Sari la conținut

George C. Cantacuzino-Râfoveanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Gheorghe Cantacuzino-Râfoveanu)
George C. Cantacuzino-Râfoveanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiefuncționar public[*] Modificați la Wikidata

Gheorghe Cantacuzino-Râfoveanu (n. 16 martie 1845, Ploiești; d. 9 decembrie 1898, București) a fost ministru de finanțe al României între anii 1895-1898.

Din presa vremii

[modificare | modificare sursă]

În ziarul Tribuna Poporului Nr. 234, 12 (24) Decemvrie 1898, care apărea la Arad, la Pag. 1138 apărea știrea cu titlul „Moartea lui G. Cantacuzino” (reprodusă cu ortografia din acea vreme):[1]

Fostul ministru al visteriei României a murit înspre dimineața zilei de Mercuri 21 Decembre. Țeara întreagă îl jelește. Dăm mai la vale câteva note biografice asupra morții (sic!) marelui bărbat.
George C. Cantacuzino s-a născut la Ploești în Martie 1845. Studiile și le-a făcut la Paris, de unde s’a întors eu diploma de licențiat în matematici.
Intrat de tânăr în viață, mai bine zis, în lupta politică, el a fost unul dintre intimii lui Ioan C. Brătianu, a cărui deplină încredere și-o câștigase.
La 1877 George Cantacuzino a debutat în cariera administrativă ca secretar general al ministeriului de finanțe.
Când statul român a luat în seama sa monopolurile, Gh. Cantacuzino a fost numit director al regiei; ear’ când s'au răscumpărat căile ferate, a fost numit director al acestei importante administrațiuni.
După retragerea lui Ioan Brătianu, Cantacuzino a intrat în mișcarea politică și, după îndemnul celui dintêiu, se hotărî să ia direcția „Voinței Naționale” pe care acondus-o până în 1895 când, partidul liberal revenind la putere, a intrat ca ministru de finanțe în cabinetul Sturdza și a rămas ministru și în cabinetul Aurelian până la retragerea acestuia.
În a doua formațiune a cabinetului Sturdza, Cantacuzino n'a mai stat decât câteva luni și boala l-a silit să se retragă. (la 1 octombrie 1898)

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Gestiunea agiului, de G. C. Cantacuzino. (Decembre 1888). Bucuresci (Tip. Carol Göbl), 1888. (17,5 x 11). 88 p. (Publicațiile Clubului Național-Liberal, nr. 1), (I 13111)
  • Modificarea tarifului general al vămilor, de G. C. Cantacuzino. (Studiu publicat în Voința Națională) Maiu 1889. Bucuresci (Tip. Carol Göbl), 1889. (19 x 13). 69 p. (Publicațiile Clubului Național-Liberal, nr. 6) (I 105745)
  • Noua lege a patentelor, propusă de D-nul G. Cantacuzino, Ministru de Finanțe. Comparație între drepturile ce se vor aplica după noua lege și cele ce se aplică acum în București. București (Tip. Epoca), 1898. (20,5 x 13,5). 27 p. (II 105500)

În memoria sa, prin subscripție publică, a fost ridicat în 1904 un monument, amplasat în prezent la intrarea în Grădina Icoanei din București.


Predecesor:
Menelas Ghermani
Ministrul de finanțe
4 octombrie 189513 martie 1897
Succesor:
Vasile Lascăr
Predecesor:
Vasile Lascăr
Ministrul de finanțe
31 martie 18971 octombrie 1898
Succesor:
George D. Pallade




[[Categorie:Politicieni români]