Mihnea Motoc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihnea Motoc
MihneaMotoc.jpg
Date personale
Născut (52 de ani) Modificați la Wikidata
București, RS România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIulia Motoc Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
om politic
avocat Modificați la Wikidata
Ministru al apărării naționale Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMircea Dușa
Succedat deGabriel-Beniamin Leș
Ambasador al României în Regatul Unit Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deIon Jinga
Reprezentant permanent al României la Uniunea Europeană Modificați la Wikidata
În funcție
aprilie 2008 – 
Precedat deLazăr Comănescu
Succedat deLuminița-Teodora Odobescu[*]
Președinte al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Reprezentant permanent al României la Organizația Națiunilor Unite Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deSimona Miculescu
Ambasador al României în Țările de Jos Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

PremiiOrdinul național „Pentru Merit” în grad de comandor[*] ()
Partid politicIND
Alma materUniversity of Nice Sophia-Antipolis[*]
Universitatea George Washington
Universitatea din București

Mihnea Ioan Motoc (n. , București, RS România) este un diplomat român care a îndeplinit funcția de ministru al apărării în guvernul Dacian Cioloș în perioada 2015–2017. Anterior, el fusese ambasador al României în Regatul Unit.[1]

Educație[modificare | modificare sursă]

Mihnea Motoc s-a născut la 11 noiembrie 1966 în București.[2] El a studiat la Facultatea de Drept din cadrul Universității București (1984-1989). După absolvirea acestora a urmat studii post-universitare în drept internațional privat la Facultatea de Drept a Universității din Nisa (Franța) (1990-1991) și studii de masterat în drept internațional public și comparat la George Washington University din Washington, DC (SUA) (1991-1992).[3]

Activitate diplomatică[modificare | modificare sursă]

După absolvirea studiilor universitare, Motoc a lucrat ca procuror stagiar la Procuratura din Bolintin Vale și apoi la Procuratura sectorului I din București (1989-1991). În acea perioadă a fost și președinte al Comisiei de Tineret al Asociației Române de drept Umanitar (1990-1991). La începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, el a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe din România. Motoc a lucrat mai mulți ani în diferite posturi din cadrul ministerului: secretar III, diplomat la Departamentul Drepturile Omului și Departamentul Drept Internațional și Tratate (1991-1994), secretar II și director adjunct al Departamentului Drepturile Omului (1994-1996), secretar I și director al Departamentului Uniunea Europeană (1996-1997) și director general, șef al Departamentul pentru Afaceri Europene și Euro-atlantice, având ca atribuții monitorizarea relațiilor României cu UE, NATO, OSCE și alte organizații regionale (1997-1999).

În plus, Mihnea Motoc a îndeplinit și alte sarcini în calitate de angajat al Ministerului Afacerilor Externe: a condus delegații românești la conferințe internaționale ale ONU, Consiliului Europei, OSCE și UE și a participat la negocierea bazelor politice ale tratatelor cu țările vecine (1992-1996), a fost membru al Secretariatului Permanent al Comitetului interministerial pentru Integrare Europeană (1996-1998) și al International Humanitarian Fact Finding Commission (1996-2000).[2]

El a fost numit apoi ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Țărilor de Jos și reprezentant permanent pe lângă Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) (1999-2001),[4][5] îndeplinind pentru o perioadă și funcția de vicepreședinte al Consiliului Executiv al OIAC (2000). Motoc a revenit apoi în centrala Ministerului Afacerilor Externe pe postul de secretar de stat pentru integrare europeană și afaceri multilaterale (2001-2003). În calitate de secretar de stat, el a îndeplinit și alte atribuții: președintele Autorității Naționale de Securitate (2001 și 2002), Coordonator Național al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003), președintele Comisiei Interministeriale pentru aderarea României la NATO (2001-2003) și șef al delegației României la negocierile pentru aderarea la NATO (2003).[2]

