Ioan Mihail Racoviță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioan Mihail Racoviță
MihailRacovita.jpg
Generalul Ioan Mihail Racoviță
Născut 7 martie 1889
București, România
Decedat 28 iunie 1954, (65 de ani)
Închisoarea Sighet, Republica Populară Română
Naționalitate  România
Ocupație general
Reprezentant Comandant al Armatei 1-a și Armatei a IV-a
Cunoscut(ă) pentru succese notabile în diferite corpuri militare care au luptat alături de trupele germane în cadrul atacului împotriva URSS-ului
Premii Ordinul Mihai Viteazul
Crucea de Cavaler a Crucii de Fier
Website

Ioan Mihail Racoviță (n. 7 martie 1889, București - d. 28 iunie 1954, Sighet) a fost un general român, Ministru al Apărării în perioada 23 august 1944 - 5 noiembrie 1944 în guvernul Sănătescu[1].

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1906 s-a a fost admis la Școla de Ofițeri de Cavalerie. După primul an a fost trimis în Germania, la Școala Militară din Hanovra, unde a mai facut doi ani, absolvind în 1909.

A debutat ca sublocotenent în Regimentul 2 Roșiori (de la Bârlad) cu care a participat, la campania din Bulgaria din 1913.

S-a întors în Germania în 1910, pentru a urma cursurile Școlii de Echitație de la Pandeborn pe care a terminat-o în 1911. În același an a fost promovat locotenent, iar în 1916 căpitan. În 1917 a fost avansat maior, ca de altfel majoritatea ofițerilor români.

Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

Dupa război, maiorul Mihail Racoviță a fost admis la Școala Superioară de Război, absolvind în 1921. În 1923 a devenit locotenent colonel, iar în 1928 colonel. A fost promovat la gradul de general de brigadă în 1936. Patru ani mai târziu era general de divizie.

Al Doilea Război mondial[modificare | modificare sursă]

În 1941 a fost numit comandantul Corpului de Cavalerie, funcție pe care a deținut-o în timpul primilor doi ani de război, în timpul cărora a ajuns până pe coasta estică a Mării Negre, în Caucaz. A primit Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a pe 17 octombrie 1941 pentru modul în care forțele de sub comanda sa au forțat Nistrul și au urmărit trupele sovietice în retragere, capturând 12.783 de prizonieri, 450 de vehicule și 70 de tancuri. În 1942 a fost promovat general de corp de armată și a condus Corpul de Cavalerie în campania din Caucaz, pe malul estic al Mării Negre, unde a înaintat până în peninsula Taman și a luat parte la cucerirea porturilor Anapa și Norovosiysk.

Între 1 ianuarie 1943 - 30 octombrie 1943 a fost numit comandant al garnizoanei București. Pe 1 noiembrie, a primit comanda Corpului Mecanizat. Între 25 ianuarie 1944 - 31 iulie 1944 a preluat Armata a 4-a pe care a condus-o în luptele defensive din vara acelui an. A fost ultimul ofițer român decorat cu Crucea de Cavaler.

Pe 24 august 1944, a fost numit Ministru al Apărării și a rămas în funcție până pe 4 noiembrie.

Între 20 mai 1945 și 20 mai 1946 a fost comandatul Inspectoratului General de Armtă nr. 3.

La 1 mai 1946 fost promovat general de armată și numit la comanda Armatei 1, unde a rămas până la 30 iunie 1947.

Pe 1 septembrie 1947 a fost trecut în rezervă, iar în inuie 1950 a fost arestat și închis la Sighet, unde a decedat pe 28 iunie 1954.

Ioan Mihail Racoviță a comandat cu succese notabile diferite corpuri militare care au luptat alături de trupele germane în cadrul atacului împotriva URSS-ului și a fost decorat pentru aceste reușite.[2]


Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://documentare.agerpres.ro/guverne.php?i=19
  2. ^ WorldWar2.ro - Lt. general Mihail Racovita

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000). ISBN 3-7909-0284-5.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
gen. Constantin Pantazi
Ministrul Apărării Naționale
24 august 19445 noiembrie 1944

Succesor:
gen. Constantin Sănătescu