Gheorghe Adrian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Gheorghe Adrian
GheorgheAdrian.jpg
Date personale
Născut 1821
Decedat 14 octombrie 1889
București
Etnie  România
Ocupație politician, general român
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române


Gheorghe Adrian (Andreescu) (n. 1821 — d. 15 octombrie 1889, București) a fost un politician și general român, membru de onoare (din 1875) al Academiei Române.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Generalul Gheorghe Adrian a fost pașoptist, înrolat într-una din legiunile lui Avram Iancu (1848 - 1849), după care s-a refugiat în Țara Românească unde a fost integrat în Armata Română avansând până la gradul de general. A fost luat prizonier la 6 mai 1848 la Abrud, de trupele maghiare conduse de maiorul de miliții Hatvani Imre.

A fost eliberat din captivitate la 10 mai 1848, după ce Abrudul a fost cucerit de milițiile românești.

În 1863 a fost dat afară din armată, dar s-a angajat din nou în aceasta în 1866.

A fost comandant și profesor de artă militară la Școala Militară de Ofițeri din Iași, aghiotant domnesc, ministru de Război al Moldovei între 1859-1861, al Munteniei între 1860-1861 și al României între 1867-1868.

În perioada - 28 iulie 1860 - 16 aprilie 1861; 24 mai 1867 - 11 august 1868 a fost Ministrul Apărării Naționale în cadrul Principatelor Unite.

Teoretician militar, a scris câteva lucrări militare ca: Idee răpide despre resbelul de partizani, Instrucțiuni asupra servițiului de campanie și Manual de fortificațiunea pasageră (1853).

Generalul Gheorghe Adrian a fost căsătorit cu Elena Sturdza. A locuit în București; "Frumoasa casă a Generalului George Adrian se regăsește cu numărul poștal Povernei, nr.2, încă de pe vremea planurilor cadastrale din 1911. Proiectul casei a fost făcut de arhitectul Louis Pierre Blanc, execuția sa realizându-se între 1885-1889 aceasta casă numărându-se printre cele mai timpurii lucrări ale arhitectului, făcute în țara noastră. Silvia Colfescu, autoarea "București: Ghid turistic, istoric, artistic" spune că această clădire este foarte importantă pentru istoria arhitecturii românești: "Clădirea prezintă o importanță cu totul deosebită din punct de vedere al istoriei arhitecturii Capitalei, fiind una dintre rarele case bucureștene păstrate din perioada de trecere de la stilul academist, caracteristic celei de a doua jumătăți a sec. XIX, la stilul național al perioadei următoare, cunoscut și sub numele de stil neo-românesc și ilustrat cu precădere de arhitecții Ion Mincu, P. Smărăndescu, State Balosin, Arghir Culina etc. Arhitectul Louis Blanc a mai construt numai una sau doua case în stil național".

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
gen. Nicolae Golescu
Ministrul Apărării Naționale
28 iulie 186017 aprilie 1861

Succesor:
col. Istratie Sămășescu


Predecesor:
gen. Tobias Gherghely
Ministrul Apărării Naționale
24 mai 186711 august 1868

Succesor:
Ion C. Brătianu