Constantin Olteanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin Olteanu
ConstantinOlteanu.jpg
Generalul-colonel dr. Constantin Olteanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vulcana-Pandele, Dâmbovița, Regatul României Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani) Modificați la Wikidata
Târgoviște, România Modificați la Wikidata
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic
scriitor Modificați la Wikidata
Șef al Statului Major Central al Gărzilor Patriotice
Consilier militar al lui Nicolae Ceaușescu
Ministrul Apărării Naționale
În funcție
29 martie 1980 – 16 decembrie 1985
Precedat deIon Coman
Succedat deVasile Milea
Primar General al Bucureștiului
În funcție
16 decembrie 1985 – iunie 1988
Secretar al CC al PCR
În funcție
1988 – 1989

Premii23 August
Partid politicPartidul Comunist din România
Alma materAcademia Militară din București
Facultatea de Istorie din cadrul Universității București
Profesieistoric, cadru militar

Constantin Olteanu (n. , Vulcana-Pandele, Dâmbovița, Regatul României – d. , Târgoviște, România) a fost un politician comunist român, general activ, care a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale (1980-1985). În decembrie 1989 Constantin Olteanu îndeplinea funcția de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Constantin Olteanu s-a născut la data de 5 iulie 1928, în comuna Vulcana-Pandele (județul Dâmbovița). A absolvit Școala de Ofițeri Activi de la Ineu la data de 30 decembrie 1949, cu gradul de locotenent.

A absolvit în anul 1956 cu “Diplomă de merit” Academia Militară din București, iar în 1959 a obținut licența în istorie în urma absolvirii Facultății de Istorie din cadrul Universității București. A obținut titlul științific de doctor în științe istorice în anul 1964. Constantin Olteanu a parcurs pe rând treptele ierarhiei militare, desfășurând o amplă activitate didactică și de instrucție.

În anul 1971 avea gradul de general-maior. În anii '70, generalul Olteanu s-a ocupat de epurarea armatei române de ofițerii cu studii în URSS, indiferent dacă aceștia erau sau nu recrutați de către KGB. Această operațiune s-a desfășurat treptat și a fost un “proces delicat”, când militari cu importante funcții de comandă și decizie, dar cu studii la Moscova au trebuit scoși de la comanda unităților combatante, fără a le provoca o reacție de frondă, dar și fără a irita Moscova.[2][sursa nu confirmă] În anul 1979, a fost numit șef al Statului Major Central al Gărzilor Patriotice și, în același timp, și consilier militar al lui Nicolae Ceaușescu.

În perioada 29 martie 1980 - 16 decembrie 1985, generalul-locotenent Constantin Olteanu a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale. În această perioadă a fost avansat la gradul de general-colonel.

În anul 1985 a fost numit în funcția de prim-secretar și Primar General al Bucureștiului, pe care a îndeplinit-o până în 1988. Olteanu își amintește că Nicolae Ceaușescu tocmai venise dintr-o vizită în URSS, l-a chemat la el și i-a spus: "Mergi pe linie politică, în locul lui Pană, iar în locul tău o să-l punem pe Milea".[3]

Printre obiectivele realizate în mandatul său de primar, Olteanu menționează modernizarea râului Dâmbovița, continuarea lucrărilor la metrou, construcția de locuințe și prelungirea Bulevardului Victoria Socialismului până la Șoseaua Mihai Bravu.

Apoi, din mai 1988 și până în decembrie 1989, a fost secretar al CC al PCR, inițial pentru propagandă și presă (20 mai 1988-octombrie 1989), apoi pentru relații externe.

Activitatea din perioada Revoluției și ulterioară[modificare | modificare sursă]

La data de 18 decembrie 1989, la ora 18.30, a sosit la Iași. S-a aflat în zona Moldovei în perioada 18-22 decembrie 1989.

