Constantin I. C. Brătianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Constantin I.C. Brătianu)
Pentru alte persoane purtând același nume de familie, vedeți familia Brătianu (dezambiguizare).
Constantin I. C. Brătianu
Date personale
Nume la naștereConstantin I. C. Brătianu Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Florica, România Modificați la Wikidata
Decedat1951 (84 de ani) Modificați la Wikidata
Închisoarea Sighet, Sighetul Marmației, Republica Populară Română
PărințiIon C. Brătianu Modificați la Wikidata
Frați și suroriVintilă I. C. Brătianu
Ion I.C. Brătianu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician liberal
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Secretar de stat în Guvernul României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernGuvernul Constantin Sănătescu (1)
Senator al României Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Național Liberal
Alma mater1. Școala Politehnică din București
2. Institutul de Mine din Paris
Profesieinginer
1. Ministru de Finanțe
2. Președinte al Partidului Național-Liberal
3. Ministru Secretar de Stat în guvernul Sănătescu
4. Ministrul Producției de Război în guvernele Sănătescu și Rădescu

Constantin I. C. Brătianu (cunoscut și ca Dinu Brătianu; n. , Florica, Ștefănești, Argeș, România – d. 1951, Sighetu Marmației, Maramureș, România) a fost un politician liberal, membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, fiul lui Ion C. Brătianu și fratele mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deținut funcțiile de deputat, ministru și, în ultima parte a vieții sale, președintele Partidului Național Liberal.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dinu Brătianu a trimis, alături de Iuliu Maniu, memorii lui Ion Antonescu, dictatorul țării, condamnând trecerea României dincolo de frontierele sale interbelice, în cadrul războiului împotriva Uniunii Sovietice. A luat parte la negocierile regelui Mihai cu partidele politice pentru eliminarea lui Ion Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Maniu (PNȚ), C. Titel Petrescu (PSD) și L. Pătrășcanu (PCR).

În cursul anilor 1944-1947, Partidul Național Liberal condus de el a fost, după Partidul Național Țărănist, principala forță democratică opusă sovietizării țării de către PCR. Aflat în arest la domiciliu de câțiva ani, Constantin Brătianu fost arestat în noaptea dintre 5/6 mai 1950 și transportat la Sighet, unde a murit în scurt timp. Dinu Brătianu s-a fixat în conștiința publică, alături de Regele Mihai și Iuliu Maniu, drept unul dintre apărătorii democrației și constituționalismului din perioada postbelică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dinu Brătianu s-a născut în 1866 la Florica, reședința Brătienilor, lângă Pitești. A fost cel de-al doilea fiu al lui Ion C. Brătianu, fondatorul regatului României și a Piei Brătianu (Pleșoianu). A fost căsătorit cu Alexandrina Brătianu (Costinescu) cu care a avut trei fii, Ion C. Brătianu, Constantin C. Brătianu și Dan C. Brătianu.

A studiat ingineria la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul de Mine din Paris.

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Între 1910 și 1938 a fost în mod permanent deputat în Parlament din partea partidului liberal iar, în 1933 a funcționat ca ministru de Finanțe. În 1934 a fost ales președinte al Partidului Național-Liberal.

După lovitura de stat de la 23 august 1944, Dinu Brătianu a fost reprezentant în guvern al Partidului Național Liberal (PNL) ca ministru de stat, ca și Iuliu Maniu din partea Partidului Național Țărănesc. Brătianu a deținut următoarele funcții:

  • Ministru Secretar de Stat în guvernul Sănătescu (23 august 1944 - 4 noiembrie 1944)[2]
  • Ministrul Producției de Război în guvernul Sănătescu (4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944)[3]
  • Ministrul Producției de Război în guvernul Rădescu (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945)[4]

După instaurarea dictaturii comuniste, a avut domiciliu forțat, pentru ca în 1950 - la vârsta de 84 de ani - să fie arestat și deținut fără nici un fel de judecată. Asupra circumstanțelor morții sale există mai multe versiuni. Cert este că a fost arestat alături de elita politică a României interbelice în cadrul acțiunii cunoscute drept Noaptea demnitarilor (5/6 mai 1950), fiind transportat la închisoarea din Sighet, unde a murit la scurt timp. A fost înmormântat în Cimitirul Săracilor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ „Agentia Nationala de Presa AGERPRES”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Agentia Nationala de Presa AGERPRES”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Agentia Nationala de Presa AGERPRES”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Virgil Madgearu
Ministrul de finanțe
14 noiembrie 19333 ianuarie 1934
Succesor:
Victor Slăvescu