Florea Dumitrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Florea Dumitrescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Necșești, Teleorman, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic
economist Modificați la Wikidata
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaMurgeni
Al 24-lea guvernator al Băncii Naționale a României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deVasile Răuță
Succedat deDecebal Urdea
Ambasador al României în Myanmar Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ambasador al României în China Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaSegarcea
Ministru al finanțelor publice Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deVirgil Pârvu
Succedat dePaul Niculescu-Mizil
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaBârlad

PremiiOrdinul Muncii clasa a III-a[*] ()
Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a[*] ()
Ordinul „23 August” clasa a II-a[*] ()
Partid politicPCR (până în )
Alma materAcademia de Studii Economice[1]

Florea Dumitrescu (n. ,[1] Necșești, Teleorman, România[1] – d. [2]) a fost un economist român, ministru de finanțe în perioada 1969-1978[3], ambasador al României în China[4] și apoi guvernator al Băncii Naționale a Republicii Socialiste România[5]. Florea Dumitrescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile (1969 - 1975), (1975 - 1980) și (1985 - 1989).[6]

Școala[modificare | modificare sursă]

Părinții săi au fost agricultori înstăriți[3] în satul natal, Gârdești, din comuna Necșești - județul Teleorman. La 16 ani a urmat Liceul comercial din Turnu Măgurele (1943-1946) după care a continuat cu Facultatea de Finanțe-Credit din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1946-1949)[7].

În 1983 a obținut doctoratul în economie în problemele stabilității monetare[8].

Cariera profesională[modificare | modificare sursă]

Și-a început cariera ca funcționar în cadrul Băncii Naționale. A fost repartizat la sucursala BNR din Cugir, unde se afla uzina de armament[3]. După ce a lucrat 6 luni la Cugir și alte 4 luni la Deva, sucursala coordonatoare, a fost transferat la filiala orașului București. Nici aici nu a stat foarte mult și în 1954 este transferat la sediul central al Băncii Naționale. Între 1966 și 1970 a fost cadru didactic universitar, lector și conferențiar la Facultatea de Statistică din cadrul Academiei de Studii Economice din București.

În perioada 19 august 1969 - 7 martie 1978 a fost numit ministru de finanțe, urmând lui Virgil Pârvu. Exact înainte de a fi numit în această funcție, el a primit responsabilități pe linie politică, fiind numit membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Acesta a reprezentat consacrarea în cariera sa politică începută în 1962, când a fost primit membru de partid[7].

A fost primul ministru de Finanțe dintr-o țară socialistă membră CAER care a semnat acorduri cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, determinându-l pe Robert McNamara, șeful Băncii Mondiale, să schimbe politica de creditare[9]. Astfel, România devenea primul stat membru CAER, Florea Dumitrescu, în calitate de ministru de finanțe, fiind cel care a semnat în iarna anului 1972, la Washington, acordul cu instituțiile emblematice ale comunității financiare internaționale și aderarea la FMI[10]. De remarcat că România a aderat la FMI după ce a achitat cota sa de participare, de circa 40 de tone de aur. În această perioadă a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (12 iulie 1972), rol pe care l-a avut până la 24 noiembrie 1989.

După ce și-a încheiat cariera de ministru, a fost trimis Ambasador extraordinar al României în China (6 iulie 1978 - 15 aprilie 1983). În paralel fostul ministru va îndeplini și funcția de Ambasador extraordinar al RSR în Birmania (7 mai 1979 - 9 martie 1987).

În perioada 17 martie 1984 - 17 martie 1989 a fost numit Guvernator al Băncii Naționale. Din cauza discuțiilor pe care le-a generat cu Nicolae Ceaușescu[11], a fost îndepărtat de la Banca Națională și a fost numit Vicepreședinte la CEC.

Competențe[modificare | modificare sursă]

Florea Dumitrescu a desfășurat cercetare în economia comerțului și stabilitate monetară. A realizat analize și studii în domeniile economiei, finanțelor, creditului, relațiilor comerciale și aderării la Uniunea Europeană, a reformei economice în România, R.P. Chineză etc. Ca ministru, a contribuit efectiv, prin mecanismele specifice financiare și monetare la creșterea, dezvoltarea și modernizarea industriei, agriculturii la menținerea echilibrului financiar și valutar al țării.[12]