După propriile afirmații, "Ca și alți membri ai CPEx, am fost trimis să mă ocup de problemele economice, respectiv de încheierea planului pe acel an, de aprovizionarea populației, aprovizionarea tehnico-materială a întreprinderilor... În subsidiar ni s-a cerut să discutăm cu factorii de conducere ai județelor respective și măsurile indicate de Ceaușescu la teleconferința din seara zilei de 17 decembrie, pentru asigurarea liniștii și ordinii publice. (...) Eu nu am fost trimis la Iași, precum și în celelalte județe – Vaslui, Suceava și Botoșani -, cu vreo împuternicire cu caracter militar, cu toate că încă eram general-colonel în activitate, deci nu aveam calitatea de a da ordine unităților MApN, MAI, Departamentului Securității Statului sau Gărzilor Patriotice." [4]

După cum afirmă tot el, aflat în biroul primului-secretar județean Iași și întrebat de către locotenent-colonelul Ion Cioară - șef de stat major la Divizia 10 Mecanizată „Ștefan cel Mare” din Iași - dacă se impune înarmarea militarilor cu muniție de război împotriva eventualilor demonstranților, "am mai precizat – erau de față mai mulți oameni - că dacă vor avea loc demonstrații, cumva, strada este a lor, a demonstranților. „Voi nu interveniți cu nimic, am spus. Doar dacă atacă obiectivele, dacă le incendiază, atunci e altceva.... Dar pe stradă nu aveți ce face voi cu armele”.[4]

La data de 22 decembrie 1989, a plecat din Iași și a fost primit în garnizoana Armatei a II-a, de la Buzău. Generalul Olteanu a fost arestat și, la 31 decembrie 1989, a fost adus cu două autoturisme de teren și escortă la Centrul de Instrucție al Trupelor de Geniu din București, de pe Șoseaua Olteniței, unitate transformată în închisoare.

La data de 11 ianuarie 1990, generalul-colonel Constantin Olteanu a fost trecut în rezervă.[5]

A fost inculpat și condamnat în Procesul membrilor CPEx (17 septembrie 1990 - 20 aprilie 1992). A fost acuzat în rechizitoriu că a cerut unor unități militare să treacă la alarmă de luptă, dar el a afirmat că nu a avut astfel de însărcinări și că în acele zile nu a intrat în nici o unitate militară.[4] La data de 25 martie 1991, Tribunalul Militar Teritorial București a pronunțat achitarea sa, care a fost atacată ulterior cu recurs extraordinar introdus de procurorul general. În urma acestui recurs extraordinar, Constantin Olteanu a fost condamnat definitiv la 11 ani și șase luni de închisoare. La 29 mai 1993, a cerut întreruperea pedepsei. Cererea a fost examinată de Tribunalul Militar Teritorial București, care a decis întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 12 luni. În 1994 a intervenit grațierea semnată de președintele României, Ion Iliescu.[6]

După cum afirmă el, „am fost condamnat pentru ceea ce am fost, nu pentru ceea ce am făcut”.[2][sursa nu confirmă]

Istoric militar[modificare | modificare sursă]

În anul 1968, Nicolae Ceaușescu a dispus reabilitarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, dar și a lui Ștefan Foriș, ambii victime ale luptei pentru putere din perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Constantin Olteanu, tânăr ofițer și istoric militar, a fost numit cu cercetarea și clarificarea condițiilor în care a fost asasinată la Oradea mama liderului PCR, Ștefan Foriș.

Generalul Olteanu este autorul mai multor studii și lucrări de istorie și teorie militară, elaborate împreună cu colective de istorici militari cum ar fi generalul Ilie Ceaușescu. Este membru al Societății de Științe Istorice din România și al Consiliului Național al Societății de Științe Istorice din România. A primit Premiul Academiei Române (1976).

