Nicolae Ciupercă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Ciupercă
NicolaeCiuperca.jpg
Date personale
Născut 20 aprilie 1882
Râmnicu Sărat, România Modificați la Wikidata
Decedat 25 mai 1950
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
militar[*] Modificați la Wikidata
Studii Școala militară de ofițeri
activi de cavalerie și infanterie
(1900–1902)
Școala superioară
de război (1911–1913)
Activitate
Gradul Sublocotenent (1902)
Locotenent (1907)
Căpitan (1911)
Maior (1916)
Locotenent-colonel (1917)
Colonel (1920)
General de brigadă (1930)
General de divizie (1937)
General de corp
de armată (1941)
Trecut în rezervă (1941)
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic
Primul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial
Funcții Comandat al Corpului de Armată 3 (1937–1938)
Ministru de război (1938–1939)
Comandant al inspectoratului
general de armatei nr. 3 (1939)
Comandat al Armatei 2 (1939–1940)
Comandat al Armatei 4 (1940–1941)

Nicolae Ciupercă (n. 20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat — d. 25 mai 1950, Închisoarea Văcărești) a fost un politician și general român.

Educație[modificare | modificare sursă]

- Absolvă școala primară și cursul inferior de liceu la Râmnicu Sărat; apoi cursul superior de liceu la Școala fiilor de ofițeri (liceul militar) din Iași; - Urmează Școala militară de ofițeri activi de Infanterie din București și o termină în 1902 ca Șef de promoție, obținând gradul de sublocotenent; - Absolvă cursurile Școlii Superioare de război din Paris în 1913.

Participarea la Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Participă la Războiul de întregire ca maior, șef al biroului operații al armatei a II-a (condusă de general Averescu) "contribuind de aproape la pregătirea și executarea operațiunilor ofensive din iulie 1917";

Grade militare[modificare | modificare sursă]

  • 1930 - General de Brigadă.
  • 1933 - General de Divizie.
  • 1940 - General de Corp de Armată.


Funcții Militare[modificare | modificare sursă]

  • 1938 – 1939 - Ministru de Război al României.
  • 1939 - Inspector General al Armatei.
  • 3 iunie – 9 septembrie 1940 - Comandantul Armatei a 4-a.
  • 12 septembrie 1939 – 22 septembrie 1940 - Comandant al Armatei a 2-a.
  • 22 iunie 1941 - 9 septembrie 1941 - Comandant al Armatei a IV-a; participă la operațiunile pentru dezrobirea Basarabiei.


Este numit ministru al Apărării Naționale în 1939 pentru o scurtă perioadă. Își va da demisia pentru că nu a fost de acord cu cheltuirea unor fonduri din bugetul militar care, conform ordinului regelui, primeau o destinație secretă, imposibil de verificat;


La 9 septembrie 1941 demisionează din funcția de comandant al Armatei a IV-a, în semn de protest, întrucât a fost împotriva continuării războiului dincolo de Nistru;

S-a adresat Mareșalului Antonescu: "Măi Ioane, noi nu avem ce căuta în Rusia. Ne-am luat înapoi moșia noastră, furată de sovietici și cu asta gata. Să procedăm și noi cum a procedat țăranul nostru întotdeauna. După ce a alungat animalele străine ce intraseră pe ogorul lui, gata, și-a văzut de treburile din propria lui gospodărie. Dar nu m-a ascultat..."


Decorat cu numeroase ordine și medalii pentru faptele sale deosebite de arme[modificare | modificare sursă]

  • Medalia "Bărbăție și Credință" - clasa a II-a - I.D. 2079/12.005.1914;
  • Steaua României cu spade în gradul de cavaler" - I.D. 437/13.05.1917;
  • Coroana României în gradul de ofițer - I.D. 846/9.08.1917;
  • Croix de Guerre - brevet 834/13.02.1918;
  • Ordinul imperial rus "Sfânta Ana" de clasa a 2-a cu săbii, brevet 11360/29.08.1917;
  • Ordinul "Polonia Restituta" în gradul de Comandor - brevet 66928/19.12.1924;
  • Steaua României în gradul de Comandor cu însemnele de pace - I.D. 20/1335/9.05.1934;
  • "Ordinul Mihai Viteazul" clasa a III-a - I.D. 2888/17.10.1941;
  • "Coroana României cu spade" în grad de Mare Cruce cu Panglici de Virtute Militară - I.D. 2168/29.07.1942;


Devenit indezirabil comuniștilor este arestat la data de 12 septembrie 1948 pentru acuzația de „complot și uneltire contra ordinii sociale”, după ce s-a alăturat grupării anticomuniste „Graiul Sângelui”,[1] fiind încarcerat în celula numărul 8, la data de 31 decembrie 1948, în Penitenciarul Jilava. A decedat la data de 25 mai 1950 în spitalul central nr. 1 al Penitenciarului Văcărești, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindromul Parkinson, miocardită și azotemie.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Florica Dobre și Alesandru Duțu. Drama generalilor români. Editura Enciclopedică, București, 1997.