Nicolae Ciupercă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Ciupercă
NicolaeCiuperca.jpg
Date personale
Născut 20 aprilie 1882
Râmnicu Sărat, România Modificați la Wikidata
Decedat 25 mai 1950
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1948-1952).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
militar[*] Modificați la Wikidata
Studii Școala militară de ofițeri
activi de cavalerie și infanterie
(1900–1902)
Școala superioară
de război (1911–1913)
Activitate
Gradul Sublocotenent (1902)
Locotenent (1907)
Căpitan (1911)
Maior (1916)
Locotenent-colonel (1917)
Colonel (1920)
General de brigadă (1930)
General de divizie (1937)
General de corp
de armată (1941)
Trecut în rezervă (1941)
Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic
Primul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial
Funcții Comandat al Corpului de Armată 3 (1937–1938)
Ministru de război (1938–1939)
Comandant al inspectoratului
general de armatei nr. 3 (1939)
Comandat al Armatei 2 (1939–1940)
Comandat al Armatei 4 (1940–1941)

Nicolae Ciupercă (n. 20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat — d. 25 mai 1950, Închisoarea Văcărești) a fost un politician și general român.

Educație[modificare | modificare sursă]

- Absolvă școala primară și cursul inferior de liceu la Râmnicu Sărat; apoi cursul superior de liceu la Școala fiilor de ofițeri (liceul militar) din Iași; - Urmează Școala militară de ofițeri activi de Infanterie din București și o termină în 1902 ca Șef de promoție, obținând gradul de sublocotenent; - Absolvă cursurile Școlii Superioare de război din Paris în 1913.

Participarea la Primul Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Participă la Războiul de întregire ca maior, șef al biroului operații al armatei a II-a (condusă de general Averescu) "contribuind de aproape la pregătirea și executarea operațiunilor ofensive din iulie 1917";

Grade militare[modificare | modificare sursă]

  • 1930 - General de Brigadă.
  • 1933 - General de Divizie.
  • 1940 - General de Corp de Armată.


Funcții Militare[modificare | modificare sursă]

  • 1938 – 1939 - Ministru de Război al României.
  • 1939 - Inspector General al Armatei.
  • 3 iunie – 9 septembrie 1940 - Comandantul Armatei a 4-a.
  • 12 septembrie 1939 – 22 septembrie 1940 - Comandant al Armatei a 2-a.
  • 22 iunie 1941 - 9 septembrie 1941 - Comandant al Armatei a IV-a; participă la operațiunile pentru dezrobirea Basarabiei.


Este numit ministru al Apărării Naționale în 1939 pentru o scurtă perioadă. Își va da demisia pentru că nu a fost de acord cu cheltuirea unor fonduri din bugetul militar care, conform ordinului regelui, primeau o destinație secretă, imposibil de verificat;


La 9 septembrie 1941 demisionează din funcția de comandant al Armatei a IV-a, în semn de protest, întrucât a fost împotriva continuării războiului dincolo de Nistru;

S-a adresat Mareșalului Antonescu: "Măi Ioane, noi nu avem ce căuta în Rusia. Ne-am luat înapoi moșia noastră, furată de sovietici și cu asta gata. Să procedăm și noi cum a procedat țăranul nostru întotdeauna. După ce a alungat animalele străine ce intraseră pe ogorul lui, gata, și-a văzut de treburile din propria lui gospodărie. Dar nu m-a ascultat..."


Decorat cu numeroase ordine și medalii pentru faptele sale deosebite de arme[modificare | modificare sursă]

  • Medalia "Bărbăție și Credință" - clasa a II-a - I.D. 2079/12.005.1914;
  • Steaua României cu spade în gradul de cavaler" - I.D. 437/13.05.1917;
  • Coroana României în gradul de ofițer - I.D. 846/9.08.1917;
  • Croix de Guerre - brevet 834/13.02.1918;
  • Ordinul imperial rus "Sfânta Ana" de clasa a 2-a cu săbii, brevet 11360/29.08.1917;
  • Ordinul "Polonia Restituta" în gradul de Comandor - brevet 66928/19.12.1924;
  • Steaua României în gradul de Comandor cu însemnele de pace - I.D. 20/1335/9.05.1934;
  • "Ordinul Mihai Viteazul" clasa a III-a - I.D. 2888/17.10.1941;
  • "Coroana României cu spade" în grad de Mare Cruce cu Panglici de Virtute Militară - I.D. 2168/29.07.1942;


Devenit indezirabil comuniștilor este arestat la data de 12 septembrie 1948 pentru acuzația de „complot și uneltire contra ordinii sociale”, după ce s-a alăturat grupării anticomuniste „Graiul Sângelui”,[1] fiind încarcerat în celula numărul 8, la data de 31 decembrie 1948, în Penitenciarul Jilava. A decedat la data de 25 mai 1950 în spitalul central nr. 1 al Penitenciarului Văcărești, fiind bolnav de scleroză cerebrală, sindromul Parkinson, miocardită și azotemie.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Florica Dobre și Alesandru Duțu. Drama generalilor români. Editura Enciclopedică, București, 1997.