În anul 2003 Mihnea Motoc a fost trimis ca ambasador extraordinar și plenipotențiar și reprezentant permanent al României pe lângă Organizația Națiunilor Unite,[6] îndeplinind această funcție timp de 5 ani.[2][7] În această calitate, el a fost în anii 2004-2005 reprezentant al României în Consiliul de Securitate al ONU. Motoc a fost transferat în 2008 ca ambasador extraordinar și plenipotențiar și șef al Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană.[8][9]

Pe 18 noiembrie 2014, președintele Traian Băsescu a semnat decretul de numire a lui Mihnea Motoc ca ministru de externe, după demisia lui Teodor Meleșcanu.[10] Pe 24 noiembrie 2014, Mihnea Motoc a renunțat să mai fie nominalizat pentru postul de ministru de Externe după ce soția sa, judecătoarea Iulia Motoc, magistrat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, i-a sesizat faptul că o astfel de numire i-ar crea ei o situație de incompatibilitate la CEDO.[11]

Mandatul de reprezentant la Uniunea Europeană s-a încheiat în aprilie 2015, atunci el fiind numit ambasador al României în Regatul Unit.[1]

Viață personală[modificare | modificare sursă]

Mihnea Motoc este căsătorit cu Iulia Motoc, în prezent judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ei au împreună un fiu.[3]

Distincții[modificare | modificare sursă]

În semn de apreciere a activității sale, Mihnea Motoc a fost distins cu mai multe decorații. Astfel, președintele Emil Constantinescu l-a decorat în anul 2000 cu Ordinul național „Pentru Merit” al României în grad de Comandor „pentru servicii deosebite aduse în politica externă a țării”[12] și președintele Traian Băsescu în anul 2007 cu Ordinul Meritul Diplomatic în grad de Ofițer „în semn de înaltă apreciere pentru activitatea remarcabilă desfășurată în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin care a asigurat reprezentarea cu succes a strategiilor de politicã externă ale României”.[13]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Președintele României”, Presidency.ro, accesat în  
  2. ^ a b c d NEW PERMANENT REPRESENTATIVE OF ROMANIA PRESENTS CREDENTIALS, United Nations Press Office, , accesat în  
  3. ^ a b „Mihnea Ioan MOTOC”. Ronline. . Accesat în . 
  4. ^ Decretul nr. 76 din 10 martie 1999 privind acreditarea unui ambasador, publicat în Monitorul Oficial nr. 107/15 martie 1999.
  5. ^ Decretul nr. 2 din 5 ianuarie 2001 privind rechemarea unui ambasador, publicat în Monitorul Oficial nr. 9/9 ianuarie 2001.
  6. ^ Decretul nr. 155 din 20 martie 2003 pentru acreditarea unor ambasadori, publicat în Monitorul Oficial nr. 184 din 25 martie 2003.
  7. ^ Decretul nr. 1.143 din 20 decembrie 2007 privind rechemarea unui ambasador, publicat în Monitorul Oficial nr. 889 din 27 decembrie 2007
  8. ^ Decretul nr. 317 din 4 martie 2008 privind acreditarea unui ambasador, publicat în Monitorul Oficial nr. 172 din 6 martie 2008.
  9. ^ Movers and shakers, European Voice, , accesat în  
  10. ^ Mihnea Motoc, noul ministru de Externe, 18 noiembrie 2014, Anca Simina, Gândul, accesat la 25 noiembrie 2014
  11. ^ De ce A RENUNȚAT Mihnea Motoc la postul de ministru de Externe în Guvernul Ponta, 24 noiembrie 2014, Ovidiu Bărbulescu -Mediafax, Alexandru Moise - Mediafax, Gândul, accesat la 25 noiembrie 2014
  12. ^ Decretul nr. 551 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Afacerilor Externe, publicat în Monitorul Oficial nr. 668 din 16 decembrie 2000, Anexa 3.
  13. ^ Decretul nr. 384 din 5 aprilie 2007 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Diplomatic, publicat în Monitorul Oficial nr. 245 din 12 aprilie 2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]