Închisoarea Sighet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Închisoarea Sighet a fost o închisoare din orașul Sighetu Marmației, județul Maramureș, una dintre cele mai notorii închisori politice din România. Imediat după instaurarea regimului comunist în România au fost încarcerate la Sighet elitele intelectuale, politice și religioase care prezentau un pericol pentru autoritățile comuniste.

Închisoarea a fost dezafectată și transformată în muzeu. În prezent ea adăpostește muzeul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, fiind declarată monument istoric, cu codul cod LMI MM-II-m-A-04675.

Exterior
Interior

Istoric[modificare | modificare sursă]

Închisoarea din Sighetu Marmației (numită și "Închisoarea Sighet") a fost construită în 1897, când Transilvania încă făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

După 1945, românii deportați sau prizonieri de război în Uniunea Sovietică, la repatriere, treceau prin Sighet. În 1948, după ce regimul comunist s-a consolidat, Sighetul a devenit o închisoare pentru oponenții regimului. La început aici au fost încarcerați elevi, studenți și țărani din Maramureș, unii din care încă mai locuiesc în Sighet.

În noaptea de 5/6 mai 1950, peste o sută de foști demnitari din întreaga țară au fost aduși la penitenciarul din Sighet. Printre aceștia se găseau miniștri, politicieni, academicieni, economiști, ofițeri, istorici și jurnaliști. Unii dintre ei au fost condamnați la pedepse grele iar alții au fost închiși fără nici un fel de proces (pedeapsă "adminstrativă"). Majoritatea dintre ei aveau peste 60 de ani. Multe figuri importante ale României interbelice au murit aici în arest, inclusiv liderul Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu.

În închisoarea de la Sighet, care avea un regim special nu numai pentru cei vii, dar și pentru cei morți, în intervalul 1950-1955 nu s-au întocmit acte de deces, iar familiile celor morți nu au fost înștiințate. Actele de moarte ale celor decedați la Sighet au fost întocmite, cu trei excepții, abia în anul 1957.[1]

Personalități închise la Sighet[modificare | modificare sursă]

Nume ale victimelor comunismului


  • Aurel Baciu, decan al barourilor de avocați din Tg. Mureș și Timișoara, subsecretar de Stat în Ministerul Justiției în guvernul Octavian Goga, decedat în 1953
  • Dimitrie Alimănișteanu
  • Constantin Argetoianu, fost președinte al Consiliului de Miniștri, ministru de Justiție, ministru de Finanțe, ministru de Interne, a murit în închisoare (1952?)
  • Ion Bălan, episcop greco-catolic de Lugoj
  • Sebastian Bornemisa, gazetar, ministru secretar de stat la Cultură între 1937 - 1938, fost primar al Clujului și al Orăștiei, mort în 1953 închisoarea Sighet.
  • Constantin I.C.(Dinu) Brătianu, istoric, profesor universitar; a murit sinucis (1951)
  • Gheorghe I. Brătianu
  • Dimitrie Burilleanu, fost guvernator al Băncii Naționale, a murit în închisoare
  • Ion Cămărășescu, fost ministru de Interne, mort în închisoare
  • Daniel Ciugureanu, fruntaș basarabean, unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România, doctor în medicină, deputat în Sfatul Țării, Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Democratice Moldovenești la momentul Unirii din 27 Martie 1918, ministru de stat în 4 guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare, diplomat la Conferința de Pace de la Paris. Potrivit evidențelor securității a murit în închisoarea Sighet pe 19 Mai 1950.
  • Pantelimon Halippa, publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost vicepreședintele Sfatului Țării care a votat Unirea la 27 Martie 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.
  • Ion Pelivan, militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale. A fost Ministru de Externe în guvernul Republicii Democratice Moldovenești la momentul Unirii cu România. Diplomat la Conferința de Pace de la Paris din partea României.
  • Arlette Coposu, soția lui Corneliu Coposu, funcționară la Ministerul de Externe; arestată în 1950 - eliberată în 1964
  • Corneliu Coposu, secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al PNȚ, arestat în 1947 - eliberat în 1962
  • Anton Durcovici, episcop romano-catolic de Iași, a fost lăsat să moară de foame în închisoare
  • George Fotino, jurist și istoric român, membru corespondent al Academiei Române.
  • Valeriu Traian Frențiu, episcop greco-catolic de Oradea
  • Iuliu Hossu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla
  • Alexandru I. Lapedatu, fost ministru, președinte al Senatului, președinte al Academiei Române, a murit în închisoare (1950)
  • Ilie Lazăr, jurist și politician (garda de corp a lui Iuliu Maniu)
  • Gheorghe N. Leon, om politic român, licențiat în drept, doctor în științe economice, politice și financiare, de mai multe ori ministru.
  • Iuliu Maniu, președinte al Partidului Național-Țărănesc, Prim-ministru al României, decedat în 1953
  • Ion Nistor, istoric și militant unionist bucovinean, membru al comitetului de organizare a Adunării Naționale de la Cernăuți, care a hotărât unirea cu România, în cadrul căruia a redactat Actul Unirii.
  • Petre Papacostea, secretar politic al generalului Averescu, directorul Poștelor în guvernul Averescu (1926-1927), arestat în 1952, eliberat în 1954
  • Victor Papacostea, istoric, fondator al Institutului de Studii Balcanice din București, fost subsecretar de stat la Ministerul Educatiei Nationale în guvernele Sănătescu si Rădescu, arestat în mai 1950, eliberat la 17 septembrie 1955
  • Radu Portocală, avocat, om politic liberal, mort torturat în 1952 sau 1953
  • Alexandru Rusu, episcop greco-catolic de Baia Mare
  • Henri Cihoski, general și fost ministru al apărării naționale, a murit în închisoare (18 mai 1950)
  • Grigore Georgescu, general al Armatei Române (mort în detenție, la 27 aprilie 1952)
  • Nicolae Pais, general al Armatei Române (mort în detenție la 16 septembrie 1952)
  • Ioan Mihail Racoviță, general al Armatei Române (mort în detenție la 29 iunie 1954)
  • Gheorghe Tașcă (decedat în 12 martie 1951, închisoarea din Sighet) a fost un economist și om politic român, profesor de economie politică, rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale, membru corespondent al Academiei Române
  • Gheorghe Vasiliu, general al Armatei Române (mort în detenție 20 septembrie 1954)

Imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Five years and two months in the Sighet Penitentiary (May 7, 1950-July 5, 1955), Constantin C. Giurescu, Lia Ioana Ciplea, East European Monographs, 1994
  • Cinci ani și două luni în penitenciarul de la Sighet: 7 mai 1950-5 iulie 1955, Constantin C. Giurescu, Editura Fundației Culturale Române, 1994
  • Închisoarea din Sighet acuză, Valeriu Achim, Editura Gutinul, 1991
  • Memoria închisorii Sighet, Alexander Ratiu, Romulus Rusan, Fundația Academia Civică, 1999
  • Sighet - Apelul călăilor, Ioan Chertiție, Editura Stefan, 2011
  • Reprimarea elitelor interbelice: colonia "Dunăre" Sighet (1950-1955) Andrea Dobeș, Editura Valea Verde, 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]