Arthur Văitoianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Artur Văitoianu)
Sari la navigare Sari la căutare
Arthur Văitoianu
1916 - Generalul Arthur Vaitoianu - Comandantul Diviziei 10 Infanterie.png
Date personale
Născut14 aprilie 1864
Ismail, Principatele Unite Modificați la Wikidata
Decedat17 iunie 1956, (92 de ani)
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMausoleul de la Mărăști Modificați la Wikidata
PărințiWeithoffer Văitoianu și ?
Căsătorit cuOlga Văitoianu, născută Cernei
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
personal militar[*] Modificați la Wikidata
Comandantul Corpului II Armată
În funcție
1916 - 1918
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I. C. Brătianu
PredecesorDumitru Cotescu
SuccesorGheorghe Văleanu
Prim-ministrul României
În funcție
1 octombrie 1919 - 9 decembrie 1919
MonarhFerdinand I
PredecesorIon I.C. Brătianu
SuccesorAlexandru Vaida-Voievod
Ministrul Apărării Naționale
În funcție
29 noiembrie 1918 - 26 septembrie 1919
MonarhFerdinand I
Prim-ministruIon I.C. Brătianu
PredecesorEremia Grigorescu
SuccesorIoan Rășcanu
StudiiȘcoala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1882 - 1884)
Școala Specială de Artilerie și Geniu, din București)
Școala Superioară de Război
Activitate
GradulSublocotenent (1884)
Locotenent (1887)
Căpitan (1891)
Maior (1897)
Locotenent-colonel (1904)
Colonel (1908)
General de brigadă (1915)
General de divizie (1917)
General de corp de armată (1918)[1]:p. 431
A comandat- comandant al Regimentului 10 Infanterie
- comandant al Brigăzii 11 Infanterie
- comandant al Diviziei 10 Infanterie (1916-1918)
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916 - 1918)
Operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri (1918 - 1920)
Decorații și distincții
DecorațiiMedalia „Avântul Țării” ()
Ordinul Coroana României ()
Ordinul Mihai Viteazul (Modificați la Wikidata

Arthur Văitoianu (n. , Ismail, Principatele Unite – d. , București, Republica Populară Română) a fost general de armată, om politic român. A fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

După război a intrat în politică, fiind desemnat prim-ministru al României în anul 1919 (12 septembrie - 4 decembrie), în cursul mandatului său având loc primele alegeri din România Mare. A mai ocupat diverse poziții ministeriale în guvernele Partidului Național Liberal. În timpul regimului autoritar instituit de regele Carol al II-lea a fost numit consilier regal.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Arthur Văitoianu s-a născut în Ismail, Basarabia, ca fiu al lui Teodor [2]Weithoffer Văitoianu.[3], de origine germană și al Mariei Missir de origine română.

Între 1872 și 1882 urmează școala elementară și liceul la Bârlad. A absolvit în 1884[4] Școala Militară din Adjud, cu grad de sublocotenent iar în 1886 Școala Specială de Artilerie și Geniu din București.

S-a căsătorit în anul 1890 cu Olaga, născută Ciornei, cu care a avut patru fete, Silvia, Alisa, Olga și Maria și un băiat, Teodor.[5]

Moare în anul 1956, fiind înmormântat în mausoleul de la Mărăști, alături de mareșalul Alexandru Averescu și generalii Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Primește gradele de sublocotenent - 01.07.1884, locotenent - 01.01.1887, căpitan - 10.05.1891, maior - 08.04.1897, locotenent-colonel - 10.05.1904, colonel - 28.11.1908, când a primit comanda Regimentului 10 Putna, 1913 primește comanda Brigăzii 11 Infanterie, general de brigadă - 01.04.1915. Pe timpul războiului a îndeplinit funcții de comandant de divizie, corp de armată și armată în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918, remarcându-se prin modul cum a condus acțiunile Comandantul Corpului II Armată, pe timpul Bătăliei de la Mărăști.[6]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Corpul II Armată în Bătălia de la Mărăști, din vara anului 1917.

Pentru destoinicia cu care a condus operațiile Corpului său de Armată în luna iulie 1917.
Înalt Decret no. 715 din 18 iulie 1917[7]:p. 89

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

Demisionează din armată, în anul 1919 și intră în politică. Devine membru al Partidului Național Liberal. Între 27 septembrie 1919 - 28 noiembrie 1919 este președintele Consiliului de Miniștri. În timpul mandatului său au loc primele alegeri universale, din România Mare. În anul 1940 se încheie cariera sa politică.

La 83 de ani este arestat de autoritățile comuniste și întemnițat timp de șapte ani în Sighet. Este eliberat la 91 de ani. Un an mai târziu, în anul 1956 va muri. Este îngropat la Cimitirul Bellu, de unde osemintele au fost transferate, mai târziu, în Mausoleul de la Mărășești.[8]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  2. ^ http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Vaitoianu-Arthur.-1878-1948.-Inv.-1452.pdf
  3. ^ Eduard Lambrino, Nicolae N. Săveanu, p. 144. Vrancea: Editura „Salonul Literar”, 2020, ISBN: 978-606-8580-78-4
  4. ^ https://mausoleedinromania.ro/arthur-vaitoianu-1864-1956/
  5. ^ Filofteia Rînziș, Arhive personale și familiale, p. 163, Arhivele Naționale ale României, 2001
  6. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  7. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  8. ^ http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Vaitoianu-Arthur.-1878-1948.-Inv.-1452.pdf

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dabija Gheorghe A. (general), Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. I-IV, București, Editura I. Hertz, f.a.
  • Birnberg, I., Apărarea Generalului Văitoianu: pledoarie în procesul paspoartelor, , Editura Atelierele "Adeverul" S.A., București, 1928.
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929.
  • Iorga, Nicolae, Memorii, vol. II, Editura „Naționala”, S.Ciornei, București, f.a.
  • Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, București, 2007, ISBN 973-99321-7-7
  • Nicolescu, Nicolae C., Șefii de stat și de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, București, 2003, pp. 243-245, ISBN 973-8200-49-0
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934.
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996.
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989.
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987.
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979.

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
gen. Eremia Grigorescu
Ministrul Apărării Naționale
29 noiembrie 191826 septembrie 1919

Succesor:
gen. Ioan Rășcanu


Predecesor:
Ion I. C. Brătianu
Prim-ministrul României
1 octombrie9 decembrie 1919

Succesor:
Alexandru Vaida-Voievod