Membru în organisme științifice[modificare | modificare sursă]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Petre S. Aurelian al Academiei Române – Secția științe economice, juridice și sociologice, pe anul 1993 (1995), pentru lucrarea Căile stabilității monetare[8]
  • Premiul Virgil Madgearu (septembrie 2005), acordat de Academia Oamenilor de Știință din România, pentru cartea Cunoaște România, realizată la Editura Economică, sub egida Academiei Române, a Societății Române de Statistică și a Fundației Naționale pentru Știință și Artă
  • Premiul Nicholas Georgescu–Roegen (noiembrie 2006), acordat de Academia Oamenilor de Știință din România pentru cartea Tranziția 1990-2004. Experiența românească, Editura AGER–Economistul, București, 2005
  • Ordinul Muncii, clasa a III-a, 31.XII.1963
  • Medalia a XX-a aniversare a eliberării patriei, 1964
  • Medalia Tudor Vladimirescu, clasa I, 1966
  • Medalia a XXV-a aniversare a eliberării patriei, 1969
  • Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, clasa a II-a, 1971
  • Medalia 25 de ani de la proclamarea Republicii, 1972
  • Ordinul 23 August clasa a II-a, 1974
  • Medalia 30 de ani de la eliberarea României de sub dominația fascistă, 1974
  • Decorația Ordinul Republicii – Marele Cordon, conferită de președintele Republicii Arabe Egipt, 1976
  • Decorația Ordinul național al leului – mare ofițer, oferită de președintele Republicii Senegal, 1977
  • Decorația Ordinul Leopold II – Marea Cruce, oferită de MS Regele Belgiei, 1977

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Politici macroeconomice de integrare a României în Uniunea Europeană, în colectiv cu Marius Băcescu, Angelica Băcescu-Cărbunaru și Monica Condruz-Băcescu, Editura Economică, 2008
  • Dicționar statistic financiar, colectiv, 1965
  • Județele României – monografie, colectiv, 1970
  • Căile stabilității monetare, Editura Academiei Române, 1993
  • Evantaiul celor 10000 de gânduri. România și China. Trei veacuri de istorie, în 3 volume, colectiv, Editura "Ion Cristoiu", ISBN 973992333X, 1999
  • Cunoaște România, colectiv, 2004[18]
  • Tranziția 1990-2004. Experiența românească, Editura AGER – Economistul, București, 2005
  • Connaissez la Roumanie, colectiv, 2006
  • Cunoaște România - membră a Uniunii Europene, colectiv, 2007
  • Knowing Romania - member of the Union European, colectiv, 2008
  • peste 500 de articole, analize și studii[8]

Interviuri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (), Membrii CC al PCR 1945-1989. Dicționar (PDF), p. 244 
  2. ^ a b A murit Florea Dumitrescu, fost guvernator al BNR pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, Mediafax, , accesat în  
  3. ^ a b c Florea Dumitrescu, guvernatorul BNR, înainte de Isărescu, povestește. Cum era să fie asasinat de Ceaușescu pentru că nu a vrut să schimbe bugetul, 8 septembrie 2016, Raluca Florescu, Evenimentul zilei, accesat la 8 septembrie 2016
  4. ^ china radio international
  5. ^ Banca Națională a României - Guvernatorii BNR
  6. ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
  7. ^ a b Primele contacte ale lui Ceaușescu cu bancherii capitaliști, Ilarion Țiu, pe Historia, consultat în 17 aprilie 2018
  8. ^ a b c Florea Dumitrescu - CV, la AOSR, consultat la 16 aprilie 2018
  9. ^ A murit un fost ministru al Finanțelor din România. Trupul său neînsuflețit a fost găsit în casă, Codrin Dobrescu, în Evenimentul Zilei, 16 aprilie 2018
  10. ^ Atunci a început totul: Ce credeți că semnează Florea Dumitrescu, ministrul de Finanțe al lui Ceaușescu, în această imagine din 1975?, Alexandra Pele, în Adevărul, 9 martie 2013
  11. ^ Guvernatorul BNR a fost dat afară de Ceaușescu, Răzvan Belciuganu, în Jurnalul.ro, 30 martie 2009
  12. ^ a b Dumitrescu, Florea. Membru de onoare, prezentare AOSR, pag.8, consultat în 17 aprilie 2018
  13. ^ Discursul de recepție la primirea în AOSR, 4 februarie 2014
  14. ^ Eveniment important, dublă semnificație pentru dr. ec. Florea Dumitrescu, în Revista Română de Statistică nr.3/2012, pp. 90-93
  15. ^ Adunarea Generală din 5 martie 2009, organizată de Societatea Română de Statistică, rubrica Eveniment, Revista Română de Statistică, nr.4/2009, p.89
  16. ^ A murit Florea Dumitrescu, fost guvernator al BNR pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, Nicolae Oprea, pe Mediafax.ro, 16 aprilie 2018
  17. ^ Reuniune de lucru a Asociației de Prietenie România - China, Virgil Voinescu, în Jurnal de Dâmbovița, 26 ianuarie 2017
  18. ^ Dumitrescu, Florea, în Oameni de seamă: economiști, de Berca Mihai,Guțescu Laurențiu,Bold Ion,Băcescu Marius, Editura "Mica Valahie", pag.180, ISBN 9786068304571, 2013

Vezi și[modificare | modificare sursă]