Gheorghe Vidrașcu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Gheorghe Vidrașcu (pe numele său real Didenko[1] sau Didenco Vanea[2]) (n.? - d.? ) a fost un demnitar comunist român, fost ilegalist.

Pe la finele lui 1944 a fost adjunctul directorului Serviciului Special de Informații, apoi primar al Ploieștiului (1945-1948) și prefect de Prahova (1948),inspector în Ministerul Afacerilor Interne (1948), președinte al Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport (1949-1952), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1953), primar al Bucureștiului, mai precis președintele Sfatului Popular al Capitalei, cum se numea funcția în acea perioadă (din ianuarie 1954 și până în februarie 1955)[3]. În anul în care a condus Capitala, Vidrașcu a deschis Muzeul „V.I. Lenin – I.V. Stalin”, în clădirea în care în prezent funcționează Muzeul Țăranului Român[4], În timpul mandatului său a fost terminat „Centrul de producție cinematografică Buftea”, au fost reamenajate spitale și s-a extins rețeaua de magazine.[5].

A fost membru al prezidiului Marii Adunări Naționale (1953-1957). A fost ambasador în Cehoslovacia între 10 august 1957 și 30 iunie 1959. Gh. Vidrașcu a participat la toate întrunirile de Partid privind lucrările canalului Dunărea - Marea Neagră (1949) alături de Iosif Chișinevschi, Emil Bodnăraș, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Avram Bunaciu și Miron Constantinescu.[6]

Este tatăl Olimpiei Vidrașcu și al Ilenei Vidrașcu. Olimpia a fost trimisă la studii la Moscova unde a fost colegă cu Mariana Celac.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Crăciun Blidaru
Primar al Bucureștiului
ianuarie 1954 - februarie 1955

Succesor:
Ștefan Bălan