Ținutul Orheiului
| Ținutul Orheiului | |
| — Ținut — | |
| Țară |  Moldova |
|---|---|
| Regiune istorică | Țara de Jos |
| Dispariție |  |
| Reședință | Orhei |
| Prezență online | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ținutul Orheiului a fost o unitate administrativ-teritorială în cadrul Țării Moldovei, care făcea parte din Țara de Jos, având centrul administrativ la târgul Orhei.[1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Ținutul Orheiului ca unitate administrativ-teritorială este atestat documentar la 7 martie 1531. Este vorba de uricul acordat la Vaslui de către Petru Rareș fostului logofăt Gavril Trotușanul, prin care acestuia i se întăreau ocinele și cumpărăturile, între care satul „anume Ișnovețul, în ținutul Orheiului”. Dar până la această dată este menționat în mai multe surete și regește, astfel; în suretul de pe ispisocul lui Ștefan cel Mare din 1470 noiembrie 26; într-o hotarnică din 1781, 3 octombrie, este arătat un document de la Petru Rareș din 1535 luna martie 22, în care este amintit ținutul Orheiului.[2]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Lungu, V. Ținuturile Moldovei pana la 1711 și administrarea lor. Cercetări istorice, Anul XVII, Vol. XVII, 1943, p. 211-250.
- ^ Bacumoneco, Ludmila. Ținutul Orheiului în secolele XV-XVI. Iași: Editura Universității „Alexandru Iona Cuza”, 2006. 425 p. ISBN 973-703-178-4
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Ciurea, Dumitru. Organizarea administrativă a statului feudal Moldova. În: Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol”, tomul II, 1965.
- Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 602 p.
- Dmitriev, Pavel; Sovetov, P. V. Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 2: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772–1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975. 527 p.
- Дмитриев Павел, Георгевич. Народонаселение Молдавии (по материалам переписей 1772–1773, 1774 и 1803). Кишинев: Штиинца, 1973. 159 p.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||
