodului Constantin Brâncoveanu.[2]

A studiat, pentru început, în particular, apoi a urmat Școala „Clemența”, urmată de Liceul „Spiru Haret”[3], unde a absolvit clasele a VII-a și a VIII-a de liceu într-un singur an, depășindu-și contingentul cu un an. Colegii săi de liceu nu au fost lăsați să intre la facultate și au fost încorporați și trimiși pe front. Dan Berindei a putut intra la facultate. Apoi, în 1944, au fost încorporați toți studenții, cu excepția celor care intrau în anul IV. El intrând în anul IV a scăpat de trimiterea pe front.[4]

În anul 1945 a absolvit secția de Istorie a Universității din București[4] cu calificativul „magna cum laude“. În același an a publicat primul studiu „Revoluția din 1848 în Franța și tinerii români aflați la Paris“.[5]

Din 1946 până în 1948 a fost cercetător științific la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice iar apoi, între 1948-1952, a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Filosofie al Academiei Române.[4]

După îndepărtarea sa abuzivă din cercetarea științifică (1952–1955), a fost rechemat la Institutul de Istorie „N. Iorga” (1955–mai 1990) din București, fiind succesiv: cercetător, cercetător principal, secretar științific, vicepreședinte al Consiliului științific. Din 1990 a fost profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universității din București și profesor la Politehnica din București, unde a predat cursul de Istoria României în context universal și profesor la Universitatea „Hyperion” din București.[3]

În anul 1969 și-a luat doctoratul în istorie cu teza intitulată „Orașul București, reședință și capitală a Țării Românești (1459–1862)”.[3]

A publicat peste 500 lucrări științifice, din care peste 50 de cărți, în special referitor la istoria politică universală și românească a secolelor XVIII-XX, precum și istoria culturii, printre care volumele Revoluția română din l821 (1991), Societatea românească în vremea lui Carol I (1992), Diplomația românească modernă (1995), Revoluția română din 1848-1849 : Considerații și reflecții (1997), Românii și Europa în perioadele premodernă și modernă (1997) ș.a

Din 1990 este membru în biroul Asociației Internaționale de Istorie Contemporană a Europei. Din 1996 este membru titular străin al Academiei Poloneze de Științe și Litere și tot din 1996 este președinte al Comitetului Național al Istoricilor din România. Din 2004 este membru al Consiliului Științific al Institutului Revoluției Române.

În iunie 2013 Dan Berindei a declarat că are cea mai mare bibliotecă personală de istorie din țară, după cea a lui Iorga, formată din zeci de mii de volume valoroase, pe care le-a strâns în 76 de ani. A informat că va dona întregul fond de carte Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova.[6]

Colaborarea cu Securitatea[modificare | modificare sursă]

Dan Berindei a fost colaborator al Securității R.S.R. din 1962, figurând sub numele de cod „Băleanu”[7][8], având trista notorietate de a-și fi turnat propriul fiu, pe istoricul și publicistul francez de origine română Mihnea Berindei.[7]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Berindei, Dan (), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, pp. 275–285 
  • Berindei, Dan (), Portrete istorice ale românilor. Domni, regi, eroi, cărturari, oameni politici, literați., București: Editura Compania, p. 344, ISBN 978-973-7841-68-1 
  • Orașul București, reședința și capitala a Țării Românești 1459-1862, 390p., Editura Pro Universitaria, 2013

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Academia Romana (membri)
  2. ^ Boierimea si boieria, 5 decembrie 2005, Cristina Diac, Jurnalul Național, accesat la 26 iunie 2012
  3. ^ a b c Acad. Dan Berindei: “Rog pe conaționali să nu uite că sunt români și să se străduie să facă ceva de folos țării, ferindu-se de corupție ca de foc!”
  4. ^ a b c Dan Berindei, istoric: „Datorez viața ambiției de a studia doi ani de liceu într-unul“
  5. ^ Aniversare: Academicianul Dan Berindei ’90
  6. ^ Andreea Mitrache (), „Academicianul Dan Berindei își va dona colecția de cărți strânsă în 76 de ani Bibliotecii Județene din Craiova”, Adevărul, accesat în  
  7. ^ a b Mirela Corlățan (), „Cazul „Berindei": tatăl care și-a turnat fiul la Securitate”, Evenimentul zilei, accesat în   C1 control character în |title= la poziția 17 (ajutor)
  8. ^ Șeful istoricilor, fost legionar și colaborator al Securității, 4 august 2003, Evenimentul zilei, accesat la 25 mai 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dan_Berindei&oldid=12139937