În ultimii ani fost profesor universitar asociat la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Spiru Haret” din București și a predat cursurile de Istoria militară a românilor în secolul XX și Istoria celui de al doilea război mondial din 1939-1945.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Asalt la redute: Eroi ai războiului pentru independență (Ed. Militară, 1969) - coautor
  • Patru decenii sub drapel : Generalul Alexandru Cernat (Ed. Militară, 1971)
  • 1947 : Un an de transformări revoluționare în România (Ed. Politică, 1972)
  • Activitatea Partidului Comunist Român în armată : 1921-1944 (Ed. Militară, 1974) - coautor
  • Masele populare în războiul de independență (Ed. Militară, 1977)
  • Asalt la redute: Eroi ai războiului pentru independență (Ed. Militară, 1977) - coautor
  • Cronica participării armatei române la războiul pentru independență 1877-1878 (Ed. Militară, 1977) - coautor
  • Contribuții la cercetarea conceptului de putere armată la români (Ed. Militară, 1979)
  • Apărarea națională în concepția Partidului Comunist Român (1982) - coautor
  • Mișcarea muncitorească, socialistă, democratică, activitatea Partidului Comunist Român și apărarea patriei la români : Repere cronologice (1983) - coautor
  • Concepția politico-militară a tovarășului Nicolae Ceaușescu privind apărarea independenței patriei noastre socialiste (Ed. Militară, 1983) - coautor
  • Armata română în revoluția din august 1944 (Ed. Politică, 1984)- coautor
  • Conținutul și trăsăturile doctrinei militare naționale (1984)
  • Evolutia structurilor ostășești la români (1986)
  • România în războiul pentru independență din 1877-1878 - coautor
  • Considerații asupra coalițiilor politico-militare în lumina doctrinei militare naționale
  • România în anii primului război mondial - coautor
  • Istoria patriei – nesecat izvor de dezvoltare a gândirii noastre militare
  • Geneza armatei permanente în țara noastră
  • Principalii factori care determină capacitatea de luptă a armatei
  • Opinii în legătură cu funcția socială a armatei române în perioada 1919-1940
  • Arta militară românească în războiul pentru independență 1877-1878
  • Apărarea litoralului românesc al Mării Negre – obiectiv important în cadrul apărării strategice a teritoriului României
  • Coaliții politico-militare. Privire istorică (Ed. Fundației "România de Mâine", București, 1996)
  • Comandamentul armatei române în campania din 1877-1878 (Ed. Albatros, 1998) - coautor
  • România - o voce distinctă în Tratatul de la Varșovia: memorii 1980-1985 (Ed. ALDO, București, 1999)
  • File din istoria Bucureștilor. Însemnările unui primar general (Ed. Aldo, 2004)
  • România și Tratatul de la Varșovia – Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie (Ed. Pro-Historia, București, 2005) - coautor
  • „O viață de om. Dialog cu jurnalistul Dan Constantin”, Editura Niculescu, 2012[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român (IV)
  2. ^ a b Ziarul de Mureș, 12 noiembrie 2007 - Incursiune în trecut, culisele politicii
  3. ^ Jurnalul Național, 5 iunie 2004 - Edilii Capitalei între 1944 și 1989
  4. ^ a b c Viața Militară nr. 197/2004 - Nicolae Ceaușescu nu a înțeles că era “programat” să iasă din scenă. Interviu realizat cu generalul-locotenent (r) dr. Constantin Olteanu
  5. ^ Decretul nr. 46 din 11 ianuarie 1990 privind trecerea în rezervă a unor generali
  6. ^ Radu Eremia (), „Apostolii Epocii de Aur, episodul #21. Constantin Olteanu, primarul comunist care a modernizat Bucureștiul”, Adevărul, accesat în  
  7. ^ O carte care nu ascunde adevărul, 13 decembrie 2012, Serban Cionoff, Jurnalul Național, accesat la 2 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
gen. Ion Coman
Ministrul Apărării Naționale
29 martie 198016 decembrie 1985

Succesor:
gen. Vasile Milea